„De ce să învățăm istorie?”, „La ce ne folosește să învățăm asta?”, „De ce să mai învățăm despre trecut?”, „Când vom folosi vreodată în viață chestiile astea?” „Nu este suficient să învățăm despre lumea de azi?”, „De ce ar trebui să se deranjeze cineva să învețe despre lucruri care s-au întâmplat la distanță mare de noi, în timp și spațiu?”, „Cui îi pasă de Cezar, Decebal, Luther, Napoleon sau A.I.Cuza?”, „De ce să ne preocupe cum a apărut guvernarea democratică sau societatea industrială?” sunt întrebări care sunt auzite tot mai mult în școlile de azi din întreaga lume. Întrebările vin, de regulă, din partea unor elevi care manifestă puțină dipoziție ca să se angajeze în înțelegerea unor idei sau concepte pe care ei le consideră prea abstracte sau irelevante. Însă, mulți alți elevi împărtășesc această gândire dar își cenzurează impulsul de a o exprima.
Acum, când mai mult ca niciodată sistemele educaționale din lume pun accentul asupra gândirii critice și rezolvării problemelor într-o lume globalizată a informației și tehnologiei aflată în continuă schimbare, există din ce în ce mai mulți educatori care încearcă să răspundă la astfel de întrebări explicând de ce este bun studiul istoriei și caută să identifice un conținut important și relevant care să trezească interesul și curiozitatea celor educați. Într-o lume saturată de informații, elevii din ziua de azi solicită justificarea importanței disciplinelor predate în școli, iar profesorii trebuie să explice de ce acestea merită atenția lor. Istoria este cu siguranță una dintre ele. Celor care sunt mai puțin atrași de subiect trebuie să li se prezinte clar și concis care este scopul ei. Într-o societate umană care solicită ca educația să servească scopuri utile, funcțiile istoriei pot părea mai dificil de definit decât cele legate de inginerie sau medicină. Istoria este foarte utilă, de fapt indispensabilă, dar produsele studiului istoric sunt mai puțin tangibile, cu efecte mai puțin vizibile imediat decât cele care rezultă din studierea altor discipline.
Trăim într-o lume care este legată de fluxurile de persoane, bunuri, capital, idei și boli realizate între state și continente. Studiem istoria, mai presus de toate, pentru a avea o conștientizare a complexității infinitelor schimbări sociale, economice, politice și culturale. Istoria poate fi o explorare interesantă a evenimentelor și a ideilor care au ajutat la modelarea lumii noastre. De asemenea, ea oferă un set de instrumente intelectuale pentru a face față realităților internaționale complexe. Istoria ne învață să apreciem cât de complexe sunt cele mai multe situații și ne dezvăluie cum motivele și perspectivele individuale se combină cu influențe multiple în modelarea viitorului. Ea prevede cât de imprevizibil poate fi viitorul având în vedere consecințele neașteptate și neintenționate. Într-o lume în schimbare, înțelegerea schimbării este tot mai relevantă. Gândiți-vă la experiențele personale care odată cu trecerea timpului au primit noi înțelesuri. Ceea ce a fost un eșec amar înainte, poate să vi să pară acum o binecuvântare mascată; un succes inițial poate primi mai târziu o conotație negativă; în timp ce ceva care părea să fie un lucru banal, va deveni în timp ceva unic, de o importanță covârșitoare, din cauza modului în care au evoluat lucrurile ulterior.
Învățarea autentică în istorie este o abordare disciplinară bazată pe înțelegerea trecutului, care provoacă cursanții „să facă” istorie într-un mod care seamănă cu abordările istoricului. Cei care au posibilitatea de a analiza și interpreta dovezi, de a genera ipoteze și construi narațiuni istorice, pot dezvolta competențe relevante și o capacitate sporită de cetățenie informată, gândire critică și conștientizare de sine. De asemenea, ei învață cum să facă diferența între narațiunile istorice simple și cele care sunt complexe, enigmatice și problematice. Istoria, în general, încurajează dezvoltarea unei gândiri conceptuale și tematice, rezultatele acesteia urmând să fie exprimate în mod coerent și convingător.
