Poziţia geografică favorabilă a Greciei

      Despre Pelopones s-ar putea oarecum spune că este citadela Eladei...1
      Întâietatea Eladei nu se datoreşte numai puterii şi faimei popoarelor care locuiesc acolo; i-a hărăzit-o însăşi Firea, o dată cu aşezarea ei geografică, fiindcă Elada are multe golfuri, multe promontorii, care pot fi văzute de departe, precum şi peninsule mari, aşezate în şir una după alta.
      Prima dintre aceste peninsule este Peloponesul, care se sfârşeşte printr-o limbă de pământ cu o lărgime de patruzeci de stadii2. A doua peninsulă, legată cu prima, are ca istm intervalul dintre localitatea Pagai, aflată în Megara3, şi portul megarienilor, care este Nisaia4– istm ce se întinde de la o mare la cealaltă pe o distanţă de o sută şi douăzeci de stadii.
      Vine la rând o a treia peninsulă, care are drept istm intervalul dintre golful Crisei5 şi Termopile. Dacă vrem să ni-l închipuim, trebuie să ducem o linie dreaptă de vreo cinci sute şi opt stadii, care să lase la dreapta ei Beoţia, atingând Focida şi ţinutul epicnemizilor. A patra, în sfârşit, are un istm care se întinde pe aproximativ opt sute de stadii – de la Golful Ambraeic6, tăind Oiţa şi Munţii Trachinici – până la Golful Maliac7 şi Termopile.
      Mai există, în cele din urmă, un istm de peste o mie de stadii, care merge de la acelaşi golf ambracic – străbătând Macedonia – până la golful de la Therme.

(Strabon, Geografia, VIII, 1, 3)

      1  Urmează o lacună unde se amintesc, desigur, marile avantaje ale poziţiei geografice privilegiate de care se bucură Grecia.
      2  Măsură de lungime de 184,97 m.
      3  Port în Golful Corint.
      4  Port în Golful Salonic.
      5  Oraş din Focida, la Golful Corint.
      6  Ambracia este un oraş şi un ţinut din Grecia de vest (la sud de Epir).
      7  Pe coasta de răsărit a Greciei centrale, în apropiere de Termopile.

Aşezarea favorabilă a Insulei Creta

      Se pare că Natura însăşi a făcut ca întregii Grecii să-i poruncească Creta, datorită prielnicei sale aşezări. Într-adevăr, ea stăpâneşte toate mările, pe ale căror ţărmuri s-au statornicit aproape fără excepţie neamurile greceşti. Creta este aşezată la o depărtare mică atât de Pelopones, cât şi de Asia, în partea dinspre Triopion1 şi Insula Rodos. Iată pentru ce Minos2 şi-a întins stăpânirea asupra mării şi asupra insulelor dimprejur, pe care ori le-a supus, ori le-a colonizat.

(Aristotel, Politica II, 7, 2)

      1  Oraş şi promontoriu din Caria.
      2  Adică stăpânitorul Cretei.

 

Creta stăpâna mărilor

      Din cât se povesteşte, Minos a fost în vechime cel dintâi care şi-a făcut o flotă. El a fost – pe o foarte mare întindere – stăpânul mării numite „elenică1. A stăpânit prin autoritatea sa insulele Ciclade şi a colonizat, el cel dintâi, cele mai multe dintre ele, alungându-i de acolo pe cari2 şi punându-i cârmuitori pe fiii săi...
      După ce Minos şi-a construit o flotă, oamenii au putut pluti mai uşor unii către alţii. Căci Minos i-a izgonit pe răufăcători3 din insule, când le-a colonizat pe cele mai multe dintre ele. Locuitorii de pe coaste, adunând bogăţii, putură să se aşeze mai statornic în ţinutul unde se aflau. Unii chiar se împrejmuiră cu ziduri – fiindcă îşi sporiseră avuţiile.
      Din cauza setei de câştig, cei mai slabi îndurau robia celor puternici. Cei bogaţi aduseră astfel sub ascultarea lor cetăţile mai mici. Iată, deci, cum – mergând tot mai departe în felul acesta – s-a putut ajunge, cu vremea, la războiul împotriva Troiei.

(Tucidide, Războiul peloponesiac, I, 4 şi 8)

      1  Marea Egeică.
      2  Populaţia preelenică care locuia şi pe coasta Asiei Mici, în provincia cu acelaşi nume.
      3  Adică piraţi.

 

Homer descrie Creta

      În mijlocul mării de culoarea vinului se află un pământ frumos şi îmbelşugat: e pământul Cretei, pe care trăiesc oameni mulţi, fără de număr, şi unde poţi găsi nouăzeci de oraşe ... Printre acestea este Cnossos, oraşul cel mare, unde-şi avea scaunul domniei Minos, pe care, din nouă în nouă ani, marele Zeus îl chema să stea de taină cu el. Minos a fost tatăl... mărinimosului Deucalion ... (care l-a născut pe Idomeneu1, regele). Iar Idomeneu ... a mers împreună cu Atrizii2 la Ilion.

(Homer, Odiseea, XIX, 172-183)

      1  Figură legendară din mitologia greacă.
      2  Agamemnon şi Menelau, conducătorii legendari ai expediţiei greceşti împotriva Troiei.