Mitologia
Miturile creației
Miturile eroice
Ahile
Belerofon
Diomede
Enea
Hector
Heracle
Iason
Perseu
Tezeu
Triptolem
Ulise
Pandora
Psyche
Fiinţe fabuloase


     Tezeu a fost fondatorul mitic al Atenei, cel mai important erou al mitologiei atice. Tatăl său este Egeu, regele Atenei, iar mama Etra, fiica lui Piteu, regele Trezenei. Tradiţia consideră că tatăl său divin era Poseidon şi a fost conceput la Trezena, în timpul vizitei lui Egeu la regele Piteu. Egeu a avut o relaţie cu fiica regelui, care îi fusese soţie pentru o noapte. La plecare din cetate el i-a dat acesteia sabia şi sandalele sale, ascunzându-le sub un bolovan imens. Dacă se năştea un copil din unirea lor care va creşte atât de puternic încât să ridice bolovanul şi să ia sabia şi sandalele, acesta trebuia să meargă la Atena cu ele pentru ca Egeu să-şi recunoască fiul.
      În copilăria sa petrecută în Trezena, Tezeu s-a remarcat de mic prin forţa şi curajul lui. La şapte ani s-a întâlnit cu Heracle, venit în vizită în palatul lui Piteu, şi văzând blana de leu de pe umerii acestuia, convins că era vorba despre un leu viu, a încercat să-l ucidă cu o bâtă. După câţiva ani s-a dus la Delfi să-şi sacrifice pletele lui Apollon.
      La 16 ani a ridicat bolovanul sub care erau ascunse sabia şi sandalele tatălui său şi a plecat cu acestea către Atica. Călătoria a fost presărată cu evenimente primejdioase, pe care le-a înfruntat curajos, dorind să imite faptele eroice ale lui Heracle. Printre acestea aventuri amintim : uciderea lui Sinis şi a lui Sciron, monstruoşii tâlhari care terorizau drumeţii ; lupta cu Cercion, desfăşurată între Megara şi Eleusis, Tezeu învingându-l pe tiran la fel cum făcuse Heracle cu Anteu (l-a ridicat în aer şi l-a lăsat să cadă, zdrobindu-l) ; înfruntarea lui Procust, pe care l-a ucis în acelaşi mod în care acesta îşi ucidea propriile victime.
      Ajuns la Atena, Tezeu îi prezintă lui Egeu sabia şi sandalele. Este recunoscut ca fiu şi declarat moştenitorul tronului, excluzându-i astfel de la domnie pe Palas şi pe cei 50 de fii ai săi, care îşi doreau să fie domnească în Atica. Încercările acestora de a-l elimina au fost dejucate de Tezeu, înfrângându-i.
      O tradiţie descrie lupta sa cu taurul cretan din Maraton, care devasta regiunea după ce a fost capturat de Heracle şi lăsat apoi liber pe pământurile grecilor. Taurul este învins de Tezeu, care după ce l-a îmblânzit l-a adus în cetatea Atenei, unde l-a sacrificat în onoarea lui Apollon Delfinios. Expediţia pentru prinderea taurului a fost făcută la iniţiativa vrăjitoarei Medeea, care devenise între timp soţia lui Egeu, şi care credea că din confruntarea cu taurul Tezeu va fi omorât. Izbânda eroului a schimbat planurile Medeei care pentru a scăpa de el a încercat să-l otrăvească, dar planul a eşuat datorită lui Egeu.
      Taurul din Maraton  a provocat multe victime umane printre care şi fiul lui Minos, Androgeu. Într-o versiune a mitului, Androgeu este trimis de Egeu să se lupte cu animalul ; altă versiune spune că Androgeu însuşi a vrut să se lupte cu taurul, pentru a-şi demonstra curajul. Oricum, rezultatul acestei confruntări este acelaşi : Minos a cerut un tribut format din 7 băieţi şi 7 fete din Atena, care trebuiau trimişi în fiecare an (sau o dată la 9 ani) în Creta, unde erau sacrificaţi Minotaurului. Tezeu era printre aceşti tineri ce trebuiau să fie jertfiţi. Una din relatări arată că Minos însuşi, a mers la Atena să ia tributul ; în altă versiune, Tezeu a plecat cu propria corabie hotărât să pună capăt îngrozitorului sacrificiu, aventură care avea să reprezinte cea mai glorioasă dintre isprăvile sale.
      În versiunea care îl plasa pe Tezeu împreună cu victimele destinate sacrificării pe corabia lui Minos, regele cretan refuză să creadă că Tezeu era fiul lui Poseidon. El îl pune la încercare pe Tezeu aruncând în mare un inel de aur după care i-a cerut eroului să-l recupereze. Eroul a sărit în valuri și s-a scufundat până a ajuns pe fundul mării unde a văzut miraculoasele creaturi care o populau. După ce a găsit inelul s-a întors pe corabie perfect uscat, spre groaza lui Minos. La sosirea în Creta, Tezeu a fost întâmpinat de fiica lui Minos, Ariadna. Aceasta se îndrăgosteşte de el şi-l ajută să-l învingă pe Minotaur. Ea i-a dat lui Tezeu o sabie şi un ghem cu ajutorul căruia eroul, desfăşurându-l, a putut găsi ieşirea din labirintul palatului-închisoare în care trăia Minotaurul.
