Prima pagină Istoria universală Istoria românilor Miscelaneea Resurse elevi Resurse profesori

Învăţarea pe tot parcursul vieţii

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 328. – (1) Prezentul titlu reglementează cadrul general și integrator al învăţării pe tot parcursul vieţii în România.
    (2) Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană pe parcursul vieţii în contexte formale, nonformale și informale, în scopul formării sau dezvoltării competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori ocupaţională.
    (3) Învăţarea pe tot parcursul vieţii cuprinde educaţia timpurie, învăţământul preuniversitar, învăţământul superior, educaţia și formarea profesională continuă a adulţilor.
Art. 329. – (1) Finalităţile principale ale învăţării pe tot parcursul vieţii vizează dezvoltarea plenară a persoanei și dezvoltarea durabilă a societăţii.
    (2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii se centrează pe formarea și dezvoltarea competenţelor-cheie și a competenţelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.
Art. 330. – (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii se realizează în contexte de învăţare formale, nonformale și informale.
    (2) Învăţarea în context formal reprezintă o învăţare organizată și structurată, care se realizează într-un cadru instituţionalizat și se fundamentează pe o proiectare didactică explicită. Acest tip de învăţare are asociate obiective, durate și resurse, depinde de voinţa celui care învaţă și se finalizează cu certificarea instituţionalizată a cunoștinţelor și competenţelor dobândite.
    (3) Învăţarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un curriculum și poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare depinde de intenţia celui care învaţă și nu conduce în mod automat la certificarea cunoștinţelor și competenţelor dobândite.
    (4) Învăţarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor activităţi zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber și nu este organizată sau structurată din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învăţare. Acest tip de învăţare nu este dependent de intenţia celui care învaţă și nu conduce în mod automat la certificarea cunoștinţelor și competenţelor dobândite.
    (5) Certificarea cunoștinţelor și competenţelor dobândite în contexte nonformale și informale poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în condiţiile legii.
Art. 331. – (1) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte formale sunt: unităţi și instituţii de învăţământ preuniversitar și superior, centre de educaţie și formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităţilor publice locale, furnizori publici și privaţi de educaţie și formare profesională autorizaţi/acreditaţi în condiţiile legii, organizaţii nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe autorizate în condiţiile legii, angajatori care oferă programe de formare profesională propriilor angajaţi.
    (2) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte nonformale sunt instituţii și organizaţii prevăzute la alin. (1), centre de îngrijire și protecţie a copilului, palate și cluburi ale elevilor, la locul de muncă, instituţii culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultură, precum și asociaţii profesionale, culturale, sindicate, organizaţii nonguvernamentale.
    (3) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte informale sunt instituţiile și organizaţiile prevăzute la alin. (1) și (2). Învăţarea informală este, adesea, neintenţionată și neconștientizată și se poate produce atunci când copiii, tinerii și adulţii desfășoară activităţi în familie, la locul de muncă, în comunitate, în reţele sociale, când se angajează în activităţi de voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.
Art. 332. – (1) Organizarea și funcţionarea învăţământului preuniversitar sunt reglementate la titlul II din prezenta lege.
    (2) Organizarea și funcţionarea învăţământului superior sunt reglementate la titlul III din prezenta lege.
    (3) Organizarea și funcţionarea formării profesionale a adulţilor sunt reglementate de legislaţia referitoare la formarea profesională continuă a adulţilor și ucenicia la locul de muncă.
Art. 333. – Statul garantează și susţine, inclusiv financiar, accesul la educaţie și formare profesională continuă pentru:
                    a) tinerii și adulţii care nu au finalizat învăţământul obligatoriu;
                   b) tinerii care au părăsit sistemul de educaţie înainte de a obţine o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă de educaţie sau formare profesională;
                  c) absolvenţii de învăţământ nonprofesional sau cei care au absolvit studiile învăţământului liceal sau ale învăţământului superior în domenii și calificări redundante ori nerelevante pe piaţa forţei de muncă;
                   d) persoanele cu cerinţe educaţionale speciale;
                   e) tinerii și adulţii care revin în ţară după o perioadă de muncă în străinătate;
                   f) tinerii și adulţii rezidenţi în comunităţi dezavantajate economic și social;
                   g) angajaţii de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educaţie, rezidenţi în mediul urban și în mediul rural, cu calificare redusă sau necalificaţi;
                   h) elevii cu risc major de eșec școlar;
                   i) toţi cetăţenii care doresc să urmeze programe de educaţie permanentă.
Art. 334. – Finanţarea învăţării pe tot parcursul vieţii se realizează prin fonduri publice și private pe baza parteneriatului public-privat, prin finanţare și cofinanţare din partea angajatorilor, organizaţiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe europene, prin conturi de educaţie permanentă și prin contribuţia beneficiarilor.

