Italia este una din cele trei peninsule ale Europei de sud; ea înaintează în apele Mării Mediterane sub forma unei cizme, formând astfel un fel de punte de trecere între Europa şi Africa.
      Italia este împărţită în trei mari regiuni de către munţii Apenini, ale căror piscuri ating aproape 3000 m.
      Partea de nord a Italiei, cuprinsă între munţii Alpi şi povârnişurile Apeninilor, se înfăţişează ca o câmpie întinsă, formată de valea fluviului Pad şi de afluenţii lui. Nămolurile aduse de apele curgătoare fac ca regiunea să fie deosebit de fertilă. Odinioară, această regiune era cunoscută sub numele de Galia cisalpină.
      Partea centrală a Italiei este despărţită de Apenini în mai multe regiuni de şes. Cele care se găseau pe marginea Mării Tireniene purtau în antichitate diferite numirii, ca: Etruria, Latium, Campania, iar celelalte, de pe coasta Mării Adriatice: Umbria şi Samnium. În această parte a Italiei, râurile sunt rare, mai importante fiind Arno şi Tibrul. În apropierea lor se găsesc câteva lacuri, ca lacul Trasimenus.
      Partea de sud a Italiei, unde se termină Apeninii, se prezintă sub forma unui podiş ars de soare şi sărac în vegetaţie. Regiunile care formează această parte a peninsulei se numeau Lucania şi Apulia. Numele de Grecia Mare, cum mai era cunoscută în vechime partea de sud a Italiei, ne dovedeşte că această regiune a fost intens colonizată de greci.
      Insula Sicilia este o regiune renumită prin bogăţiile ei şi prin buna ei aşezare geografică, la mijlocul bazinului Mării Mediterane, pe care îl separă în două părţi. Alte insule mai importante sunt Sardinia şi Corsica.
      Munţii Apenini erau acoperiţi cu păşuni, care au favorizat creşterea vitelor. Regiunea de sud a Italiei era renumită odinioară pentru lâna oilor. Cultivarea pământului, care a format ocupaţia de bază a populaţiei din vechea Italie, găsea terenuri prielnice în câmpia Padului, Latium, Campania, Apulia şi mai ales în insula Sicilia, care încă din vechime era socotită gr în ar al Italiei. Livezile de duzi, de măslini, rodii şi castani acopereau mai ales părţile de sud ale Italiei şi Sicilia, iar regiunile de coastă ale Mării Mediterane erau umbrite de păduri de pini, precum şi de tufişuri de mirt şi de leandri. Din adâncul pământului se extrăgea cositor, aramă, plumb, fier şi marmură.

 

      Italia a fost locuită încă din vremurile îndepărtate ale paleoliticului. Mai târziu, în perioada neolitică, locuitorii Italiei au trecut la cultivarea pământului.
      Cei mai vechi locuitori ai Italiei ne sunt cunoscuţi sub numele de liguri, iar cei din Sicilia sub numele de siculi.
      ITALICII

      La mijlocul mileniului al II-lea î.Hr. au pătruns în Italia primele triburi italice, care veneau din părţile Europei centrale. Italicii erau purtătorii unei civilizaţii destul de înaintate, foloseau bronzul şi se îndeletniceau cu agricultura. Folosirea fierului apare mai târziu; uneltele de fier încep să fie folosite mai mult din secolul al VI-lea î.Hr.
      Cele mai importante triburi italice au fost: latinii, sabelii şi umbrii.
      Latinii s-au aşezat în Latium, ocupându-se cu cultivarea pămîntului. Ei au menţinut multă vreme organizarea gentilică, trăind în aşezări întărite, care mai târziu s-au constituit într-o uniune.
      Sabelii au ocupat părţile centrale ale Italiei, ocupându-se şi ei cu cultivarea pământului. Dintre sabeli făceau parte samniţii şi sabinii, care erau foarte războinici şi trăiau constituiţi în uniuni, ca şi latinii.
      Umbrii, aşezaţi în regiunile muntoase răsăritene ale Apenini or, se ocupau cu creşterea vitelor. Ei erau organizaţi în comunităţi care se conduceau în mod independent.
      ETRUSCII