De-a lungul anilor, susținătorii educației istorice – educatori și factori de decizie – au sugerat (sau au presupus) diferite motive pentru studierea istoriei. Majoritatea argumentelor lor au de-a face cu considerațiile practice ale intereselor naționale, inclusiv interesele economice, diplomatice, geostrategice și de securitate, pentru a numi cele mai proeminente. O înșiruire aleatorie de astfel de motive susțin studiul istoriei pentru că:
♦ Istoria oferă identitate, empatie, memorie colectivă, exemple educative, un sens moral, adeziune socială, perspective comparative, o gamă largă de modele și alternative, un ghid al acțiunii publice și fundamente ale înțelepciunii viitoare, este un mijloc de a prețui trecutul.
♦ Istoria ne ajută să înțelegem cum funcționează lumea, problemele lumii, cum se comportă oamenii, cum au ajuns societățile așa cum sunt, care este impactul indivizilor și grupurilor, importanța trecutului în modelarea prezentului.
♦ Istoria ne dezvăluie lucrarea scopurilor lui Dumnezeu, modul de evaluare a probelor, interpretările contradictorii și cum să recunoaștem consecințele pe termen lung ale acțiunilor.
♦ Istoria îmbunătățește judecata, abilitățile de citire și scriere, rezolvă mari probleme semnificative pentru înțelegerea noastră, este esențială pentru o bună educație cetățenească, este utilă în piața muncii, este o formă de ilustrare morală, ne ajută să înțelegem alte culturi, ne ajută să negociem într-o lume ambiguă, susține înțelegerea și dialogul comun.
♦ Istoria promovează patriotismul, toleranța, mândria în realizările naționale, spiritul deschis, ne pregătește pentru vieți private de integritate și împlinire personală, oferă posibilități de alegere, o viziune politică comună, un cadru pentru celelalte științe umaniste, ne face mai puțin etnocentrici.
♦ Istoria este o armă împotriva ideologiilor false, înlătură provincialismul și egoismul, dezvoltă abilități de gândire critică și abilități de gândire istorică, ne acordă șansa de a deveni ființe umane demne, crește încredere noastră asupra capacității umane.
♦ Istoria este o formă de artă, o știință sau ambele, oferă divertisment și o bază comună pentru participarea la dialogul permanent asupra culturii noastre.
Cei familiarizați cu istoria își cunosc locul unic în cursul timpului, au un sentiment al traiectoriei dezvoltării umane și în cazul în care aceasta și-ar putea schimba cursul ar ști cum să o mențină pe drumul cel bun. O democrație are nevoie de cetățeni cu o asemenea înțelepciune și judecată și nu există un loc mai bun pentru a o găsi decât în lunga istorie a experienței umane. Ignorarea istoriei – adică susținerea unei memorii colective absentă sau defectuoasă – ne privează de cel mai bun ghid disponibil pentru acțiunea publică. Istoria prin abilitatea sa cumulativă în interpretarea înregistrării umane, oferă o înțelegere reală a modului în care funcționează lumea.
O fundație solidă în studiul istoriei oferă perspective asupra oricărui alt subiect academic, pentru că totul are o istorie. Când studiați matematica, fizica, chimia sau limba română, cunoașterea trecutului ne ajută să explicăm cum am ajuns unde suntem astăzi. Studiul istoriei vă poate ajuta să deveniți un cunoscător mai bun al artei, al limbilor străine, al muzicii ... sau în orice alt domeniu la care vă puteți gândi. Utilizările istoriei sunt variate. Ea poate să ne ajute să ne formăm niște abilități literale utile, dar studiul ei nu trebuie să fie fixat pe cel mai îngust utilitarism. Unele reprezentări, care se limitează la amintiri personale despre schimbări și continuități în mediul imediat, sunt esențiale pentru a funcționa dincolo de copilărie. Altele depind de gustul personal, unde se regăsește frumusețea și bucuria descoperirii sau provocarea intelectuală.
Educatorii ar trebui să poată justifica elevilor lor tot ceea ce se predă în școală. Dar, uneori, poate fi dificil să se transmită motivul pentru care studiul trecutului poate fi util. Oamenii trăiesc în prezent. Ei își planifică viitorul și își fac griji asupra lui. Având în vedere că oamenii urmăresc să aibă o viață mai bună în prezent și încearcă să anticipeze ceea ce urmează să vină, de ce să se mai deranjeze cu cunoașterea a ceea ce a fost? Un exemplu de înțelegere a rolului educațional al istoriei poate fi făcut și prin realizarea unui exercițiu de imaginație care să vă ajute să atingeți acest obiectiv.
