Numărul zeilor romani este de ordinul miilor. La începutul istoriei Romei erau adorate divinităţi tainice, ale căror nume nu se rosteau. Puterea extraordinară a fiecărui zeu, numen dei, se implica în viaţa oamenilor şi în natură, ca o forţă sobră, miloasă dar şi răzbunătoare. Aceasta protejează fiecare act al vieţii, de la naştere până la moarte.
      Sunt dedicate zeilor plante sacre (stejarul şi laurul), păsări sfinte (vulturul şi ciocănitoarea) şi animale sfinte (lupul, şi, mai ales, lupoaica, vulpea şi scroafa prolifică cu 30 de purcei).
      Spre deosebire de religia greacă unde zeii domnesc, statuile romane îi reprezintă ca fiind mult binevoitori faţă de adoraţia credincioşilor. Lor romanii le datorau belşugul, puterea, norocul, vitejia, tandreţea, puritatea virginală, castitatea familiei, căldura căminului, siguranţa şi liniştea patriei, lumina zilei, odihna, înţelepciunea şi mai cu seamă dreptatea.
      Triada importantă de la greci Zeus, Hera şi Atena se transformă în Jupiter, Marte şi Quirinus, care tronează de pe Capitoliu. Ulterior, în perioada Republicii este venerată trinitatea divină Jupiter, Junona şi Minerva de origine etruscă.
      Terentius Varro (sec. II–I î.Hr.) în Antiquitatum romanorum, humanorum et divinorum libri XLI a realizat o listă sau un catalog al zeilor, cu atributele lor folositoare oamenilor. El împarte divinităţile în trei categorii:

      ■ dii certi (zeii determinanţi) – competenţa lor se rezumă la o singură funcţie indicată şi de numele zeului. Divinităţile îi protejează pe oameni pe tot timpul vieţii, rolul lor fiind bine precizat: Educa îl învaţă pe copil să mănânce, Potina să bea apă, mireasa este condusă la altar de Domidicus, Domitius asistă la instalarea ei, Virginiensis participă la desfacerea cingătorii soţiei ş.a.
      ■ dii incerti (zeii nedeterminaţi) – au diverse roluri cu caracter general. Sunt zeităţi ai vieţii particulare: lares, manes, penates sau eroi precum Acca Larentia.
      ■ dii praecipui atque selecti – reprezintă principalii zei: Jupiter, Ianus, Saturn, Apollo, Marte, Genius, Neptun, Vulcan, Diana, Luna, Venus, Vesta, Sol, Liber, Iunona, Ceres, Minerva, Tellus   

      Divinităţile străine sunt adoptate prin evocatio – o rugă către zeii unui alt oraş ca să părăsească lăcaşul lor de cult şi să se mute la Roma. Introducerea de culte se realizează cu ajutorul interpretatio Romana. Astfel, pătrunde cultul lui Cybela din Frigia (205 î.Hr.), preluat de romani sub denumirea de Magna Mater (Marea Mamă). În timpul imperiului se impune adoraţia veneraţia faţă de împărat, care întruchipează statul, şi cultele bazate pe mistere, precum Attis şi Mithras.