CAPITOLUL II

Responsabilităţi referitoare la învăţarea pe tot parcursul vieţii

Art. 335. – Statul își exercită atribuţiile în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii prin intermediul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, Ministerului Culturii și Patrimoniului Naţional, Ministerului Sănătăţii, precum și al Ministerului Administraţiei și Internelor.
Art. 336. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului are ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:
    
           a) elaborarea strategiilor și politicilor naţionale în domeniul educaţiei, al formării profesionale, al cercetării, tineretului și sportului;
    
           b) elaborarea reglementărilor referitoare la organizarea și funcţionarea sistemului de educaţie din România;
    
           c) monitorizarea, evaluarea și controlarea, direct sau prin organismele abilitate, a funcţionării sistemului educaţional și a furnizorilor de educaţie;
    
           d) stabilirea mecanismelor și a metodologiilor de validare și recunoaștere a rezultatelor învăţării;
    
           e) elaborarea, împreună cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional, a politicilor în domeniul educaţiei nonprofesionale a adulţilor și vârstnicilor;
    
           f) alte atribuţii, așa cum apar ele specificate în legislaţia din domeniul educaţiei și formării profesionale.
Art. 337. – Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale are ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:
    
            a) elaborarea, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, a politicilor și a strategiilor naţionale privind formarea profesională a adulţilor;
    
             b) reglementarea formării profesionale la locul de muncă și a formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă;
    
            c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea și controlarea directă sau prin organisme abilitate a furnizorilor de formare, alţii decât cei din cadrul sistemului naţional de învăţământ;
    
            d) alte atribuţii prevăzute de legislaţia din domeniul educaţiei și formării profesionale.
Art. 338. – Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional are ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:
    
             a) stimularea creșterii gradului de acces și de participare a publicului la cultură;
    
            b) propunerea și promovarea parteneriatelor cu autorităţile administraţiei publice locale și cu structurile societăţii civile pentru diversificarea, modernizarea și optimizarea serviciilor publice oferite de instituţiile și așezămintele de cultură, în vederea satisfacerii necesităţilor culturale și educative ale publicului;
    
            c) promovarea recunoașterii competenţelor profesionale, respectiv garantarea drepturilor și a intereselor creatorilor, artiștilor și specialiștilor din domeniul culturii;
    
            d) alte atribuţii prevăzute de legislaţia din domeniul educaţiei și formării profesionale.
Art. 339. – (1) Ministerele și autorităţile centrale pot avea responsabilităţi în domeniul educaţiei și formării pentru profesiile reglementate prin legi speciale.
    (2) Formarea continuă a personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică și securitate naţională se reglementează, în sensul prezentei legi, prin ordine și instrucţiuni proprii emise de către conducătorii acestora.
    (3) Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de școlarizare și criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul de formare continuă nonuniversitară a personalului militar, de informaţii, ordine publică și securitate naţională se stabilesc de Ministerul Apărării Naţionale, de Ministerul Administraţiei și Internelor, de Serviciul Român de Informaţii și de alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, informaţiilor, ordinii publice și securităţii naţionale, potrivit specificului și nivelurilor de învăţământ.
Art. 340. – (1) Se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Calificări prin reorganizarea Consiliului Naţional al Calificărilor și Formării Profesionale a Adulţilor (CNCFPA) și a Unităţii Executive a Consiliului Naţional al Calificărilor și Formării Profesionale a Adulţilor.
    (2) Autoritatea Naţională pentru Calificări elaborează Cadrul naţional al calificărilor pe baza Cadrului european al calificărilor, gestionează Registrul naţional al calificărilor și Registrul naţional al furnizorilor de formare profesională a adulţilor. Autoritatea Naţională pentru Calificări coordonează autorizarea furnizorilor de formare profesională continuă la nivel naţional, coordonează sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională continuă și activităţile comitetelor sectoriale. Autoritatea Naţională pentru Calificări mai are următoarele atribuţii:
    
              a) elaborează, implementează și actualizează Cadrul naţional al calificărilor, precum și Registrul naţional al calificărilor;
    
              b) asigură compatibilitatea sistemului naţional al calificărilor cu celelalte sisteme de calificări existente la nivel european și internaţional;
    
