|
-
 |
Abilități și calități importante ale minții sunt dobândite prin studiul istoriei. Acestea sunt deosebit de valoroase pentru absolvenți în calitatea lor de cetățeni și sunt ușor transferabile pentru multe ocupații și cariere.
Învățarea autentică în istorie este o abordare disciplinară bazată pe înțelegerea trecutului, care provoacă elevii „să facă” istorie într-un mod care seamănă cu abordările istoricului. Elevii, care au posibilitatea de a analiza și de a interpreta dovezi, de a genera ipoteze și construi narațiuni istorice, pot dezvolta o înțelegere și o gândire istorică mai clară. De asemenea, învață cum să facă diferența între narațiunile istorice simple și cele care sunt complexe, enigmatice și problematice. Istoria, în general, încurajează dezvoltarea unei gândiri conceptuale și tematice, rezultatele acesteia urmând să fie exprimate în mod coerent și convingător.
Trăim într-o lume care este legată de fluxurile de persoane, bunuri, capital, idei și boli realizate între state și continente. Studiem istoria, mai presus de toate, pentru a avea o conștientizare a complexității infinitelor schimbări sociale, economice, politice și culturale. |
-
-
-
 |
|
Istoria este un domeniu larg ce integrează, povestind şi analizând, realizările și aspiraţiile omului în diversele sfere ale activităţii umane : sociale, politice, ştiinţifice / tehnologice, economice şi culturale. Studiind istoria – a familiei, a comunităţii și naţiunii proprii, a popoarelor lumii – ne contopim în viaţa, dorințele, luptele, reușitele şi eşecurile unor oameni reali.
Istoria socială contribuie la cunoașterea mai profundă a societăţii, ne ajută să înțelegem ce înseamnă să fi om. Sunt identificate diferite moduri de organizare ale structurilor familiale şi evoluția lor, rolurile bărbaţilor şi al femeilor, viața copiilor, sunt recunoscute diversele grupuri şi clase din societate şi relaţiile dintre toate acestea. Istoria socială, afectată de schimbările economice, religioase, culturale şi politice, încorporează evoluţiile care au modelat destinul a milioane de oameni : sclavia, conflictul de clasă, migraţia în masă şi imigraţia, consecinţele asupra umanității a războaielor, a epidemiilor de ciumă şi foametei, creșterea speranţei de viaţă şi ridicarea standardelor de trai în urma progreselor medicale, tehnologice şi economice.
Istoria politică ne ajută să înţelegem sfera activităților politice, aşa cum s-au dezvoltat în cadrul comunităţii lor locale, a naţiunii lor şi în diferite societăţi ale lumii. Acest domeniu explorează și analizează modul în care au fost construite guvernele şi instituţiile, felului prin care se obținea și deținea puterea asupra altora, lupta pentru realizarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale omului, a egalității justiţiei, a dreptului şi ordinii în societăţi, precum şi evoluţia mecanismelor regionale şi mondiale pentru a promova dreptul internaţional.
Istoria ştiinţei şi tehnologiei arată că preocuparea omului de a înţelege natura, lumea în care trăim şi umanitatea în sine este la fel de veche ca istoria înregistrată. Activitățile umane ce urmăreau să găsească modalităţi de îmbunătățire a vieții umane se manifestă în toate componentele acesteia : producţia de alimente, grija pentru bolnavi, transportul de bunuri, creșterea securității economice şi bunăstarea grupului. Înţelegerea evoluțiilor ştiinţifice și tehnologice care au adus schimbări majore asupra vieții omului sunt esenţiale pentru studiul istoriei.
Istoria economică determină importanța crucială pe care au avut-o forţele economice asupra calităţii vieţii oamenilor, în structurarea societăţilor şi în influenţarea cursului evenimentelor. Relaţiile de schimb din interiorul unei culturi şi între culturi diferite au avut un impact major asupra societăţii şi politicii, au produs schimbarea modelelor de dominare economice regionale, emisferice şi la nivel mondial permițând apariţia în secolul 20 a unei economii cu adevărat internaţională, cu consecinţe profunde pentru toate celelalte sfere de activitate.
