Definiția și importanța abilității

Generalizările sunt declarații sau principii ample care derivă din fapte specifice. Generalizarea este o afirmație largă care se aplică multor evenimente sau situații istorice, nu doar uneia singure. Generalizarea este o abilitate critică care impune formarea unei idei concise dintr-un corp amplu de informații. Generalizările trebuie să se bazeze pe dovezi suficiente și trebuie să fie în concordanță cu informațiile furnizate.

Efectuarea generalizărilor solicită interpretarea informațiilor pentru a face declarații generale despre ceea ce s-a întâmplat. Când faceți generalizări colectați diferite exemple, identificați ce au în comun și apoi faceți o declarație care se aplică în mod egal tuturor exemplelor. Este posibil să nu fie adevărată în toate scenariile posibile, însă acoperă cele mai multe situații. Efectuarea de generalizări vă poate ajuta să vedeți imaginea de ansamblu a evenimentelor istorice, lăsându-vă liberă și opțiunea de a afla și în detaliu.

Generalizările sunt utile atunci când doriți să rezumați cantități mari de informații și când nu sunt necesare informații detaliate.

Istoricii fac generalizări atunci când examinează persoane, evenimente sau idei care împărtășesc ceva în comun și apoi identifică conexiunile dintre ele. Ca cititor, căutați o generalizare dacă un autor sugerează că o serie de fapte sunt legate între ele. Cuvinte cum ar fi – toate, toți, nici unul, niciodată, nicicând, cel mult, multe, câteva, unele, de obicei și uneori – sunt indicii ale unei generalizări. Puteți face propria generalizare combinând detaliile dintr-un pasaj cu cunoștințele anterioare.

Oamenii fac generalizări tot timpul. De fapt, această declarație este ea însăși o generalizare. Cu toate acestea, trebuie să fiți atenți pentru a evita stereotipurile sau generalizările discriminatorii despre grupuri de oameni.

Aplicarea abilității

Efectuarea generalizărilor vă poate ajuta să vedeți imaginea de ansamblu a evenimentelor istorice, mai degrabă decât să vă concentrați doar pe detalii. Când efectuați generalizări, încercați să nu includeți situații care nu se încadrează în declarație.

Când faceți o generalizare, căutați ideile principale în mai multe pasaje. Găsiți asemănări în ideile principale. Apoi găsiți detaliile de susținere. Afișați fapte pentru a vă ajuta să determinați de ce sunt grupate împreună persoanele, locurile sau evenimentele. Utilizați strategiile care urmează pentru a face o generalizare:

1. Determinați ce informații sunt comune în surse. O generalizare se bazează întotdeauna pe fapte. Căutați ideile principale ale pasajelor și găsiți asemănările care le leagă. Sprijinirea detaliilor, cum ar fi persoane, locații sau evenimente, vă poate ajuta, de asemenea, să determinați ce să grupați împreună.
2. Formați o generalizare care descrie tema comună într-un mod care să fie de acord cu toate sursele. Generalizările pot include opinii și fapte. Identificați un fir comun și legați-l de cunoștințele dvs. anterioare. Cuvinte precum – cele mai multe, multe, puține,  unele, în general și de obicei – sunt indicii pentru generalizări. Dacă trei surse descriu un eveniment într-un anumit mod, generalizarea poate include opinia pe care cele trei surse le împărtășesc. Apoi comparați generalizarea cu ceea ce știți deja despre subiect. Menționați generalizarea în formă de propoziție.

Practica abilității

...............................................