Din „Faptele divinului 1 August

    3.1. Am purtat multe războaie în toată lumea, pe mare şi pe uscat, împotriva unor duşmani străini şi împotriva celor dinlăuntrul ţării, ieşind învingător... 3. Sub ordinele mele au fost aproximativ cinci sute de mii de cetăţeni romani. Peste trei sute de mii dintre ei, după ce şi-au terminat serviciul, au fost colonizaţi sau lăsaţi la vetrele lor; tuturor le-am împărţit pământuri sau le-am dat sume de bani ca răsplată pentru serviciul făcut.
   8.1. În timpul celui de-al cincilea consulat, am mărit numărul patricienilor, în urma hotărârii poporului şi a senatului2. De trei ori am revizuit listele senatorilor3. Iar în timpul consulatului al şaselea am efectuat, împreună cu Agrippa, operaţia recensământului4. Purificarea a avut loc la patruzeci şi unul de ani de la ultima ceremonie5. Cu prilejul acestei operaţii a censului, s-au numărat patru milioane şaizeci şi trei de mii de cetăţeni.  3. A doua ceremonie de purificare am făcut-o singur, în timpul consulatului lui C. Censorius şi C. Asinius6 în virtutea puterii mele consulare. Cu această ocazie au fost număraţi patru milioane două sute şi treizeci şi trei de mii de inşi.  4. şi al treilea recensământ l-am efectuat tot în virtutea puterii mele consulare, împreună cu fiul meu Tiberiu Caesar7, în timpul consulatului lui Sextus Pompeius şi Sextus Apuleius8. Atunci au fost număraţi patru milioane nouă sute şi treizeci şi şapte de mii de cetăţeni.
    13. Cât am condus eu statul, senatul a hotărât de trei ori închiderea9 templului lui Ianus10; strămoşii noştri au găsit cu cale să-1 închidă ori de câte ori va domni – atât pe mare cât şi pe uscat – o pace victorioasă în tot cuprinsul imperiului; dar de la întemeierea oraşului şi până când m-am născut eu, tradiţia spune că în total templul a fost închis doar de două ori11...
    15. Când am fost pentru a optsprezecea oară tribun şi a douăsprezecea oară consul12...
   34.1. În timpul celui de-al şaselea şi al şaptelea consulat al meu13, după ce am pus capăt războaielor civile, am trecut în mâinile senatului şi poporului roman puterea statului, pe care o deţinusem în întregime mai înainte, cu consimţământul tuturor. 3. De la această dată i-am întrecut pe toţi doar prin autoritatea mea, fără a avea, însă, mai multă putere decât ceilalţi colegi ai mei de magistratură14.

(Res gestae divi Augusti, Kritische Textausgabe von Hans Volkmann, Leipzig, 1942)

Textul reprezintă copia şi traducerea originalului afişat, după moartea lui August, în faţa mausoleului din Roma, şi astăzi pierdut.

     1  După moartea lor, împăraţii romani erau trecuţi în rândul zeilor. De aceea inscripţia, făcută după moartea împăratului, îi dă epitetul de zeu.
    2   În anul 29 î.Hr., după terminarea războaielor civile.
    3   În anii 28 şi 8 î.Hr. şi 14 d.Hr.
    4   Operaţia censului a avut loc în anul 28 î.Hr.
    5   La sfârşitul lucrărilor se făcea o ceremonie de purificare a întregii comunităţi romane (lustrum); ultima a avut loc în anul 70/69 î.Hr., când numărul cetăţenilor era de aproape un milion.
    6  În anul 8 î.Hr.
    7   Viitorul împărat Tiberiu.
     8   În anul 14 d.Hr., cu puţin timp înaintea morţii
.
    9   În anul 29, după Acitium, precum şi în anul 25 ; a treia dată este incertă.
    10   De fapt, un fel de arc de triumf mare, cu nişte porţi care dădeau în for.
    11   În timpul regelui Muma Pompilius şi după primul război punic, în anul 235 î.Hr.
    12   În anul 5 î.Hr.; de obicei reunea aceste două funcţii car a îi asigurau puteri foarte mari.
    13   În anii 28–27 î.Hr.
    14   Ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic, August vrea să arate că s-a revenit la vechile forme republicane, caracterizate prin colegialitatea funcţiilor, şi nu s-a creat o putere nouă, specială pentru el. Din punct de vedere juridic, formal, lucrurile stau aşa; de fapt, însă, el se bucura de o putere precumpănitoare, rezultată din reunirea mai multor magistraturi, situaţie pe care o recunoaşte, de altfel, şi singur când vorbeşte de „auctoritas” mal mare pe care o avea.