Scena politică a României moderne a fost animată şi disputată de două orientări politice majore: grupările de nuanţă liberală şi cele de nuanţă conservatoare ce corespundeau din punct de vedere ideologic celor două doctrine majore ale lumii moderne. Pe parcursul vieţii politice din deceniile celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, aceste orientări s-au grupat şi s-au coagulat în două partide politice ce au guvernat alternativ România modernă. Sistemul politic s-a articulat pe instituția monarhică, reprezentanța naţională (parlament bicameral) şi partidele politice. Drumul început acum a pus bazele instituţiilor şi structurilor unui stat modern, în deplin sincronism cu statele europene civilizate, dar problemele României la momentul 1866 erau nenumărate şi deosebit de complexe. Clasa politică nu era nici pe departe atât de structurată şi omogenă pe cât ar lăsa să se creadă acţiunile care au dus la instaurarea regimului monarhic constituţional.

Perioada cuprinsă între proclamarea independenţei şi izbucnirea primului război mondial reprezintă în planul vieţii politice o epocă ce a cunoscut, în general, guvernări stabile şi de lungă durată, ea a reprezentat epoca de maturizare efectivă a sistemului politic românesc organizat pe baza „rotativei guvernamentale”. În ciuda apariţiei unor noi grupări politice, pentru a păstra echilibrul, regele Carol I a apelat doar la cele două partide mari, Partidul Național Liberal (PNL) şi Partidul Conservator chemate alternativ la guvernare la anumite intervale de timp.

Marea guvernare liberală (1876-1888) reprezintă o perioadă sinonimă cu punerea în practică a programului de modernizare a societăţii româneşti de către cel mai important şi mai dinamic partid politic, PNL. Au fost adoptate o serie de importante măsuri de natură economică şi legi precum cea privind responsabilitatea ministerială, organizarea camerelor rurale, organizarea învăţământului şi a armatei. Tot acum diplomaţia românească a reuşit să obţină recunoaşterea internaţională a noului stat independent român. S-a proclamat regatul şi s-a reglementat succesiunea la tron. Tot guvernul liberal condus de I.C.Brătianu a impus votarea legii domeniilor regale.