Mișcarea a avut un impact major în sferele sociale, politice și culturale din lumea occidentală. Noile idei aplicate, mai apoi, au schimbat modul în care oamenii au văzut și gândit legile prin care este condusă societatea umană și au influențat direct dezvoltarea lumii moderne.

Reprezentanții de seamă ai iluminismului afirmau că printr-o creștere naturală şi o educaţie făcută în spirit umanist se garanta progresul omului, favorizându-se astfel „înfrăţirea omenirii” şi „pacea mondială”, dar şi fericirea personală şi bunăstarea tuturor.

Iluminismul a atins apogeul la mijlocul secolului al XVIII-lea în Franța, când Parisul a devenit loc de întâlnire pentru cei care doreau să discute politică și să facă schimb de idei. Criticii sociali ai acestei perioade au fost cunoscuți, în Franța, sub numele de filosofi. Filosofii credeau că oamenii pot aplica un raționament pentru toate aspectele vieții, așa cum Isaac Newton a aplicat un raționament în știință. Gânditorii iluminiști și-au bazat convingerile lor pe un un nucleu format din cinci concepte:

1. Rațiunea - au crezut că adevărul putea fi descoperit prin rațiune sau gândire logică;

2. Natura - au avut convingerea că ceea ce este natural este, de asemenea, bun și rezonabil;

3. Fericirea - s-a respins ideea medievală că oamenii ar trebui să găsească bucurie în Viața de Apoi și i-a îndemnat pe oameni să caute bunăstarea pe pământ;

4. Progresul - erau convinși de faptul că societatea și omenirea pot fi îmbunătățite;

5. Libertatea - sunt numite libertățile pe care poporul englez le-a câștigat în Revoluția Glorioasă și cele americane enunțate în Bill of Rights (primele zece amendamente la Constituția Statelor Unite).

Filosofii iluminiști au emis opinii despre natură, omenire, societate, guvern și valoarea intrinsecă a libertății care au schimbat unele dintre cele mai fundamentale principii pe care europenii le-au avut de secole. Sclavia, de exemplu, încălca principiul libertății umane. Implicațiile gândirii iluministe au fost revoluționare, deoarece filosofii au susținut că progresul a fost constrâns de instituții sociale și politice care nu reflectau bunătatea și capacitatea naturală a umanității de a îmbunătăți viața materială și morală.