Închideți ochii și imaginați-vă că sunteți plecat într-o excursie la munte într-o zi însorită. Cu ochii minții, uitați-vă în jurul vostru. Vă aflați într-un loc de campare aflat la liziera unei păduri, în aproprierea căreia curge un râu. Vizualizați copacii care oferă o umbră răcoritoare și apa care curge lin. În dreapta dvs., vedeți copii în costume de baie pline de culoare, modelând în forme nisipul răului, râzând și stropindu-se reciproc în apa de mică adâncime. În stânga, vedeți mai multe locuri amenajate pentru picnic, cu mai multe mese și bănci din lemn, unele oferind umbră sau adăpost contra ploii. Trăind în prezent, observați ceea ce se află în jurul dvs. și simțiți căldura soarelui direct pe pielea dvs.
După ce v-ați expus ceva timp la soarele fierbinte, vă plictisiți și începeți să vă gândiți la viitor. Ce veți face în continuare? Vă gândiți să intrați în apă sau în pădure. Cum v-ați decis? Bazându-vă pe experiența dvs. din trecut, știți că apa va fi rece și răcoritoare, iar joaca în apă va fi distractivă, deci vă decideți să faceți o baie. Trăind în prezent, faceți un plan pentru viitor pe baza cunoștințelor dvs. despre trecut. Prezentul, viitorul și trecutul sunt întotdeauna legate între ele și sunt întotdeauna cu noi.
Acum ora devine mai târzie, iar soarele începe să nu mai lumineze atât de puternic. Vă gândiți că este timpul de plecare. Vă gândiți că trebuie să vă întoarceți acasă și la drumul pe care trebuie să-l faceți până acolo. Știți că ați ajuns aici cu mașina personală și că ați lăsat mașina într-o parcare. Știți cum veți ajunge acasă. Această cunoaștere este reconfortantă și decideți să rămâneți mai mult timp și să vă bucurați de apusul soarelui. După cum puteți vedea, deciziile dvs. despre viitor se bazează pe cunoștințele dvs. despre trecut.
Însă, într-un moment de neatenție alunecați pe malul apei și vă loviți zdravăn la cap pierzându-vă conștiința. Vă treziți cu o amnezie care nu vă lasă să vă amintiți nimic din trecut. Care sunt sentimentele dvs. acum? Nu e așa de confortabil să nu știți cine sunteți și ce faceți acolo? Nu știți de ce vă aflați la marginea unei păduri, unde vă este casa și cum să ajungeți la ea. Se întunecă și o teamă vă cuprinde. Începeți să vă panicați, deoarece pierderea trecutului înseamnă că vă pierdeți orice speranță în încercarea de a face față prezentului și viitorului.
Relaxați-vă. Probabil că nu veți suferi niciodată o lovitură la cap care să vă producă o astfel de amnezie. Veți ști ce trebuie despre locul unde vă aflați în excursie și despre modul cum să ajungeți acasă din cunoștințele dobândite din experiența personală. Însă, cum veți învăța lucruri importante pe care nu le-ați putut experimenta prin voi înșivă? Cum veți învăța despre ce se află într-o lume mai mare situată în afara propriei experiențe personale?
Aici intervine educația istorică, astfel încât să puteți învăța din experiențele altora adunate de-a lungul mileniilor de experiență umană. Fără această cunoaștere, ați suferi un fel de amnezie care vă lasă pierduți în timp și spațiu atunci când vine vorba de înțelegerea unor chestiuni importante din prezentul și viitorul dumneavoastră. De exemplu: De ce trebuie să votăm niște oameni să ne reprezinte în forurile de conducere ale țării? Ar trebui să participăm la acțiuni militare în afara granițelor țării noastre? Ar trebui să încercăm să oprim încălzirea globală? Ar trebui să luptăm pentru justiție socială și economică în lume? Ar trebui să li se permită oamenilor de știință să modifice genele umane?
Trăiți într-o societate liberă, într-o democrație, unde cetățenii sunt așteptați să ajute la soluționarea unor astfel de probleme. Cu toții avem nevoie de cunoștințe din trecut, indiferent dacă provin din experiența personală sau din studiul istoriei în școală și din afara ei. Este singurul ghid pe care îl avem pentru a înțelege prezentul și pentru a ne ocupa de viitor.