Mitologia
Miturile creației
Miturile eroice
Ahile
Belerofon
Diomede
Enea
Hector
Heracle
Iason
Perseu
Tezeu
Triptolem
Ulise
Pandora
Psyche
Fiinţe fabuloase


      Enea (Aeneas) este unul dintre cei mai mari eroi din războiul troian şi pe care îl regăsim în alte numeroase tradiţii ulterioare, care culminează în literatura latină cu Eneida lui Vergiliu.
      În poemul homeric Iliada, el este fiul lui Anhise şi al Afroditei. S-a născut pe muntele Ida şi a crescut la Dardanos de către nimfe, în casa lui Alcatoos. În războiul troian el apare mai târziu, abia în momentul în care Ahile i-a atacat turmele pe muntele Ida. El intră în război împotriva grecilor, devenind, alături de Hector, principalul erou troian, duşmanul prin excelenţă al armatei greceşti, ţinta admiraţiei oamenilor şi, în acelaşi timp, a bunăvoinţei zeilor. Este protejat prin intervenţia directă a zeilor în mai multe rânduri : de  Afrodita atunci când este rănit de Diomede şi de Poseidon, atunci când e gata de a fi omorât de Ahile. Homer nu ne relatează rătăcirile sale de după căderea Troiei descrise în legendele ulterioare. Din contră, ne lasă să înţelegem că Enea şi urmaşii săi au urcat pe tronul Troiei după ce a pierit neamul regelui Priam.
      Tradiţiile târzii spun că Enea s-a retras, împreună cu cei mai buni prieteni ai săi pe muntele Ida, ducând cu el statuile zeilor, mai ales Paladionul, statuia zeiţei Palas Athena. O altă legendă, descrie rătăcirile sale prin Europa şi stabilirea sa în Latium, unde a devenit strămoşul romanilor.
      Peregrinările lui sunt puse pe seama întemeierilor, în Grecia continentală şi în alte părţi, a numeroase cetăţi, ale căror nume se refereau la cel al lui Enea (ex. : Eneia în Peninsula Chalcidică sau Eno în Tracia) sau unde existau temple în care Afrodita era venerată în raport cu Enea (ex. : Leucada şi Actium). Hoinăririle lui după căderea Troiei sunt redate destul de fragmentar.
      Cea mai completă şi detaliată relatare, dar şi cu cea mai înaltă valoare literară şi importanţă istorică ce s-a păstrat, este Eneida lui Vergiliu. În ea este povestită rătăcirea lui Enea, care se încheie pe coasta Latiumului cu întemeierea neamului din care se trage împăratul Augustus. Călătoriile lui pe Marea Mediterană sunt lungi şi periculoase din cauza adversităţii mării, dar mai ales a ostilităţii zeiţei Herei (Iunona). Drumurile îl poartă mai întâi în Epir şi Sicilia, dar o furtună l-a aruncat pe coasta africană, unde a întâlnit-o pe Dido considerată întemeietoarea cetăţii Cartagina. Aici s-a îndrăgostit de Dido, însă a trebuit să-şi reia drumul pe mare, pentru a găsi noua patrie pe care zeii i-o promiseseră lui şi urmaşilor săi. În ciuda sentimentelor sale pentru Dido, eroul şi-a continuat călătoria.
      Ajunge în cele din urmă în Latium, unde după ce a acostat este primit cu prietenie de regele Latinus. După ce se căsătoreşte cu Lavinia, fiica lui Latinus, pune bazele cetăţii Lavinium, numită astfel după soţia sa. Căsătoria lor l-a iritat pe Turnus, pretendentul Laviniei, care le-a declarat război regelui Latinus şi lui Enea. Latinus a căzut în luptă, dar a fost răzbunat de Enea, care l-a ucis pe Turnus. Eroul devine rege peste populaţia latinilor şi peste troieni, care s-au amestecat, formând un singur popor.
      După puţin timp Enea moare în timpul războiului împotriva rutulilor, sprijiniţi de Mezenţiu, regele etruscilor. Fiindcă nu i s-a găsit trupul său s-a răspândit credinţa că a fost ridicat la cer, ca o confirmare a destinului său excepţional şi a meritului său istoric. Virgiliu încheie povestea înainte de episodul morţii protagonistului, odată cu moartea lui Turnus. De asemenea, Vergiliu nu relatează nici episodul în care Enea a întâlnit-o pe Anna, sora Didonei, pe malul râului Numicius. Acestea sunt cuprinse în tradiţii ulterioare.  
      Conform lui Vergiliu, Enea a ajuns în Italia la şapte ani de la căderea Troiei, iar evenimentele cuprinse între acostarea în Latium şi moartea lui Turnus durează în relatarea sa 20 de zile.
      Epitetele atribuite lui : Anhisiadul, Pius, Iupiter Indiges (titlu cu care a fost venerat după moarte).

enea
Enea îl poartă în spate pe tatăl său Anchises în războiul troian
Detaliu vas (cca 470-460 î.Hr.. ) - Muzeul de Arte Frumoase din Boston