În prima jumătate a secolului al XVI-lea în Europa se desfășoară războaie pentru supremație între marile puteri, iar reforma catolicismului își arată primele consecințe. Franța abandonează pretențiile sale italice și este învinsă în luptele eu Spania și Imperiul German condus de Carol Quintul. În 1517 la Wittenberg reforma religioasă este inițiată de Martin Luther. Protestantismul german va fi urmat de cel englez în 1534; Henric al VIII-lea „Protector și căpetenie unică a bisericii” din Anglia.

Puterea militară și politică a Porții otomane atinge apogeul in timpul sultanului Soliman „Magnificul” 1521 -1566.În 1534 Soliman încheie o alianță cu Franța menită să anihileze Imperiul romano-german. Turcii cuceresc cetatea Belgradului la 25 august 1521, iar la 25 decembrie 1522 insula Rhodos aste smulsă cavalerilor ioaniți. Mediterana estică este deschisă invaziei otomane.

La 29 august 1526, la Móhacs, turcii zdrobesc oastea maghiară condusă de Ludovic al II-lea, după care la 11 septembrie 1526 este ocupată Buda. În 1541 teritoriul Ungariei este împărțit: partea centrală devine pașalâc, vestul intră sub autoritatea habsburgilor, Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană.

Desființarea regatului maghiar obligă țările române să se apropie de habsburgi, cea mai importantă putere antiotomană din regiune. Subordonarea Dunării inferioare, transformarea Mării Negre în lac turcesc, instituirea monopolului comercial al Porții, mențin țările române în sfera intereselor lor economice