Politica internă a guvernului antonescian
Prin decretul din 14 februarie 1941 s-a abrogat denumirea de stat naţional legionar, profesorul Mihai Antonescu vicepreşedinte al Consiliului de Miniştrii, apoi Ministrul Afacerilor Străine.
■ s-a constituit un guvern de militari şi tehnicieni condus de Ion Antonescu;
■ în 1942, mareşalul Ion Antonescu avea putere deplină şi guverna prin decrete-legi;
- s-a trecut la reprimarea mişcării democratice prin arestări, deportări, lagăre de muncă, militarizarea întreprinderilor;
- a asigurat României statutul de ţară neocupată de nazişti, deşi trupele germane ocupau poziţii strategice, Bucureşti, Valea Prahovei, Dobrogea, porturile Dunărene, şi au costat statul român 67 miliarde lei (valută 1938);
■ statutul României în sistemul de alianţe al puterilor fasciste era recunoscut oficial de Germania;
■ întreaga economie a fost pusă în slujba eforturilor de război;
- în 1941 s-au dat decrete-legi privind militarizarea întreprinderilor şi instituţiilor de stat şi particulare, mobilizarea agricolă, s-a instituit pedeapsa cu moartea pentru sabotaje în economie;
- modernizarea industriei şi agriculturii s-a făcut cu utilaje perfecţionate importate din Reich;
■ se face simţită inflaţia, efectul fiind deprecierea leului faţă de marca germană şi alte valute;
■ la 4 decembrie 1940 s-a semnat un acord economic româno-german pe 10 ani (privea intensificarea exportului de produse agricole şi forestiere din România în Germania şi regimul muncii în timp de război);
■ în perioada 1940 -1944 au funcţionat în România 325 firme germane. Trustul Konthinental Oel A.G. s-a ocupat cu organizarea exploatării petrolului;
- în anul 1943, 60% din totalul exportului şi 85% din cel al importului românesc se afla în mâna firmelor germane;
■ schimburile comerciale neechivalente cu Germania au provocat României pagube de 440 milioane de dolari;
- între 1 octombrie 1940 şi 23 august 1944, Germania a ridicat din ţara noastră peste 10 milioane tone produse petroliere;
- abia în 1943 Germania a acceptat plata în aur la un preţ unic a petrolului românesc;
■ pe plan politic:
• s-a manifestat o anumită toleranţă faţă de activitatea liderilor PNL şi PNŢ.;
• în Basarabia împotriva populaţiei evreieşti s-au produs pogromuri la Mărculeşti, Gura Kamenka, Climăuţi, Gura Găinari;
• Antonescu s-a opus exterminării populaţiei evreieşti din România, obţine anularea promisiunii de a deporta evrei din România la Auschwitz, o singură excepţie a fost programul din 6 iulie 1941 de la Iaşi;
• se opun liderii mişcării sioniste din România: L. Felderman, M. Benevisti, Al.L. Zissu;
• guvernul român a acceptat emigrarea evreilor în Palestina.
Urmările dictatului de la Viena
Prin dictatul de Viena a fost smulsă României partea de nord-vest a Transilvaniei (43.492 km pătraţi şi o populaţie de 2.667.007 locuitori – 50,2% români, 37,19% maghiari).
■ în perioada septembrie-noiembrie 1940 în aceată parte a funcţionat administraţia militară;
- între anii 1941 - 1944 a fost instaurat un regim civil, cu nimic mai tolerant decât cel precedent;
- asupra populaţiei româneşti s-a abătut o teroare cruntă, marcată de expulzări, dislocări de populaţii, maltratări, schingiuiri şi bătăi, crime, jafuri şi rechiziţii;
- de menţionat asasinatele înfiorătoare din toamna anului 1940 la Zalău, Ciumirna, Ianculeşti, Huedin, Hodoş, Nusfalău, Halmajd, Mureşenii de Câmpie, Trăznea, Hâda.
■ în martie 1944 Ungaria a fost ocupată de trupele naziste, au fost instituite legi excepţionale iar populaţia evreiască a fost vânată practic de hitlerişti, peste 150.000 evrei din nord-vestul Transilvaniei au fost deportaţi în lagărele morţii la Dachau, Buchenwald, Bergen-Belsen, Auschwitz-Birkenah;
■ în Basarabia şi Bucovina de Nord au loc deportări şi execuţii şi s-a intensificat deznaţionalizarea românilor (suprafaţă 50.500 km pătraţi, populaţie 3.800.000 locuitori).
