Sărbătorile la romani au un caracter religios, fiind organizate în cinstea unui zeu cu ocazia unor sacrificii religioase. Unele au dăinuit la popoarele latine, deci şi la români, până astăzi. Erau zile libere în care se organizau sacrificii, procesiuni şi ceremonii sacre într-un cadru public sau privat.

      Sărbătorile publice sunt împărţite în:
            conciptivae – în general, aveau legătură cu viaţa agrară şi aveau date mobile;
           stativae – sunt în număr de 61 pe an şi sunt înscrise în calendar la date fixe (exemple: calendele din martie, iunie, octombrie, idele lui Jupiter, nonele din iulie etc.);   
           imperativae – sunt organizate în urma unei întâmplări neprevăzute (ex. un miracol: o ploaie de pietre impunea rugăciuni spuse timp de 9 zile).
      Sărbătorile nu se fac în zilele pare (excepţie fac doar Regifugium – 24 februarie, şi Eccuria – 14 martie) şi nu se organizau imediat una după alta. Sărbătorile militare se derulau în lunile martie şi octombrie, intervalul în care se desfăşurau războaiele.

      Sărbătorile private sunt realizate în momentele importante ale vieţii romanului, atunci când îndeplineşte riturile de trecere (naşterea, majoratul, căsătoria şi înmormântarea). De asemenea, ele sunt organizate şi de grupuri de oameni ce au acelaşi preocupări sau ocupaţii.   


Sărbătorile cele mai importante erau:
      ■ 1 ianuarie: dedicată zeului Janus sau lui Anna Perrena;
      ■ 11 ianuarie: Juturnalia;
      ■ 15 februarie: Lupercalia, dedicată zeului Faunus (ocrotitorul împotriva lupilor) şi tinereţii lui Romulus – avea o acţiune purificatoare şi fertilizatoare;
      ■ 13–26 februarie: Parentalia (consacrată morţilor) şi Feralia;
      ■ 1 martie: Matronalia – calendele lui Martie, este sărbătoarea mamelor;
      ■ 14 martie: Eccuria – consacrată lui Marte, este deschiderea perioadei în care se purtau războaiele;
      ■ 17 martie: Liberalia – cinstirea lui Liber, ocazie cu care cei tineri îmbrăcau toga virila; echinocţiul de primăvară, sărbătorit timp de 5 zile (Quinquatrus);
      ■ 15 aprilie: Fordicidia – sărbătoarea seminţelor;
      ■ 21 aprilie: Palilia, serbarea întemeierii Romei,
      ■ 25 aprilie: Robigalia – înlăturarea ruginii grâului  
      ■ 28 aprilie, 3 mai şi 23 mai: Floralia;
      ■ 9, 11 şi 13 mai: Lemuria – alungarea spiritelor celor morţi venite să-i bântuie pe cei vii;
      ■ 29 mai: Ambarvalia – cu jertfa întreită, suovetaurilia (de porc, berbec şi taur);
      ■ 7 iunie: Vestalia;
      ■ 17 iunie: ludi piscatorii (jocurile pescarilor);
      ■ 7 iulie: Nonae Caprotinae;
      ■ 23 iulie: Neptunalia – cinstirea lui Neptun pentru reţinerea apei în vreme de secetă;
      ■ 9 august: Vinalia rustica;
      ■ 17 august: Portunalia;
      ■ 21 august: Consualia;
      ■ 23 august: Volcanalia – sărbătoarea secerişului şi împotriva incendiilor;
      ■ 27 august: Volturnalia;
      ■ 24 august: sărbătoarea manilor, ca şi la 5 octombrie şi 8 noiembrie, când se dădea la o parte vestita lespede a strămoşilor: lapis manalis;
      ■ 25 august: Opiconsivia – începutul secerişului;
      ■ 11 octombrie: Meditrinalia – are loc culesul viilor
      ■ 15 octombrie: Equus October – încheierea perioadei în care s-au purtat războaiele;
      ■ 19 octombrie: Armilustrium – are loc purificarea armelor purtate în războaie;
      ■ 15 decembrie: a doua Consualia;
      ■ 17–23 decembrie: Saturnalia – marchează solstiţiul de iarnă;
      ■ 19 decembrie: Opalia – încheierea anului agricol.
      Alte sărbători, precum Compitalia (cinstirea zeilor ce protejează la răscrucea drumurilor), aveau o dată mobilă.

      Erau mai multe tipuri de jertfe:
            ■ de cererehostiae postulationes;

            ■ de expiere hostiae piaculares;
            ■ când se cerea sfatul zeilorhostiae consultativele.
      Ofrandele constau şi din fructe şi cereale (primiţii, cele dintâi roade). La începutul istoriei romane sunt menţionate şi unele sacrificii omeneşti, dar care au fost interzise prin hotărârea Senatului, în anul 97 î.Hr. (mai ales cele ce se făceau în zonele ocupate din Galia).
      La 14 mai avea loc o ceremonie a aruncării unor păpuşi de paie în Tibru, fapt ce a fost interpretat ca o amintire a sacrificiilor umane care se efectuau în vechime spre a dobândi bunăvoinţa zeului fluviului.
      Cu ocazia sărbătorii Lupercalia (15 februarie), preotul atingea cu un cuţitaş însângerat fruntea a doi tineri. Apoi sângele era şters cu lină muiată în lapte, iar tinerii erau obligaţi să râdă. Sacrificatorul purta o togă albă (immaculata). Jertfele de familie şi rugăciunile familiei le îndeplinea pater familias.

 

      Romanii, ca şi celelalte popoare antice, aveau nevoie să îşi cunoască viitorul. Acest interes se intensifică sub influenţa culturii religioase venite dinspre greci şi orientali, mai ales după perioada ce a urmat celui de al doilea război punic.
      Roma cunoaşte o înmulţire a practicilor menite să prevadă viitorul (divanaţia) prin sosirea în oraş a ghicitorilor şi astrologilor străini. Aceştia sunt consultaţi atât de oamenii bogaţi, cât şi de cei săraci.
      Romanii cunoşteau practica divinaţiei doar sub forma unui dialog cu divinităţile prin care urmăreau să-i consulte asupra unor acţiuni pe care urmau să le facă. Acesta se realiza prin interpretarea auspiciilor de către preoţi specializaţi în prezicerea viitorului folosindu-se de cântecul şi zborul păsărilor efectuat într-un spaţiu sacru bine delimitat (templum) sau de observarea poftei de mâncare a puilor sacri.
      O metodă de ghicire a viitorului este introdusă în viaţa romanilor de preoţii etrusci – haruspices. Voinţa divină se descifra prin interpretarea măruntaielor animalelor sacrificate (mai ales al ficatului).          
      Miracolele reprezintă manifestări ale furiei divine (cutremur de pământ, ploaie de sânge, ploaie de pietre, căderea unei vaci de la etajul 2 sau 3 al unei case ş.a.). Ele sunt necesare pentru restabilirea păcii zeilor (pax deorum). Rolul găsirii mijloacelor prin care zeii pot fi liniştiţi le revine preoţilor quindecemvirilor, care după consultarea Cărţilor sibiline (de origine etruscă) aleg riturile ce trebuie să fie realizate ţinându-se seama de caractereristicile miracolului.       


Sacrificiu oferit zeiţei Junona