Primii eleni

      Este vădit că ţara ce se numeşte azi Elada odinioară n-a avut locuitori statornici; dimpotrivă, înainte vreme se făceau pe acolo strămutări de popoare, întrucât fiecare îşi părăsea ţinutul, fiind silit de alţii, care erau mereu mai numeroşi. Cum nu exista încă negustorie, comunicaţia dintre oameni, atât pe pământ, cât şi pe mare, nu se putea face în siguranţă; fiecare cultiva pământul numai cât să-şi poată ţine zilele şi oamenii nu aveau prisosuri, căci nimeni nu ar fi fost în stare să ştie dacă vreun năvălitor nu avea să pună mâna pe ceea ce fusese agonisit; iar zidurile nu înconjurau cetăţile; cum oamenii socoteau că pot afla pretutindeni hrană, strămutările nu se făceau cu greutate. Iată pentru ce elenii nu era puternici nici prin mărimea cetăţilor, nici prin vreo altă pregătire. Pământul cel mai roditor îşi schimba întotdeauna – în cea mai mare măsură – locuitorii.
      Astfel s-a întâmplat cu ţinutul pe care-l numim astăzi Tesalia, cu Beoţia şi cu cea mai mare parte din Pelopones, nepunând la socoteală Arcadia, împreună cu toate celelalte regiuni cu pământuri dintre cele mai rodnice. Această rodnicie a pământului a făcut ca puterea unor oameni să ajungă mai mare, ceea ce a stârnit răzvrătiri care aduceau pieirea dezbinaţilor...
      Iar slăbiciunea celor vechi mi-o dovedeşte îndeosebi următorul fapt. Până la războiul Troiei, Elada nu a săvârşit nimic în comun. Socot chiar că nu avea încă în întregime acest nume. Ba înaintea lui Hellen, fiul lui Deucalion, denumirea nici nu exista încă. Ci, fiecare neam, şi cel mai mult neamul pelasgiilor, dăruia (Greciei) câte o denumire împrumutată de la însuşi numele fiecărui neam. Când Hellen1 şi copiii săi au ajuns puternici în Etiotida2 şi au fost aduşi în alte cetăţi, ca să le fie de ajutor, datorită legăturilor din ce în ce mai strânse cu ei, fiecare dintre neamuri s-a numit elen. Dar a trebuit să treacă multă vreme pentru ca numele să poată învinge peste tot.
      Ne-o învederează mai cu seamă Homer. Deşi născut mult timp după războiul Troiei, el nu a folosit nicăieri pentru toţi numele elenilor şi nu i-a numit astfel decât pe acei care veniseră din Ftiotida sub conducerea lui Ahile. Aceştia, de fapt, au şi fost primii eleni. în versurile sale, Homer întrebuinţează cuvintele: danai, argii şi ahei. Nu zice nici „barbari”, întrucât – mi se pare – nu existau încă „elenii” cărora denumirea de „barbari” să li se poată opune.

(Tucidide, Războiul peloponesiac, I, 2 şi 3)

      1  Figură legendară care trece drept părintele neamului grecesc. Numele fiilor săi corespunde diferitelor grupe de triburi greceşti.
      2  Regiune din sudul Tesaliei; era locuită iniţial de un trib aheu.

Construcţiile ciclopice1

      Mai departe... se văd ruinele Tirintului. Argienii i-au obligat şi pe locuitorii Tirintului să plece de acolo şi să locuiască împreună cu ei, fiindcă (argienii) voiau să sporească Argosul ... Din ruinele cetăţii n-a mai rămas decât zidul, lucrarea Ciclopilor. El este clădit din pietre grosolane, atât de mari, încât pe cea mai mică dintre ele n-ar putea-o clinti nici o pereche de catâri.

(Pausania, Descrierea Greciei, II, 25, 8)

      1 Socotite lucrări ale unor uriaşi, fiindcă doar aceştia ar fi putut executa aşa ceva; în realitate e vorba de construcţiile măreţe, din epoca miceniană, posibile datorită unei tehnici înaintate şi muncii săracilor şi sclavilor.

Supremaţia miceniană

      Eu socotesc că Agamemnon a strâns flota pentru că îi întrecea în putere pe cei de pe vremea lui şi nu atât pentru că ar fi chemat la război pe pretendenţii Elenei – legaţi prin jurământ faţă de Tindar1 … Fiindcă-i întrecea mult pe ceilalţi prin avuţiile şi corăbiile sale, Agamemnon a fost în stare să pornească în expediţie contra Troiei şi nu mulţumită bunăvoinţei pretendenţilor şi-a adunat el trupele, ci mai degrabă fiindcă era temut.
      Se ştie că a sosit la Troia cu cele mai multe corăbii şi că le-a mai dat şi arcadienilor – aşa cum ne arată Homer, dacă ne putem întemeia pe mărturia lui. El spune, în povestirea transmiterii sceptrului, că Agamemnon „este domn peste multe insule şi peste întreg Argosul”. Ori, cum Agamemnon2 locuia pe continent, el n-ar fi putut stăpâni insulele, în afară de cele mărginaşe (care nu sunt multe), dacă n-ar fi avut o flotă3...

(Tucidide, Războiul peloponesiac, I, 9)

      1  După legendă, tatăl Elenei i-a pus pe toţi pretendenţii la mâna fiicei sale să jure că îl vor ajuta, în caz de nevoie, pe cel ales de soţ.
      2  Adică stăpânitorul din Micene.

      3  Invadarea Cretei de către ahei presupunea o flotă destul de însemnată, care să poată face faţă puternicei flote cretane.