Domnia lui Mihai Viteazul Unirea politică din 1600

Secolul al XVI-lea este unul de importanță deosebită pentru Europa prin efectele revoluției atlantice și a supremației otomane. Este secolul care înregistrează o dinamică deosebită prin efectele produse de dezvoltarea orașelor, de Renaștere și umanism, de revoluția tiparului, de Reformă, Contrareformă.

Țările române sunt prinse în vârtejul confruntărilor politice dintre puterile vecine: Imperiul otoman, Monarhia habsburgică și Polonia. Ele cunosc cea mai puternică dependență față de Poartă. Sporesc sarcinile economice – haraciul și peșcheșurile –, cresc obligațiile în bunuri de consum, se intensifica monopolul comercial exercitat de puterea suzerană. Cu toate că, autonomia era garantată, sporește numărul dregătorilor greci și prezența lor în sfat și al funcționarilor turci în administrație.

Unitatea de interese între habsburgi, spanioli și austrieci, îi determină pe aceștia din urmă să activizeze conflictul cu Imperiul Otoman. Atacurile pașei din Bosnia asupra Croației și Dalmației și asediul cetății Sissek a oferit pretextul începerii războiului declarat în final de Poartă

La chemarea papei Clement al VIII-lea (1592 -1605) pentru a se forma o alianță antiotomană, răspund favorabil și intră în „Liga Sfântă”: Spania, Austria și ducatele italiene Toscana, Mantua și Ferrara.

■ Polonia și Anglia, implicate în mai vechi conflicte cu habsburgii, rămân reticente la idee

- un loc aparte era rezervat, în cadrul Ligii Sfinte, țărilor române

■ solii papei se adresează conducătorilor politici ai românilor

•  principatul Transilvaniei aderă prin Sigismund Báthory (1581-1597; 1598-1599; 1601-1602), element cheie pentru atragerea celorlalte țări românești

•  la 16 august 1594, Aron Vodă primise condițiile actului de alianță cu Rudolf al II-lea

•  la 17 august, Dieta Transilvaniei declară ruperea relațiilor de dependență față de Poartă

■ considerat plecat turcilor, Mihai Viteazul, este ocolit de soliile „Ligii” și nevoit să ia singur inițiativa unor contacte cu Sigismund și Aron după ce o adunare boierească a afirmat politica antiotomană a țării

■ sprijinul habsburgilor nu putea fi dezinteresat, iar Polonia departe de „Liga Sfântă” avea propriile ei aspirații în zona Dunării, în contradicție cu cele ale afirmării românești.

■ aderarea la ligă a fost urmată de o ofensivă a Contrareformei, care se dorea să revitalizeze episcopatele catolice din țările române.