      Încă înainte de secolul al VIII-lea î.Hr., etruscii s-au aşezat în Etruria (Toscana de astăzi), supunând pe umbri şi înfiinţând 12 oraşe, dintre care mai importante au fost Clusium, Volsinii şi Veii. Aceste oraşe erau constituite într-o uniune sau federaţie cu centrul la Volsinii. Ele alcătuiau state independente, conduse la început de regi, care apoi au fost alungaţi, conducerea fiind luată de magistraţi aristocraţi.
      În scurtă vreme, etruscii au ajuns la o mare înflorire economică. Ei se ocupau cu cultivarea pământului, în scurt timp au început să practice şi meşteşugurile. Iscusiţi meşteri in prelucrarea metalelor, îndeosebi a fierului, precum şi în ceramică, imitând renumitele vase greceşti, etruscii au fost în acelaşi timp şi pricepuţi negustori şi navigatori, ajungând să stăpânească, înainte de colonizarea greacă, întreg comerţul din Marea Tireniană.
      Având o bună organizare militară, în secolele următoare, mai ales în secolul al VI-lea î.Hr., etruscii şi-au întins stăpânirea lor atât în părţile de nord ale Italiei, în valea Padului, cât şi înspre sud, asupra Latiumului şi Campaniei, punând în toate oraşele cucerite tirani etrusci.
      Civilizaţia etruscă a influenţat popoarele din jur, îndeosebi pe latini, care se găseau într-un stadiu mai înapoiat de dezvoltare. Astfel, etruscii i-au învăţat tehnica dezvoltată a meşteşugurilor, construirea de canale de irigaţii şi de aşezări fortificate. Etruscii au creat multe opere de artă, ca de pildă construcţii arhitectonice, morminte luxoase, decorate cu picturi foarte frumos executate, precum şi statui, între care statuia Lupoaica este cea mai vestită.
      După mai multe secole de mare înflorire, statul etrusc, slăbit în interior din cauza luptelor interne din diferitele oraşe şi atacat dinspre nord de gali, iar din sud de sabini şi de latini, decade treptat şi sfârşeşte prin a fi cucerit de către Roma.
      GRECII

      Grecii s-au stabilit în sudul Italiei şi în Sicilia încă în perioada marii colonizări din secolele al VIII-lea – al VI-lea î.Hr. Cele mai importante colonii, înfiinţate de greci în Italia au fost: Cumae, Sybaris, Crotona, Tarent şi în Sicilia Siracuza.
      Grecii stabiliţi în Italia au răspândit aici civilizaţia grecească. Influenţa pe care grecii au exercitat-o asupra tuturor popoarelor care au locuit în Italia a fost mare şi variată. Ei au influenţat puternic popoarele de aici atât în ceea ce priveşte viaţa economică şi politică, cât şi literatura, ştiinţa, arta şi chiar religia lor.
      GALII

      Prin secolul al VI-lea î.Hr., în nordul Italiei s-au aşezat galii, de neam celtic, cucerind întreaga regiune până la munţii Apenini, numită după numele lor Galia Cisalpină.
      Aşezarea galilor în nordul Italiei a silit vechile popoare stabilite aici să se retragă. Astfel, ligurii s-au retras în spaţiul îngust din nord-vestul peninsulei, între ţărmul golfului Genua şi munţii Apenini, iar etruscii au fost izgoniţi dincolo de povârnişurile Apeninilor.
      Dintre toate popoarele care s-au stabilit de-a lungul vremii pe teritoriul Italiei, cel mai important rol l-au jucat latinii. Ei au format cel mai puternic şi cel mai mare stat sclavagist al lumii antice, a cărui temelie a constituit-o Roma.

 


Geografia Italiei