      După uciderea Minotaurului, Tezeu pleacă înapoi spre Atena, luând-o cu el pe Ariadna. În cea mai cunoscută variantă a mitului el a abandonat-o pe Ariadna în insula Naxos. Din relaţia lor s-au născut Enopion şi Stafilos. Tezeu şi-a continuat drumul pe corabia sa, pe catargele căreia fluturau pânze negre. La plecarea în expediţia cretană Egeu îi dăduse însă şi o pânză albă (sau roşie), care trebuia arborată la întoarcere dacă acţiunea va fi fost încununată de succes, în aşa fel încât regele să afle mai repede deznodământul expediţiei. Însă, Tezeu a uitat să schimbe pânza, iar Egeu când a văzut pânzele negre a crezut că fiul lui era mort şi s-a sinucis aruncându-se în marea care de atunci îi poartă numele. După această tragică întâmplare, Tezeu i-a luat locul tatălui său pe tronul Atenei.
      Tradiţiile istorice prezintă o mulţime de aventuri realizate de erou care constau în diverse răpiri de zeiţe sau eroine. Rolul de seducător i se potrivea unui personaj ca Tezeu, fiul unui zeu, Poseidon, la rândul lui mare cuceritor de tinere zeiţe şi muritoare. Împreună cu prietenul său Piritoos, Tezeu a răpit-o pe Elena din Sparta, frumoasa fiică a lui Zeus. Elena fiind foarte tânără, a fost dusă în Afidna şi lăsată aici în grija Etrei. În următoarea aventură cei doi prieteni iniţiază un plan extrem de periculos ce consta în încercarea de a o răpi pe Persefona din Hades, zeiţa fiind dorită de Piritoos. Finalitatea acestei încercări s-a soldat cu moartea lui Piritoos şi închiderea lui Tezeu în Hades, unde a rămas până când a fost eliberat de Heracle.
      Prietenia dintre Tezeu şi Piritoos era proverbială, cei doi eroi devenind într-un fel echivalenţii atici ai altor două personaje nedespărţite din mitologie, Castor şi Pollux. Legăturile strânse dintre Tezeu şi Piritoos au determinat şi prezenţa celui dintâi la nunta prietenului său. Aici izbucneşte o luptă între lapiţi şi centauri, în care se implică şi Tezeu alături de lapiţi înfruntându-i pe centauri.
      O altă aventură eroică ale lui Tezeu este cea în care luptă împotriva amazoanelor. La fel ca şi Heracle, el se confruntă cu miticul popor al amazoanelor ce respingeau bărbaţii. După varianta tradiţională a mitului una dintre muncile sale consta în obţinerea cingătorii Hipolitei. În alte variante, eroul este cel care a furat respectiva cingătoare, dându-i-o apoi lui Heracle. Cea mai răspândită tradiţie arată că au existat două Amazonomahii separate : cea a lui Heracle, unde acesta apare drept protagonist alături de regina Hipolita, şi una mai târzie a lui Tezeu, care a răpit-o pe regina amazoanelor, Antiope. Replica amazoanelor a venit repede, ele încercând să-şi recâştige regina răpită, au pătruns în Atica, ajungând până în centrul Atenei, unde are loc lupta finală câştigată de Tezeu. Din unirea cu Antiope a avut doi fii, Hipolit şi Demofon, iar după moartea acesteia s-a căsătorit cu Fedra.
      Tezeu este prezent în roluri de prim-plan în toate principalele episoade mitice ale tradiţiei greceşti : participă la vânătoarea mistreţului din Calidon, la expediţia argonauţilor, apare alături de Adrast în povestea Epigonilor, îl primeşte oaspete pe Oedip, omoară fioroasa scroafă din Cromion, se luptă cu Dioscurii care îşi recuperează sora, Elena, răpită de Tezeu şi Piritoos.
      Un rol deosebit îl are din calitatea sa de rege al Aticii, fiind considerat iniţiatorul unor legi şi instituţii fundamentale pentru viaţa cetăţii. Lui i se atribuie unificarea diverselor suburbii ale Aticii în statul atenian, care au constituit în jurul Atenei o unică mare politeia. Tot el este considerat de unii iniţiatorul sărbătorilor Panatenee, festivităţi deschise tuturor atenienilor, în sensul etimologic al termenului, deci inclusiv locuitorilor comunelor din jurul cetăţii.  
      O tradiţie arată că împotriva lui Tezeu se pregătea o răscoală, instrumentată de Menesteu, urmaş al lui Erehteu, care a provocat poporul la revoltă împotriva lui Tezeu. Situaţia tensionată l-a făcut pe Tezeu să părăsească Atena şi să se refugieze în insula Sciros, la regele Licomed. Însă, aici a fost trădat de Licomed care l-a împins de pe o stâncă şi i-a provocat moartea. O perioadă mare de timp osemintele lui au rămas în uitare pe insulă, până când au fost transportate la Atena şi înmormântate cu mare fast într-un sanctuar, Theseionul, la poalele Acropolei. Recunoscut ca erou mitic al Atenei el a devenit protectorul cetăţii şi după moartea sa. Se spunea că umbra lui li s-a arătat atenienilor spre a-i încuraja în bătălia de la Maraton împotriva perşilor. Unii autori târzii, consideră că Tezeu nu a fost un personaj mitic, ci un rege care a existat în realitate, şi care a avut un rol mare în crearea celor mai vechi şi mai importante instituţii ale statului atenian.
      Cultul dedicat lui Tezeu a fost practicat în întreaga Atică,  celebrul Theseion din Atena purtând numele său. Avea statui de cult în gimnazii şi palestre, al căror protector era considerat, iar principalele sărbători în cadrul cărora era comemorat trebuie să fi fost Panateneele. Cultul lui Tezeu este atestat în Tesalia, Eubeea, Locrida, Beoţia, Sciros, Naxos, Delos şi îndeosebi la Maraton. Venerarea lui la Atena se desfăşura în timpul sărbătorilor numite Theseia.

Tezeu
Tezeu îl ucide pe Minotaur cu sabia
Detaliu amforă (cca 550 î.Hr.) - Muzeul J Paul Getty din Malibu, California, S.U.A.