Istoria culturală dezvăluie cum idei, credinţe și valori au influenţat profund acţiunile umane de-a lungul istoriei. Religia, filosofia, arta și cultura populară au avut cu toate un rol central asupra aspiraţiilor şi realizărilor tuturor societăţilor umane şi au stat la baza schimbărilor istorice din cele mai vechi timpuri. Aprofundarea înțelegerii activităților umane se realizează prin studierea literaturii, scrierilor sacre şi tradiţiilor orale, tratatelor politice, teatrului, artei, arhitecturii, muzicii și dansului. |
|
|
|
-
Analizarea acestor cinci sfere de activitate umană impune cunoașterea contextelor determinate de timpul istoric şi locul geografic. Înregistrările istorice sunt indisolubil legate de stabilirea mediului geografic în care s-au dezvoltat, de mişcările populaţiei şi aşezări, de activitățile știinţifice şi economice, agende geopolitice şi de distribuţia şi răspândirea ideilor politice, filozofice, religioase şi estetice. Oportunităţile, limitările şi constrângerile cu care popoarele au abordat problemele şi provocările din timpul lor au fost influențate, la un nivel semnificativ, de mediul în care au trăit sau la care au avut acces și de urmele lăsate asupra peisajului, maligne sau benigne, de către cei care au venit înaintea lor în acel spațiu. Deoarece aceste cinci sfere ale activităţii umane se întrepătrund în viaţa reală a indivizilor şi societăţilor, înţelegerea istoriei românilor și a istoriei universale trebuie determinată din aceste categorii.
Astfel, pentru a înţelege cauzele Revoluţiei române din 1848-1849, abordarea trebuie să plece de la ideile filosofice ale Iluminismului, interesele economice ale burgheziei, de la antecedentele politice europene şi de la aspiraţiile diferitelor grupuri sociale, definite de sex, rasă, statut economic şi regiune.
În mod similar, înţelegerea consecinţelor revoluțiilor europene demonstrează modul în care schimbările în oricare dintre aceste sfere de activitate au adesea un impact asupra unora sau a tuturor. Numeroase consecinţe au produs dezvoltarea de noi instituţii politice durabile, precum și efecte sociale şi economice ale acestora asupra națiunilor care au participat la revoluție cu aspiraţii diferite.
De asemenea, în istoria universală, în scopul de a înţelege forţele care conduc la Marile descoperiri geografice, trebuie să se abordeze: economia sistemului de tranzacţionare interregionale ce lega popoarele din Africa, Asia și Europa; schimbările politice şi religioase care au iniţiat creşterea puterii monarhiilor centralizate ale Spaniei şi Portugaliei; inovaţiile tehnologice majore făcute de portughezi și spanioli în domeniul construcţiilor navale, navigaţiei şi războiului naval, precum şi influenţa avută asupra acestor schimbări venită din nordul Europei, din tehnologia maritimă musulmană şi chineză.
În mod similar, înţelegerea istorică trebuie să atingă și consecinţele cuceririi iberice a continentului american, a modului în care schimbările în oricare dintre aceste sfere de activitate umană a avut adesea un impact asupra unora sau a tuturor celorlalţi. De exemplu, consecinţele victoriilor militare iberice au dus la :
fondarea imperiilor coloniale spaniole şi portugheze din cele două Americi;
schimbul mondial de floră, faună şi agenţi patogeni;
schimbări sociale provocate de subjugarea şi înrobirea popoarelor indigene din America, de efectele devastatoare asupra demografiei cauzate de introducerea de noi microorganisme care au adus bolii necunoscute în aceste ținuturi;
relocarea forţată şi înrobirea a 10 milioane de africani în coloniile europene;
schimbări de credinţe şi practici religioase care au urmat introducerea creştinismului în cele două Americi;
efecte economice şi sociale a perfuziei în economiile europene a aurului şi argintului venit din marile resurse ale continentului american.
Aceste multe efecte demonstrează complexitatea evenimentelor istorice şi natura în general de integrare a istoriei în sine. Ele demonstrează, de asemenea, încă o dată, puterea unică a istoriei de a aprofunda înţelegerea trecutului şi a modului în care suntem încă afectați de acesta.
|
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
|
|