      ■ Jupiter - numele provine din indo-europeanul Dyaus Pitar – Părintele zilei;
      - la început era „strălucitorul tată al cerurilor”, apoi zeul ploii şi vântului, furtunii şi tunetului (tonans), şi al fulgerului (iulgurans);
      - era cunoscut şi ca: Jupiter Optimus Maximus (Cel prea mare şi prea milostiv), Jupifer lucetius (zeul luminii), Jupiter elicius (care stimulează), pluvius (al ploii), Liber (zeul forţei creatoare), dapalis (zeul semănăturilor), terminus (zeul hotarelor), protectorul statului roman (Jupiter Stator, Feretrius, Victor);
      - mai era numit Conservator Augustorum (Ocrotitorul împăraţilor), Conservator orbis (Ocrotitorul lumii), Propugnator (înainte-luptătorul), dar şi Pistor – zeul pâinii.
      ■ Juno (Junona) este soţia credincioasă a lui Jupiter
      - era zeiţa luminii (Lucetia şi Lucina); ca zeiţă a Lunii ea s-a contopit cu Diana, zeiţa vânătorii.
      - este înzestrată şi cu atributele de Pronuba (protectoarea logodnicilor), Domiduca (călăuza miresei la casa mirelui), Nuxia (a pragurilor parfumate), Cinxia (dezlega baierele miresei), Juno Ossipago (întărea oasele pruncului), ori ca Juno Rumina (asigura laptele matern) şi ca Juno Sospita (le ajuta pe femei la naştere).
      ■ Minerva zeiţă preluată de la etrusci, era patroana înţelepciunii, a ştiinţelor, artelor, poezie şi a meşteşugurilor de tot felul.
      - împreună cu Jupiter şi Junona forma o triadă divină; a fost luată captivă din oraşul Falerii în anul 241 î.Hr., de unde şi numele ei de Minerva Capta (Prizoniera).
      ■ Vulcanus (Vulcan) - este zeul trăsnetului şi al soarelui arzător.
      - ulterior, a devenit zeul focului devastator, iar în cele din urmă, zeul focului dătător de viaţă. Este reprezentat cu barbă, uneori cu o uşoară deformaţie facială.
      - însemnele sale erau: ciocanul, cleştele fierarului şi nicovala; purta o bonetă (pileus) şi o scurtă care-i lăsa liber braţul drept.
      ■ Vesta era cea mai frumoasă zeiţă romană, luminoasă şi curată ca flacăra focului; este protectoarea oraşului Roma.
      - numele derivă dintr-o rădăcină indo-europeană ce înseamnă „a arde”; sanctuarul său este rotund simbolizând pământul şi cerul;
      - era asociată la început cu Janus Pater şi cu Tellus Mater (Pământul mamă).
      - proteja semănăturile şi era simbolul maternităţii, deşi rămânea veşnic fecioară; purta întotdeauna văl.
      ■ Saturn este o divinitate agrară, de origine latină.
      - patrona belşugul, bogăţia, abundenţa; era propagatorul viţei de vie (vitisator) şi îngrăşătorul ogoarelor (stercutius).
      ■ Marte (Mars) este considerat strămoşul poporului roman (tatăl lui Romulus şi Remus întemeietorii Romei)
      - la început este adorat ca zeu al primăverii (prima lună a primăverii îi poartă numele);
      - sub influenţa zeului grec al războiului, Ares, el devine zeul războiului la romani
      ■ Mercur este zeul comerţului şi al comercianţilor, patrona câştigurile dobândite din schimburile negustoreşti.
      - avea ca pasăre sfântă cocoşul; cu faţa rasă, el purta caduceul şi avea o pungă în mână.
      ■ Faunus  era zeitatea animalelor pădurii, proteja oamenii împotriva lupilor şi din această cauză purta şi numele de Lupercus.
      - avea drept asociată pe Fauna sau Bona Dea (Zâna bună) şi Ops.
      ■ Apollo zeu al poeziei, al frumuseţii şi al luminii
      - numele său înseamnă soarele „strălucitor”, fiind considerat zeu al soarelui; razele sale ajută vegetaţia, animalele şi fauna
      - este protector al navigatorilor, al păstorilor şi al păşunilor
      ■ Consus este asociat cu Ops (zeul fertilităţii pământului), proteja semănăturile;
      ■ Ceres este zeiţa fertilităţii
      ■ Pales este protectoarea turmelor;
      ■ Liber Pater era patronul rodniciei pământului, a ogoarelor, avea drept însoţitoare pe Libera,
      ■ Silvanus era zeul pădurilor şi al pajiştilor bune pentru păşune,
      ■ Tellus Mater (Pământul-Mamă) este protectoarea maternităţii şi a rodniciei pământurilor semănate;
      ■ Flora este zeiţa înmuguririi, împiedica rugina grâului şi împreună cu Pomona veghea la buna creştere a fructelor.
      ■ Juturna sau Diuturna este zeiţa apelor liniştite, stătătoare şi a râurilor;
      ■ Egeria (nimfa izvoarelor) prezicea soarta nou-născuţilor,
      ■ Nimfele Camenae, între care: Antevorta cunoştea trecutul oamenilor, Postvorta cunoştea viitorul, iar Carmenta era mama alfabetului latin derivat din cel grec;
      ■ Ceres şi Diana sunt zeiţele câmpurilor, cea dintâi a cerealelor, iar cea de a doua era zeiţa munţilor, a pădurilor şi a luminii; Ceres este zeiţa fertilităţii
      ■ Venus împreună cu Feronia şi Flora simboliza primăvara, frumuseţea şi rodnicia;
      ■ Volturnus, devenit Vertumnus (divinitate etruscă) era zeul pomilor fructiferi.

      Zeii care stăpâneau lumea subpământene sunt clasificaţi astfel sub influenţa politeismului grec:
      ■ Dis Pater - sinonimul lui Pluto;
      ■ Orcus, zeul morţii este confundat şi el cu Pluto;
      ■ Februus de origine etruscă;
      ■ Libitina este zeiţa funeraliilor;
      ■ Mania şi Lara sunt sperietoarele copiilor, în special Mania;
      ■ Lemures şi Larvae – duhuri ale morţilor cu comportări primejdioase pentru om;
      ■ Manii (Di Parentes), al căror nume era derivat dintr-un vechi adjectiv „manus” – bun, deci zeii buni, ocrotitori şi protectori, sufletele strămoşilor.

      Divinităţi protectoare ale oraşelor, aşezărilor omeneşti şi ale persoanelor:
      ■ Fortuna este zeiţa norocului, înfăţişată uneori purtând aripi;
      ■ Genus este spiritul protector al poporului roman şi al fiecărui roman în parte;
      ■ Lares sunt protectorii ai ogorului şi casei;
      ■ Penates sunt protectorii proviziilor;
      ■ Tiberinus este zeul protector al Tibrului;
      ■ Angerina era zeiţa tăcerii;
      ■ Terminus, Fides un protector al jurămintelor;
      ■ Bonus Eventus - Întâmplarea fericită;
      ■ Victoria zeiţa victoriei şi victorioşilor.

      Eroii adoraţi sunt:
      ■ Romulus şi Remus, legendarii fii ai vestalei Rhea Silvia şi ai zeului Marte;
      ■ Castor şi Pollux (Dioscurii), protectorii cavaleriei romane;
      ■ Aeneas – strămoşul presupus al romanilor, fiul lui Anchise şi al Afroditei, ginerele regelui Priam din Troia şi căpetenia dardanilor;
      ■ Hercule - preluat de la greci.

      Împăraţii romani divinizaţi sunt:
      ■ Iulius Caesar a atins apoteoza;
      ■ Augustus a fost primul împărat roman trecut în rândul zeilor;
      ■ Claudius şi alţii.

 


zei romani