             c) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului elemente de politici și de strategii naţionale, acte normative referitoare la sistemul naţional al calificărilor și la dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesională a adulţilor;
    
              d) coordonează și controlează la nivel naţional elaborarea standardelor ocupaţionale și a standardelor de pregătire profesională;
    
              e) coordonează asigurarea calităţii în formarea profesională a adulţilor;
    
              f) coordonează și controlează autorizarea furnizorilor de formare profesională a adulţilor;
    
             g) întocmește Registrul naţional al furnizorilor de formare profesională a adulţilor, precum și Registrul naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale;
    
              h) coordonează autorizarea centrelor de evaluare a competenţelor profesionale și certificarea evaluatorilor de competenţe profesionale;
    
              i) participă la elaborarea unor planuri sau programe de interes naţional în domeniul calificărilor și al formării profesionale a adulţilor;
    
              j) promovează dialogul social, sprijină și coordonează activitatea comitetelor sectoriale.
    (3) Finanţarea cheltuielilor curente și de capital ale Autorităţii Naţionale pentru Calificări se asigură din venituri proprii și subvenţii de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului.
    (4) La nivelul Autorităţii Naţionale pentru Calificări se constituie un consiliu cu rol consultativ, format din reprezentaţi ai instituţiilor de învăţământ preuniversitar și universitar, ai studenţilor, ai asociaţiilor profesionale, ai administraţiei publice centrale, ai patronatelor, ai sindicatelor și ai comitetelor sectoriale. Consiliul asistă Autoritatea Naţională pentru Calificări în stabilirea strategiilor naţionale și a planurilor de acţiuni pentru dezvoltarea Cadrului naţional al calificărilor și a formării profesionale a adulţilor.
    (5) Autoritatea Naţională pentru Calificări este coordonată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului. Structura, organizarea și funcţionarea acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 341. – (1) Cadrul naţional al calificărilor este un instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învăţare atinse, al cărui scop este integrarea și coordonarea subsistemelor naţionale de calificări și îmbunătăţirea transparenţei, accesului, progresului și calităţii calificărilor în raport cu piaţa muncii și societatea civilă.
    (2) Implementarea Cadrului naţional al calificărilor vizează sistemul naţional de calificări obţinute în învăţământul secundar general, în învăţământul profesional și tehnic, în formarea profesională continuă, în ucenicie, în învăţământul superior,atât în contexte formale, cât și în contexte informale și nonformale, din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.
    (3) Cadrul naţional al calificărilor permite recunoașterea, măsurarea și relaţionarea tuturor rezultatelor învăţării dobândite în contexte de învăţare formale, nonformale și informale și asigură coerenţa calificărilor și a titlurilor certificate. Existenţa unui cadru naţional al calificărilor contribuie la evitarea duplicării și suprapunerii calificărilor, îi ajută pe cei ce învaţă să ia decizii în cunoștinţă de cauză privind planificarea carierei și facilitează evoluţia profesională, în perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.
    (4) Cadrul naţional al calificărilor contribuie la asigurarea calităţii sistemului de formare profesională.
Art. 342. – (1) Autoritatea Naţională pentru Calificări evaluează și certifică evaluatorii de competenţe profesionale, evaluatorii de evaluatori și evaluatorii externi.
    (2) Criteriile și procedurile de evaluare și certificare a evaluatorilor de competenţe profesionale, a evaluatorilor de evaluatori și a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului și sportului.
    (3) Autoritatea Naţională pentru Calificări întocmește Registrul naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori și evaluatorilor externi certificaţi.
    (4) Autoritatea Naţională pentru Calificări acreditează centrele de evaluare și organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.
Art. 343. – (1) Centrele comunitare de învăţare permanentă se înfiinţează de către autorităţile administraţiei publice locale în parteneriat cu furnizorii de educaţie și formare. Acestea au rolul de a implementa politicile și strategiile în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii la nivelul comunităţii. Funcţionarea centrelor comunitare de învăţare permanentă se reglementează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului.
    (2) Unităţile și instituţiile de învăţământ de sine stătător sau în parteneriat cu autorităţile locale și alte instituţii și organisme publice și private: case de cultură, furnizori de formare continuă, parteneri sociali, organizaţii nonguvernamentale și altele asemenea pot organiza la nivel local centre comunitare de învăţare permanentă, pe baza unor oferte de servicii educaţionale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-ţintă interesate.
    (3) Finanţarea centrelor comunitare de învăţare permanentă se face din fonduri publice și private, în condiţiile legii. Toate veniturile obţinute de centrele comunitare de învăţare permanentă rămân la dispoziţia acestora.
Art. 344. – (1)Atribuţiile centrelor comunitare de învăţare permanentă la nivel local sunt următoarele:
    
              a) realizează studii și analize privind nevoia de educaţie și formare profesională la nivel local;
    
              b) elaborează planuri locale de intervenţie în domeniul educaţiei permanente;
    
              c)  oferă servicii educaţionale pentru copii, tineri și adulţi prin:
    
