 |
 |
| Cultura și știința |
 |
Vechii egipteni au cunoscut, în bună măsură, toate domeniile științei, în unele aplicând doar elementele primitive ale științei respective, în altele însă au excelat aducând contribuții rămase secole de-a rândul în patrimoniul universal al antichității. Matematica și astronomia practicate de vechii egipteni erau elementare, dar modul de aplicare a lor în viața cotidiană, prin monumentele construite (piramide, temple etc), realizările artistice, dovedesc rigurozitatea cunoștințelor practice. În orice realizare se simte o tendință spre exactitate dusă până aproape de perfecțiune.
Matematica
Vechii egipteni cunoșteau sistemul (I=1, II=2, IIII=4 .......= 10, = 20, . = 1000 etc.).
Unitatea de măsură pentru capacitate se numea hekata = 4,5 litri pentru lichide, hin = care avea cam 0,5 litri. Pentru lungimi foloseau cotul (meh), care era de mai multe feluri, dar cel mai folosit era cotul mic (45 cm); unitatea de greutate se numea deben și avea 91 gr.
Vechii egipteni cunoșteau operațiile de înmulțire și împărțire, dar numai cu 2. În schimb, din textele antice rezultă că făceau în mod curent ridicarea la pătrat și extragerea rădăcinii pătrate.
În domeniul aritmeticii aveau cunoștințe despre unitățile de capacitate și de lungime, aplicau sistemul numerotării din 10 în 10 și aveau semne pentru numere până la un milion. Deși aritmetica egipteană era rudimentară, Herodot și mai apoi, Strabon, erau de părere că egiptenii, prin natura țării în care locuiau au avut de timpuriu preocupări de geometrie.
Imensele lucrări de irigație, ridicarea piramidelor și a templelor dovedesc că egiptenii aveau cunoștințe de geometrie pentru calcularea suprafețelor acestor construcții; ei cunoșteau proprietățile triunghiurilor, ale trapezului și piramidei și chiar ale cercului, știind valoarea aproximativă a lui π, care, după calculele lor, era egal cu 3,16. Calculul volumului trunchiului de piramidă s-a dovedit de importanță esențială în momentului construirii unei piramide. Această sarcină intra în obligațiile scribului.
Medicina
Informații despre medicina egipteană au apărut la scriitorii greci de mai târziu (Teophrast, Dioscoride, Galenus), care citează mereu rețete pe care le dețineau de la medici egipteni.
Hipocrat, părintele medicinii antice a studiat medicina la Memfis, în biblioteca marelui templu al lui Imhotep.
Medicii egipteni erau funcționari de stat. După Herodot, Istorii, II, 84, „fiecare, medic trata o singură boală, nu mai multe”, ceea ce presupune o specializare, deși de pildă, la un moment dat un medic al Curții, Iri era oculist specializat în intestine stomac și anus, deci, se poate presupune că practica medicina generală.
Rețetele medicale erau complexe formate din mai multe substanțe vegetale, minerale sau preparate din insecte (de pildă scarabei uscați și pisați).
Asupra medicinii egiptene cele mai multe informații au fost oferite de papirusul Ebers, o compilație de circa 875 de rețete și vrăji. El se datează în mileniul al II-lea î.Hr. În papirusul amintit se păstrează un tratat asupra inimii: „Punct de plecare a secretului medicului: cunoașterea mersului inimii și cunoașterea inimii...”.
În general, însă, anatomia internă a omului era mai puțin cunoscută de către vechi egipteni, cu excepția oaselor și organelor interne. Nu cunoșteau rinichii, mușchii, nervii, venele, arterele.
Tratamentele medicale se aplicau în cazul bolilor respiratorii, ale aparatului digestiv, ale căilor urinare. Medicii egipteni cunoșteau foarte bine anatomia externă a omului (cutia craniană, ochii, urechile, nasul, gâtul, gura).
„Medicii de dinți” erau apreciați și cunoscuți încă din timpul Regatului Vechi; tratamentele lor vizau cariile dentare, abcesele alveolare, pioreea. Pentru „plombe” în cazul cariilor dentare utilizau un ciment origine minerală (pământ de Nubia, crisocol) pisat în făină de al ac și rășină de terrebint, miere, apă.
În tratamentele oftalmologice erau folosite o serie de substanțe pentru tratarea afecțiunilor pleoapelor: blefarita ciliară, trichiassis, ectropion, cataracta, leucomul.
O serie de observații dovedesc faptul că în domeniul ginecologic se cunoștea tratamentul unui număr de boli (metrite, cancer și alte afecțiuni ale uterului).
Într-un tratat de chirurgie (papirusul Smith) datat în mileniul al III-lea î.Hr., sunt descrise 48 de tipuri de răniri ușoare, fracturi, luxații; totodată se oferă și exemple de modalități de vindecare sau descântece.
În anul 1876, la publicare papirusului Ebers, Maspero a conchis cu privire medicina egipteană „... puținul pe care-l știau egiptenii avea meritul de a fi fost descoperit cu aproape treizeci de secole înaintea erei noastre”.
