#     Mesopotamia, numită de vechii greci „ţara dintre râuri”, este regiunea cuprinsă între valea Tigrului la est şi valea Eufratului la vest, la nord de munţii Armeniei, iar la sud de Golful Persic, teritoriu care aparţine astăzi Irakului, Siriei şi Turciei.

     Tigrul şi Eufratul izvorăsc din Munţii Armeniei şi curg paralel pe o distanţă de câteva mii de kilometri, delimitând o câmpie aluvionară unde datorită unei reţele dese de canale de irigaţie, se practica o agricultură foarte rentabilă.
     Partea de nord a Mesopotamiei, cunoscută în vechime sub numele de Asiria, este o regiune muntoasă şi udată de ploi. Prin văile şi pe povârnişurile munţilor creşteau păşuni bogate, iar în subsolul ei se găseau zăcăminte de aramă, fier, plumb şi argint.
     Partea de sud a Mesopotamiei este o regiune de câmpii întinse şi pe alocuri mlăştinoase. Aici se afla odinioară Sumerul. În centru se afla Akkadul şi mai târziu Chaldeea. Spre deosebire de Asiria, această regiune avea o climă caldă şi secetoasă, cu vânturi puternice şi fierbinţi. În schimb mâlul roditor adus de apele revărsate ale celor două fluvii dădea pământului o mare fertilitate. Dat fiind că în timpul revărsărilor apele erau repezi şi furioase, provocând pagube mari, locuitorii au fost nevoiţi să-şi construiască diguri şi canale de irigaţie. Aceste lucrări de îndiguire şi de irigaţie cereau însă din partea locuitorilor eforturi mult mai mari şi mai complicate decât ale acelora din vechiul Egipt, din cauza lipsei de piatră.
     Cursul celor două fluvii a cunoscut în decursul istoriei mai multe modificări, astfel că oraşele situate în antichitate pe malul Eufratului (Ur, Lagaş, Umma, Nippur) apar acum mai la est de cursul actual al fluviului.

 

 

 

     Fertilitatea pământului datorită inundaţiilor Tigrului şi Eufratului a făcut ca Mesopotamia şi îndeosebi partea ei de sud şi de mijloc să fie locuită din cele mai vechi timpuri.

Reconstituirea oraşului-stat Ur

     Cei mai vechi locuitori cunoscuţi ai Mesopotamiei au fost sumerienii, triburi venite din regiunile muntoase din estul ţării. Ei s-au aşezat încă din mileniul al IV-lea î.Hr. în partea de sud a Mesopotamiei care s-a numit Sumer. Cunoşteau tehnica canalelor de irigaţie, a barajelor şi, de asemenea, pe cea a construirii caselor sau templelor (au folosit cărămizi arse şi nearse).   
     Mai la nord, în regiunile centrale ale
Mesopotamiei s-au aşezat akkadienii, o populaţie cu totul deosebită de sumerieni, venită dinspre vest, din stepele Siriei; această regiune s-a numit Akkad.
   
  Sumerienii şi akkadienii au creat prima civilizaţie din Mesopotamia. Ei trăiau în comunităţi săteşti şi se ocupau cu cultivarea pământului, creşterea vitelor ca şi cu meşteşugurile. Îndeosebi prelucrarea lutului a cunoscut o mare dezvoltare; astfel ei făceau din lut oale, cărămizi, precum şi alte obiecte de uz casnic. De asemenea, o mare dezvoltare căpătase prelucrarea pieilor şi a lânii. După descoperirea metalelor au început să se dezvolte şi meşteşugurile legate de confecţionarea uneltelor şi armelor.
     Treptat sumerienii şi akkadienii au început să se îndeletnicească şi cu schimbul de produse.     
     În nordul
Mesopotamiei, s-au aşezat asirienii, un popor format din amestecul triburilor semite venite dinspre vest, cu cele coborâte din munţii din jurul Asiriei. Locuind într-o regiune muntoasă, ei se ocupau cu creşterea vitelor, vânătoarea şi cu meşteşugurile, îndeosebi cu prelucrarea metalelor.


Mesopotamia „ţara dintre râuri” - vedere din satelit