                             (i)  programe de tip remedial pentru dobândirea sau completarea competenţelor-cheie, inclusiv programe educaţionale de tip „A doua                                       șansă” sau programe de tip „zone de educaţie prioritară” pentru tinerii și adulţii care au părăsit timpuriu sistemul de educaţie ori
    
                                 care nu deţin o calificare profesională;
    
                             (ii) programe pentru validarea rezultatelor învăţării nonformale și informale;
    
                             (iii) programe de dezvoltare a competenţelor profesionale pentru calificare/recalificare, reconversie profesională, perfecţionare,
    
                                   specializare și iniţiere profesională;
    
                             (iv)  programe de educaţie antreprenorială;
    
                             (v)   programe de dezvoltare personală sau de timp liber;
    
                             (vi)  organizarea de activităţi de promovare a participării la învăţarea permanentă a tuturor membrilor comunităţii;
    
              d) oferă servicii de informare, orientare și consiliere privind:
    
                             (i)   accesul la programe de educaţie și formare profesională;
    
                             (ii)  validarea rezultatelor învăţării nonformale și informale;
    
                             (iii)  pregătirea în vederea ocupării unui loc de muncă;
    
              e) oferă servicii de evaluare și certificare a rezultatelor învăţării nonformale și informale;
    
              f) asigură accesul membrilor comunităţii la mijloace moderne de informare și comunicare;
    
              g) promovează parteneriatul cu mediul economic;
    
             h) implementează instrumentele dezvoltate la nivel european, Europass și Youthpass, pașaportul lingvistic, precum și portofoliul de educaţie permanentă;
    
              i) gestionează informaţii cu privire la participarea beneficiarilor la serviciile acestora.
    (2) Metodologia de acreditare, evaluare periodică, organizare și funcţionare a centrelor comunitare de învăţare permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 345. – (1) În înţelesul prezentei legi, termenii referitori la procesele de identificare, evaluare și recunoaștere a rezultatelor învăţării se definesc după cum urmează:
    
              a) rezultatele învăţării reprezintă ceea ce o persoană cunoaște, înţelege și este capabilă să facă la finalizarea procesului de învăţare și sunt definite sub formă de cunoștinţe, abilităţi și competenţe;
    
              b) identificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care indivizii, singuri sau cu sprijinul personalului specializat, devin conștienţi de competenţele pe care le deţin;
    
              c) evaluarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se stabilește faptul că o persoană a dobândit anumite cunoștinţe, abilităţi și competenţe;
    
             d) validarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se confirmă că rezultatele învăţării evaluate, dobândite de o persoană, corespund cerinţelor specifice pentru o unitate de rezultate ale învăţării sau o calificare;
    
               e) certificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învăţării dobândite de persoana care învaţă în diferite contexte, în urma unui proces de evaluare. Aceasta se finalizează printr-o diplomă sau un certificat.
    (2) Recunoașterea rezultatelor învăţării reprezintă procesul de atestare a rezultatelor învăţării validate și certificate prin acordarea de unităţi de rezultate ale învăţării sau de calificări.
    (3) Identificarea, evaluarea și recunoașterea rezultatelor învăţării în contexte nonformale și informale se realizează pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale și de Autoritatea Naţională pentru Calificări și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
    (4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului elaborează și aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului și sportului metodologia de recunoaștere a rezultatelor învăţării în contexte nonformale și informale a cadrelor didactice și de echivalare a acestora în credite pentru educaţie și formare profesională.
Art. 346. – (1) Serviciile de identificare, evaluare și recunoaștere a rezultatelor învăţării pot fi oferite de instituţii de stat sau particulare autorizate în acest sens.
    (2) Diplomele și certificatele acordate de instituţiile autorizate în urma evaluării rezultatelor învăţării în contexte nonformale și informale produc aceleași efecte ca și celelalte modalităţi de evaluare și certificare a cunoștinţelor și competenţelor din sistemul formal de educaţie și formare profesională în vederea ocupării unui loc de muncă sau continuării educaţiei și formării profesionale în sistemele formale.
    (3) Rezultatele învăţării în contexte nonformale și informale pot fi recunoscute explicit prin evaluări în centre de evaluare și certificare a competenţelor sau implicit prin finalizarea unui program formal de studii.
Art. 347. – (1) Programele de formare profesională iniţială și continuă, precum și sistemele de evaluare a rezultatelor învăţării în contexte nonformale și informale vor respecta asigurarea mobilităţii ocupaţionale pe orizontală și pe verticală prin utilizarea sistemului de credite transferabile pentru educaţie și formare profesională.
    (2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, de Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional și de Autoritatea Naţională pentru Calificări și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
    (3)  Rezultatele învăţării și creditele asociate acestora, dobândite anterior în contexte formale sau ca urmare a evaluării rezultatelor învăţării nonformale și informale, sunt transferate și integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învaţă.
Art. 348. – (1) Persoanele care doresc să fie evaluate în vederea recunoașterii competenţelor profesionale obţinute în alte contexte de învăţare decât cele formale se adresează unui centru de evaluare acreditat pentru ocupaţia sau calificarea respectivă.
    (2) În funcţie de procesul de evaluare desfășurat, centrul de evaluare acreditat eliberează următoarele tipuri de certificate cu recunoaștere naţională:
    
