istorie-edu.ro este un proiect educațional non-profit care dorește să ofere o soluție inovativă de învățare digitală în care cititorii nu numai că își descoperă patrimoniul istoric, ci dezvoltă și abilități de gândire critică și creativă, îmbunătățind înțelegerea și rezultatele prin creșterea efortului și angajamentului lor în procesul de învățare.
În secolul schimbării singura constantă este schimbarea însăși. În deceniile următoare, schimbările pe care le experimentăm acum – în politică, economie, tehnologie și climă – vor deveni și mai dramatice. În această lume, educația este prea importantă pentru a rămâne în urmă. Educația secolului XXI nu necesită doar o reformă a unor obiective educaționale planificate pentru o societate industrializată, ci o transformare proiectată după nevoile unei societăți informaționale care trebuie să pregătească tinerii pentru locuri de muncă care nu există încă, folosind tehnologii care nu au fost nici măcar inventate, pentru care concurența va fi globală. Pentru a fi competitivi pe scena globalizării, trebuie să dezvoltăm competențele care să ne permită de a face față acestui viitor incert. În întreaga lume există o mișcare globală tot mai mare spre realizarea unei viziuni educaționale a secolului XXI, iar acest spațiu virtual proiectează o viziune care se bazează pe informațiile obținute din studii de cercetare asupra nevoilor educaționale de azi realizate în diferite țări din întreaga lume care au elaborat și perspective de modernizare a educației istorice, precum și pe experiența dobândită în crearea și utilizarea tehnologiei digitale în procesul educațional. La baza acestei construcții educaționale stă convingerea că un spațiu virtual dedicat educației deschise, care reflectă tendințele actuale ale educației moderne, poate încânta cititorii și poate inspira un interes durabil față de îndelungata experiență umană.
Principalele obiectivele urmărite de acest proiect sunt: realizarea unei baze de resurse digitale care să creeze oportunități de a accesa surse istorice, oricând și de oriunde; oferirea unei consilieri concise și cuprinzătoare – îmbunătățită cu sfaturi și exemple practice – privind abordarea misiunilor istorice tipice, dezvoltarea abilităților critice de citire, scrierea unor lucrări istorice eficiente, efectuarea de cercetări, utilizarea și documentarea surselor și evitarea plagiatului; realizarea unor diverse instrumente și materiale didactice care să ofere posibilitatea ca istoria să fie studiată într-un stil mai flexibil și personalizat, care pot să acorde timp, în cadrul orele de istorie ținute în clasă, pentru dezbateri aprofundate, pentru interogarea și aplicarea practică a conținutului istoric, maximizând oportunitățile de a realiza o interacțiune productivă între profesor și elevi; capacitarea profesorilor de istorie, istoricilor, muzeografilor și a altor specialiști de a contribui voluntar la dezvoltarea și diversificarea conținutului istoric prin articole și studii de specialitate, precum și la constituirea unei baze de surse istorice și artefacte care să reflecte diverse perspective istorice mai puțin cunoscute și care nu sunt accesibile sistemului educațional (de exemplu, istorii locale și regionale); crearea unei culturi școlare pozitive care să sprijine utilizarea sigură și responsabilă a instrumentelor și a resurselor digitale, realizată într-un mediu în care elevii să poată învăța evitând problemele ce țin de hărțuirea cibernetică, siguranța internetului, confidențialitatea datelor, amprenta digitală și alte probleme digitale.
Studierea istoriei realizată cu ajutorul tehnologiilor digitale propusă de acest proiect oferă generoase oportunități de dezvoltare a unor noi experiențe de învățare și de creare a noi strategii pedagogice care îi ajută pe elevi să învețe să devină cetățeni responsabili, critici și activi, care pot lua decizii informate și raționale cu privire la problemele societății secolului XXI. Motivele care stau la baza demersului integrării noilor tehnologii digitalizate în procesul educațional sunt trei. În primul rând, noile tehnologii permit profesorilor și elevilor să se angajeze în activități inedite, creând astfel noi oportunități de predare și învățare. În al doilea rând, cercetarea asupra cunoașterii subliniază necesitatea ca elevii să își asume controlul asupra învățării lor, lucru pe care tehnologiile interactive îl pot facilita. În al treilea rând, integrarea noilor instrumente tehnologice și a tehnicilor active de învățare răspunde unei schimbări culturale care a avut loc deja, în general, la elevii noștri și cu o mare parte a societății. Pe măsură ce se intensifică trecerea de la o cultură bazată pe resurse tipărite la una pe resurse digitalizate, lecțiile istoriei – ce pot oferi un volum de informații complexe care acum pot să fie revizuite, selectate, evaluate și utilizate efectiv – devin din ce în ce mai importante și necesare. Efectuarea unor anchete istorice oferă posibilitatea dobândirii unor abilități importante care permit: identificarea aspectelor și a problemelor de investigat; formularea de propuneri, ipoteze și întrebări care pot ghida cercetarea; localizarea, identificarea și selectarea unei game de dovezi istorice; analizarea, interpretarea și evaluarea acestor dovezi.
