Grecii antici organizau întreceri sportive în cadrul unor sărbători religioase închinate zeilor. Tinerii prin încercarea de a câştiga aceste concursuri căutau să onoreze divinităţile prin calităţile lor fizice. Însă victoria sportivilor nu se datora abilităţilor sau norocului acestora, ci se considera că este vorba de voinţa zeilor.


Sacrifiu religios

     Caracterul religios al întrecerilor este relevat şi de prezenţa altarelor, închinate diverşilor zei, aflate în prejma liniilor de start a curselor.

     Învingătorul unui eveniment sportiv dobândea o faimă imensă, era considerat favoritul zeilor şi se bucura la întoarcerea acasă de mari onoruri.
     Sărbători religioase se desfăşurau în fiecare oraş grecesc, fiind organizate anual sau odată la 4 ani.
     Festivalurile religioase naţionale, la care participau toţi grecii, erau în număr de patru:
          1. Jocurile olimpice – se desfăşurau la Olimpia, în cinstea lui Zeus. Sursele istorice indică data începerii lor în anul 776 î.Hr.. Ele au fost sărbătorite până în anul 393 d.Hr. când un cutremur a distrus locul în care se desfăşurau. Aveau loc odată la 4 ani, în timpul verii, şi durau 7 zile (două zile erau dedicate ritualurilor religioase).
          2. Jocurile pitice – se organiau la Delfi, în cinstea zeului Apollo, comemorându-se înfrângerea de către zeu a şarpelui Python. Jocurile se desfăşurau o dată la 4 ani, în al 3 an după jocurile olimpice şi cuprindeau alături de întrecerile sportive şi întreceri muzicale. Învingătorii purtau pe cap o cunună din frunze de laur (arborele lui Apollo).
          3. Jocurile nemeice – se organizau în Pelopones, la Nemeea, în cinstea lui Zeus.
          4. Jocurile istmice – aveau loc în Istm, la Corint, fiind închinate zeului Poseidon.
     Jocurile nemeice şi cele istmice se desfăşurau o dată la doi ani (în al doilea şi al patrulea an al Olimpiadelor) în timpul primăverii – lunile mai-aprilie.


Templul lui Zeus din Olimpia

     Regiunea Olimpia este mai bogată în precipitaţii decât restul Greciei, ceea ce face să aibă o vegetaţie verde şi luxuriantă, înconjurată de plantaţii de copaci. Aici grecii i-au ridicat zeului Zeus un sanctuar, numit Altis.
     Timp de o mie de ani, atât în vreme de război cât şi de pace, grecii s-au adunat aici pentru a sărbătorii acest mare festival. O simplă ramură de măslin era suficientă pentru a imortaliza victoria atletului spre cinstea familiei şi a oraşului său. Sanctuarele erau locuri de cult religios unde grecii au construit temple, trezorerii, altare, statui şi alte clădiri.
     Diferenţa dintre Jocurile Olimpice antice şi cele moderne constă în faptul că cele vechi se desfăşurau într-un cadru unui festival religios organizat în cinstea lui Zeus, regele zeilor greci. În timpul festivalului se sacrificau 100 de boi către Zeus. Sportivii aduceau şi ei ofrande din animale sau turte mici, rugându-se zeilor pentru victorie sau mulţumind pentru victoriile obţinute.
     Conform legendei altarul lui Zeus a fost ridicat pe locul unde Zeus a aruncat un trăsnet de pe tronul său situat pe Muntele Olimp. Unele monede de la Elis au avut pe verso ilustraţia unui trăsnet ca reprezentare a cestei legende.
     În timp, Olimpia a devenit locul central unde era cinstit Zeus. S-au ridicat noi clădiri, iar comunităţile donau statui şi altare închinate zeului. Cea mai spectaculoasă a fost statuia lui Zeus făcută din aur şi fildeş de către sculptorul Fidias şi care era plasată în interiorul templului. Statuia, ce avea o înălţime de peste 12 m, a fost una din cele şapte minuni ale lumii antice. O scară în spirală ce ducea la un etaj superior al templului permitea vizitatorilor o vizualizare mai bună a statui.  
     La Jocurile Olimpice nu puteau participa decât grecii. Aceştia călătoreau sute de kilometri, venind atât din metropole cât şi din coloniile aflate în ţinuturi în care acum sunt statele Spania, Libia, Turcia, Ucraina, Italia şi Egipt.

 


 

 
Reconstituire Olimpia