               a) certificat de calificare – se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru toate competenţele asociate unei calificări sau unei ocupaţii, conform standardului de pregătire profesională ori standardului ocupaţional;
    
              b) certificat de competenţe profesionale –se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru una sau mai multe competenţe asociate unei calificări ori unei ocupaţii, conform standardului de pregătire profesională sau standardului ocupaţional.
    (3) Certificatele se eliberează însoţite de o anexă a certificatului, denumită „Supliment descriptiv al certificatului”, în care se precizează unităţile de competenţă pentru care candidatul a fost declarat competent.
Art. 349. – (1) Portofoliul de educaţie permanentă reprezintă un instrument care facilitează identificarea și formularea abilităţilor și competenţelor personale și valorificarea acestora în parcursul școlar și profesional și în inserţia pe piaţa muncii a fiecărui individ.
    (2) Portofoliul de educaţie permanentă conţine dovezi ale rezultatelor învăţării dobândite în contexte formale, nonformale și informale de educaţie.
    (3) Portofoliul educaţional integrează și instrumentele europene care evidenţiază rezultatele învăţării unei persoane, cum ar fi Europass șiYouthpass.
Art. 350. – (1) Consilierea și orientarea carierei pe tot parcursul vieţii se referă la totalitatea serviciilor și activităţilor care asistă persoanele de orice vârstă și în orice moment al existenţei lor să facă alegeri în sfera educaţională, de formare sau muncă și să își gestioneze cariera.
    (2) Serviciile de consiliere și orientare în carieră se realizează prin unităţi și instituţii de învăţământ, universităţi, instituţii de formare, servicii de ocupare a forţei de muncă și servicii pentru tineret. Ele se pot realiza și la locul de muncă, în serviciile sociale și în sectorul privat.
Art. 351. – Statul asigură accesul gratuit la servicii de consiliere și orientare în carieră tuturor elevilor, studenţilor și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Art. 352. – În sensul prezentei legi, consilierea și orientarea în carieră includ următoarele tipuri de activităţi:
    
               a) informarea cu privire la carieră, care se referă la toate informaţiile necesare pentru a planifica, obţine și păstra un anumit loc de muncă;
    
              b) educaţia cu privire la carieră, care se realizează în instituţiile de învăţământ prin intermediul ariei curriculare „consiliere și orientare”. Sunt oferite informaţii despre piaţa muncii, se formează abilităţi de a face alegeri privind educaţia, formarea, munca și viaţa în general, oportunităţi de a experimenta diverse roluri din viaţa comunităţii sau din viaţa profesională, instrumente pentru planificarea carierei;
    
             c) consilierea în carieră, care ajută persoanele să își clarifice scopurile și aspiraţiile, să își înţeleagă propriul profil educaţional, să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile acţiuni, să își gestioneze cariera și procesul de tranziţie în diferite momente;
    
             d) consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să își clarifice scopurile imediate privind angajarea, să înveţe despre abilităţile necesare pentru a căuta și a obţine un loc de muncă;
    