Intrarea României în cel de al doilea război mondial
În implicarea României în conflictul mondial între septembrie 1940 şi august 1944 pot fi deosebite două etape:
• septembrie 1940 - iunie 1941 - nonbeligerantă cu aderarea la Axă;
• iunie 1941 - august 1944 - beligerantă alături de Axă;
■ în primăvara anului 1941, România a refuzat să participe la agresiunea nazistă contra Iugoslaviei şi Greciei;
■ la sfârşitul anului 1941, începutul anului 1942 a intervenit starea de război cu Marea Britanie, S.U.A. şi aliaţii lor pe fondul participării României la războiul din răsărit;
- România lua parte la războiul din răsărit pentru a obţine eliberarea teritoriilor ocupate în 1940 de sovietici;
- la 30 noiembrie 1941 guvernul britanic adresează un ultimatum prin care cere autorităţilor antonesciene ca până la 5 decembrie să oprească operaţiunile militare pe frontul împotriva URSS;
- la 6 decembrie 1941 intervine starea de război între România şi Marea Britanie;
- între 8 şi 11 decembrie au declarat război României: Canada, Noua Zeelandă, Australia, Uniunea Sud-Africană;
- la insistenţele Germaniei, România declară război Statelor Unite ale Americii la 12 decembrie 1941 iar răspunsul american a survenit în iunie 1942;
■ la 12 iunie 1941 generalul Antonescu este invitat de Hitler la München unde i se prezintă planul Barbarossa ce urmărea distrugerea URSS;
- la 22 iunie 1941, România a luat parte alături de Germania şi aliaţi la atacul asupra URSS;
- armata română a intrat în război pentru a readuce la trupul ţării provinciile smulse de sovietici în vara tragică a anului 1940;
■ pe frontul de sud acţionau:
• armata 3 (generalul Petre Dumitrescu) ;
• armata 4 (generalul Nicolae Ciupercă) ;
■ până la sfârşitul lui iulie 1941 au fost eliberate Basarabia şi Bucovina de Nord;
- în Basarabia s-a reinstaurat administraţia românească;
- la 26 iulie armata română a atins Nistru;
■ 16 august 1941 la întâlnirea de la Berdicev, Antonescu acceptă cererea lui Hitler de a-i da concursul în luptele de peste Nistru, armata română urmând a acţiona pe direcţia Odessa – Peninsula Crimeea;
- României i-a fost încredinţată administrarea Transnistriei;
■ la 22 august Antonescu a fost avansat la gradul de mareşal al României;
- după lupte grele armata română cucereşte Odessa în octombrie 1941, iar Sevastopolul în iulie 1942;
- la Stalingrad (iulie 1942 - februarie 1943), 26 divizii româneşti au luptat alături de Axă;
- în 1943 - 1944, trupele române au susţinut lupte grele în Crimeea şi Basarabia;
- în februarie 1942 Hitler cere României mărirea efectivelor în Răsărit;
■ după 1943 Antonescu acţionează pentru a scoate ţara din război, înţelegând că Germania va fi învinsă (pierderile României datorate războiului, 1 miliard dolari valută 1938);
■ în 1943 la Rastenburg, între Hitler şi Antonescu, s-a semnat „Protocolul de reglementare a plăţilor între Germania şi România”;
■ în 1942 Horia Sima evadează din lagărul din Germania, trece în Italia provocând momente de încordare;
■ alianţa româno-germană a avut şi unele contradicţii, legate de probleme economice solicitările lui Antonescu de a anula Dictatul de la Viena; statutul grupului etnic german din ţara noastră, tratamentul aplicat evreilor, discuţiile angajate de România în capitalele statelor neutre pentru ieşirea din război.
Eforturi pentru scoaterea României din război
Figura centrală ce a polarizat unele discuţii în vederea ieşirii României din război a fost Iuliu Maniu - liderul PNŢ.
■ ca reprezentant al Opoziţiei Unite, închegată în toamna anului 1941, Maniu a menţinut legătura cu aliaţii anglo-american;
- în ianuarie 1942, Iuliu Maniu a reuşit să închege un acord de principiu cu regele Mihai
■ în 1943 s-a format Frontul Patriotic Antihitlerist din PCR, Uniunea Patrioţilor, Frontul Plugarilor, M.A.D.O.S.Z., Partidul Socialist Ţărănesc şi unele organizaţii ale Partidului Social Democrat şi şi-au propus:
• ieşirea României din război;
• alăturarea la coaliţia antihitleristă;
• eliberarea teritoriului naţional şi anularea Dictatului de la Viena;
• reorganizarea ţării pe baze democratice.
■ au avut loc contacte ale diplomaţilor români cu reprezentanţii coaliţiei antihitleriste în capitalele statelor neutre: Lisabona – Ion Pângal şi V. Cădere; Madrid – Scarlat Grigoriu; la Berna – Richard Franosovici, N. Lahovary; Roma şi Vatican – Raoul Bossy; Stockholm – George Anca.
■ începând din 1943, monarhia redevine un centru de putere;
- s-au format două centre de sondare a aliaţilor: unul în jurul regelui şi Opoziţiei Unite şi altul în jurul mareşalului;
- au fost numiţi noi reprezentanţi diplomatici la Stockholm (F. Nanu) şi la Ankara (Alexandru Cretzianu), Iuliu Maniu a fost acceptat ca interlocutor în discuţii de conducerea sovietică (martie 1943).
■ la 15 ianuarie 1943, Mihai Antonescu propune lui Ciano ieşirea simultană din război a Ungariei, României şi Italiei;
■ cele mai importante negocieri la: Ankara, septembrie 1943 - martie 1944; la Stockholm, noiembrie 1943 - iulie 1944; Frederic Nanu în discuţiile cu ambasadorul sovietic Alexandra Kollontay a abordat problema armistiţiului.
- Churchill la 2 mai 1944 într-un mesaj către Molotov considera situaţia din România subordonată Rusiei.
■ tratativele de la Cairo din 1944 s-au concentrat în jurul capitulării necondiţionate a României în faţa Aliaţilor (tratativele erau purtate cu acordul mareşalului dar în numele opoziţiei).
■ la cererea sovieticilor, opoziţia a acceptat includerea în cadrul său a unui reprezentant din partea comuniştilor.
■ soarta României a fost influenţată de tratativele secrete între Churchill, Roosevelt şi Stalin.