Rolul educațional al istoriei este influențat nu numai de progresele tehnologice, ci și de schimbările economice, educaționale și de ocupare a forței de muncă. Confruntați cu accesul extins la informații și cu capacitățile sporite de stocare și recuperare într-un mediu electronic, descoperim cu rapiditate cât de depășite sunt metodele noastre de instruire și cât de limitative sunt abordările tradiționale la ora de istorie ținută în clasă în această nouă epocă informațională. Datorită creșterii performanțelor din domeniul telecomunicațiilor și al Internetului, a hardware-ului și software-ului de calculator, educația istorică are capacitatea de a oferi elevilor informații la o scară care nu a fost niciodată imaginată. Posibilitatea de a digitaliza orice tip de informații oferă accesul la acestea oricând și de oriunde. Cu un computer conectat la Internet, chiar și cea mai mică școală din cea mai îndepărtată locație poate oferi elevilor săi informații care ar trebui să satisfacă multe dintre nevoile lor educaționale. Metodele tradiționale de predare în clasa de istorie unde elevii sunt obligați să memoreze nume, date și evenimente sunt de cele mai multe ori cauzele care stau la baza afirmației lor că „urăsc” ora de istorie. Prelegerea și predarea din manual se dovedesc a fi mai puțin eficiente pentru elevii acestei generații de nativi digitali. Elevii de astăzi sunt foarte conectați la tehnologia lor. Profesorii trebuie să investigheze alte tehnici de instruire în clasă pentru a-și angaja elevii în activitățile de învățare. O sugestie este utilizarea resurselor tehnologice în sala de clasă. Odată cu integrarea resurselor tehnologice, cum ar fi prezentările digitale, simulările online și muzeele de istorie virtuală în clasa de istorie, va crește implicarea elevilor în studiul istoriei, precum și în dobândirea de informații.
Studii internaționale au identificat patru moduri prin care tehnologia îmbunătățește modul în care elevii învață, și anume: interacțiune și feedback, angajament activ, lucrul în echipe și conexiuni cu contextele din lumea reală. O educație digitală eficientă ajută la crearea unei culturi școlare pozitive care să sprijine utilizarea sigură și responsabilă a instrumentelor și a resurselor digitale. Alfabetizarea informațională – abilitatea de a găsi, selecta, evalua, interpreta și aplica informații – este o componentă importantă a predării în era digitală. De asemenea, tehnologia extinde ceea ce elevii pot învăța, oferindu-le acces la un spațiu tot mai bogat în informații. Cu toate acestea, se subliniază faptul că doar punerea la dispoziție a resurselor digitale nu duce automat la câștiguri în procesul de învățare. Acest acces sporit într-un mediu lipsit de timp și fără ziduri poate avea și aspecte negative dacă elevii nu reușesc să aplice competențele de gândire critică la materialele pe care le dobândesc în diferite formate electronice, competențe care urmăresc a le satisface nevoile educaționale și viitoare de angajare. A gândi critic înseamnă a fi capabil să discerni modelele și semnificațiile în informație astfel încât să poată fi asimilate, formulate, analizate sau clasificate.
În plus față de beneficiile oportunității de a explora subiecte, teme și activități dincolo de ce oferă un cadru școlar tradițional, predarea și învățarea în era digitală cu ajutorul instrumentelor virtuale și online include noi provocări, inclusiv cetățenia digitală, echitatea accesului și interoperabilitatea instrumentelor. Oferta vine cu o serie de oportunități de învățare profesionale pentru adaptarea la schimbările survenite în modelele de învățare, revizuirea conținutului digital, a programelor și a aplicațiilor, precum și în sprijinul permanent și susținut în timp util acordat pentru elevi și profesori. Cu strategii profesionale eficiente de învățare, profesorii pot alege materialele digitale de instruire și instrumentele tehnologice cele mai potrivite pentru practicile lor de instruire care să răspundă cel mai bine nevoilor individuale ale elevilor.
prof. Gabriel Bocean