              e) plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul acordat persoanelor pentru găsirea unui loc de muncă.
Art. 353. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale colaborează în scopul creșterii calităţii, pentru sincronizarea și continuitatea activităţilor de consiliere și orientare în carieră de care beneficiază o persoană pe parcursul întregii vieţi.
    (2) Ministerele prevăzute la alin. (1) stabilesc, prin ordin comun, instrumente și metodologii comune referitoare la formarea specialiștilor în consiliere și orientare, utilizarea instrumentelor Europass și Youthpass, organizarea de activităţi comune de sensibilizare a cadrelor didactice și a formatorilor, a părinţilor și a publicului larg cu privire la dimensiunea consilierii și orientării în educaţie și formarea profesională.
Art. 354. – Pentru asigurarea transparenţei serviciilor și a mobilităţii persoanelor în spaţiul european, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale realizează demersurile necesare pentru integrarea României în reţelele europene de consiliere și orientare pe tot parcursul vieţii.
Art. 355. – (1) Sistemul naţional de asigurare a calităţii educaţiei permanente cuprinde sistemul de asigurare a calităţii în învăţământul preuniversitar, sistemul de asigurare a calităţii în învăţământul superior, sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională iniţială, sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională continuă.
    (2) Grupul Naţional pentru Asigurarea Calităţii în Educaţie și Formare Profesională (GNAC), structură informală care funcţionează ca punct naţional de referinţă pentru asigurarea calităţii în educaţie și formarea profesională, coordonează armonizarea sistemelor de asigurare a calităţii în educaţie și formarea profesională.
Art. 356. – (1) Statul sprijină dreptul la învăţare pe tot parcursul vieţii prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Naţională a României și valabil la data plăţii, fiecărui copil cetăţean român, la nașterea acestuia. Suma este acordată în scop educaţional în beneficiul titularului, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale.
    (2) Suma se depune într-un cont de depozit, denumit în continuare cont pentru educaţie permanentă, deschis la Trezoreria Statului pe numele copilului de oricare dintre părinţii firești, de împuternicitul acestora sau de reprezentantul legal al copilului, pe baza certificatului de naștere.
    (3) Părinţii copilului, contribuabili, pot direcţiona în contul prevăzut la alin. (2) un procent de până la 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii, în condiţiile legii, și pot depune sume în acest cont.
    (4) Pentru sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se plătește dobândă anual la o rată a dobânzii stabilită prin ordin al ministrului finanţelor publice. Dobânzile aferente conturilor de depozit constituite la Trezoreria Statului se asigură de la bugetul de stat, din bugetul Ministerului Finanţelor Publice.
    (5) Titularul contului este singura persoană care poate solicita sume din contul pentru educaţie permanentă, începând cu vârsta de 16 ani și cu acordul expres, după caz, al părinţilor, al tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului eliberează vouchere echivalente în valoare cu sumele solicitate. Metodologia prin care se certifică faptul că sumele au fost cheltuite pentru educaţia permanentă se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului.
    (6) Retragerea sumelor în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (5) și/sau utilizarea acestora în alt scop decât cel stabilit de prezenta lege constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an.
    (7) Normele privind deschiderea, gestionarea și accesul la contul pentru educaţie permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
    (8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educaţie permanentă prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro se acordă tuturor copiilor născuţi după data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 357. – (1) Personalul care lucrează în domeniul educaţiei permanente poate ocupa următoarele funcţii: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de practică, evaluator de competenţe, mediator, facilitator al învăţării permanente, consilier, mentor, facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin și alte funcţii asociate activităţilor desfășurate în scopul educaţiei permanente.
    (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional și cu Agenţia Naţională pentru Calificări, stabilește normele metodologice de elaborare a statutului și rutei de profesionalizare a personalului care lucrează în domeniul educaţiei permanente, aprobat prin hotărâre a Guvernului. Programele de formare profesională vor cuprinde obiective specifice învăţării permanente, precum: competenţe psihopedagogice specifice vârstei și profilului beneficiarilor învăţării, dezvoltarea competenţelor de utilizare a tehnologiilor moderne de informare și comunicare, competenţe de facilitare a învăţării în medii virtuale, utilizarea învăţării pe bază de proiecte și portofolii educaţionale.
Art. 358. – (1) Guvernul înfiinţează Muzeul Naţional al Știinţei, în condiţiile legii.
    (2) Muzeul Naţional al Știinţei are drept scop principal oferirea de experienţe de învăţare nonformală și informală, prin prezentarea principalelor realizări ale știinţei și tehnologiei.
    (3) Metodologia de înfiinţare, organizare, funcţionare și finanţare a Muzeului Naţional al Știinţei se stabilește prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 359. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale și cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Naţional elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza și prognoza activităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii.