Mitologia
Miturile creației
Miturile eroice
Ahile
Belerofon
Diomede
Enea
Hector
Heracle
Iason
Perseu
Tezeu
Triptolem
Ulise
Pandora
Psyche
Fiinţe fabuloase


      Ahile este unul dintre cei mai mari eroi greci. Apare în Iliada, descris de Homer, ca o întruchipare a tinereţii şi forţei (circa 27 de ani). El reprezintă în cel mai înalt grad virtuţile recunoscute şi admirate ale „timpurilor eroice”: frumuseţea, curajul, forţa extraordinară în bătălie, căreia nimeni nu i se poate opune. Printre calităţile sale se numără ataşamentul faţă de mama sa divină, care devine în general o supunere faţă de voinţa zeilor, şi pasiunea pentru război. Este reprezentat frecvent cu armura completă, dar al lui Hefaistos şi simbol al rolului său de războinic prin excelenţă.
      Era fiul lui Peleu, regele mirmidonilor din Ftiotida (Tesalia) şi a nereidei Thetis.  Tradiţii târzii spun că Thetis, dorind să-l facă nemuritor pe fiul său, l-a aşezat într-o noapte în flăcări, pentru a distruge părţile muritoare ale trupului său pe care le moştenise de la tatăl lui. Dar, atunci când Peleu şi-a văzut fiul în mijlocul flăcărilor şi a strigat îngrozit, Thetis a fugit, părăsindu-l pe Ahile. La vârsta copilărie a fost educat de Phoenix, care l-a iniţiat în deprinderea elocvenţei şi a artele războiului, şi de centaurul Chiron ce l-a instruit, printre altele, în arta medicinei, să mâne caii, să vâneze şi să cânte la forminx, şi i-a schimbat şi numele iniţial, Ligiron („plângăreţul”) în Ahile. Pentru a-l face mai puternic Chiron şi-a hrănit elevul cu inimi de leu şi cu măduvă de urs.
      În alte versiuni ale mitului Thetis a încercat să-l facă nevulnerabil şi nemuritor pe Ahile scufundându-l în apele râului Styx, pe când era copil. În timpul scufundării în apa miraculoasă l-a ţinut de călcâi, loc care a rămas vulnerabil.
      La vârsta de nouă ani lui Ahile, prezicătorul Calhas i-a prezis rolul decisiv pe care îl va avea în războiul împotriva Troiei care nu va putea fi câştigată fără ajutorul său. Thetis, care cunoştea că războiul avea să-i fie fatal fiului ei, l-a îmbrăcat în fată şi l-a ascuns printre fiicele lui Licomed din Sciros, unde, din cauza cârlionţilor săi blonzi, Ahile a primit numele de Pira. Ahile a rămas ascuns până când la curtea lui Licomed a ajuns un alt mare erou, Ulise, la rândul său travestit în negustor. Printre hainele aduse pentru a le arăta fiicelor lui Licomed, acestea a ascuns şi nişte arme. Ahile, la vederea armelor, nu şi-a putut ascunde interesul, trădându-şi astfel identitatea. Ca urmare, pleacă împreună cu Ulise la armatele greceşti. Tradiţia aminteşte că, în timpul şederii sale în Sciros, Ahile a avut cu Deidamia un fiu, Neoptolem sau Pirus.
      Ahile află de la mama sa ce soartă urma să aibă : fie să cucerească gloria şi să moară tânăr, fie să trăiască o viaţă lungă, însă lipsită de glorie şi de importanţă. Ahile preferă intensitatea vieţii duratei ei şi alege prima posibilitate. El pleacă la războiul troian, deşi ştia că pentru el nu exista cale de întoarcere. Pentru el moartea în glorie, înseamnă nemurirea în amintirea oamenilor. Gloria devine pentru el un mormânt solemn, o patrie comună a oamenilor vii. Aflat în fruntea a 50 de corăbii, el a condus o armată formată din curajoşi mirmidoni şi ahei. În războiul împotriva Troiei care a urmat, Ahile, aflat sub ocrotirea Atenei şi a Herei, devine cel mai mare dintre eroii greci.
      Alte versiuni ale mitului eroului amintesc de uciderea în luptă de către Ahile a Pentesileei, regina amazoanelor, şi de duelurile sale cu Memnon şi cu Troilus.
      Cea mai mare glorie Ahile a dobândit-o ca protagonist al Iliadei, unde este înfăţişat ca fiind eroul prin excelenţă al grecilor. Poemul homeric (Iliada) trece sub tăcere mai multe evenimente precedente şi ulterioare întâmplărilor ce duc de la cearta dintre Ahile şi Agamemnon până la moartea lui Hector. Mai întâi, figura lui Ahile apare în legătură cu cea a lui Agamemnon. Acesta din urmă a fost obligat să i-o înapoieze tatălui ei pe tânăra Chriseis, o fată troiană pe care o luase prizonieră.
      Pentru a compensa această pierdere, el a încercat să i-o ia lui Ahile pe tânăra Briseis, prizoniera sa. Ahile a acceptat la presiunea zeiţei Atena, însă supărat refuză să mai participe la război, refugiindu-se în cort său. Mama sa intervine pe lângă Zeus pentru a schimba soarta războiului : aheii vor suferi în faţa troienilor până când aveau să-şi repare nedreptatea, aducându-i lui Ahile respectul cuvenit. Degradarea situaţiei militare a grecilor a devenit foarte curând extrem de gravă. Grecii îi trimit lui Ahile o solie plină cu daruri bogate şi cu promisiunea de a i-o înapoia pe Briseis dacă revine în luptă. Eroul refuză la început, însă moarte prietenului său cel mai drag, Patroclu, care a condus în luptă armata lui Ahile, folosindu-se de caii şi chiar de armura acestuia, îl face să îşi schimbe hotărârea. Cuprins de durere, Thetis a încercat să-l consoleze promiţându-i arme noi, realizate de Hefaistos pentru el. Pe de altă parte, Iris l-a îndemnat să recupereze trupul nefericitului său prieten.
      Doar glasul său tunător a fost suficient pentru a-i pune pe fugă pe troieni. După ce şi-a îmbrăcat noua armură promisă, el s-a grăbit pe câmpul de luptă, a ucis un mare număr de duşmani şi, în sfârşit, a dat piept cu marele erou troian Hector. Lupta dintre cei doi a fost îngrozitoare. Ahile a înconjurat de trei ori zidurile Troiei, urmărindu-l pe Hector pe care după ce l-a lovit de moarte, i-a legat trupul de carul său şi l-a târât până la corăbiile grecilor. Priam vine personal în tabăra grecilor pentru a-l ruga pe Ahile să-i redea trupul neînsufleţit al fiului său pentru a primi onorurile funerare. Ahile avea să moară în acest război, aşa cum îi fusese prezis, în faţa Porţilor Scheene.
      Moartea eroului este redată în mai multe povestiri ce se deosebesc în mare măsură, chiar dacă sunt de acord asupra faptului că ea nu a fost cauzată de o mână omenească, mai bine zis, nu s-a petrecut fără amestecul lui Apollon, uneori mai mult, alteori mai puţin accentuat în diferitele versiuni cunoscute. Potrivit unora, Ahile a fost ucis chiar de zeu. Potrivit altora, pentru a-l ucide, Apollon a luat înfăţişarea lui Paris. În cele din urmă, alţii spun că zeul a direcţionat şi a călăuzit lovitura mortală a lui Paris. Pe de altă parte, o versiune povesteşte cum, fiind îndrăgostit de Polixena, una dintre fiicele lui Priam, Ahile a fost atras de promisiunea că avea să o primească de soţie în clipa în care s-ar fi înfăţişat la troieni; atunci, el s-a dus fără arme la templul lui Apollon de la Timbra, unde a fost ucis de Paris.
      Trupul său a fost recuperat de Ulise şi de Aiax, fiul lui Telamon. Thetis a promis armura fiului său celui mai curajos dintre eroii greci, iar această promisiune a provocat disputa dintre cei doi eroi care îi recuperaseră trupul.
      Răsplătit pentru viaţa sa glorioasă, Ahile a devenit după moarte unul dintre judecătorii din Infern, rămânând în Insulele Fericiţilor sau în Insula Leuce, sau cu Ifigenia. Ahile a fost înmormântat alături de cenuşa prietenului său Patroclus, prietenul său nedespărţit, la capul Sigeion, în Helespont. În insula Boristene, la vărsarea râului Nipru, a fost înălţat un templu în cinstea lui Ahile Pontarches, stăpân al Pontului.
      Cultului său este venerat mai ales în Pont, la vărsarea actualului râu Nipru (unde a fost înălţat un templu în cinstea lui Ahile Pontarches), pe promontoriul Sigeion, la Tanagra, unde se aflau presupusul mormânt al eroului şi templele ridicate în cinstea sa. Cultul său este atestat şi în Asia Mică, în Epir şi la Crotona. La mormântul său se spunea că s-ar fi închinat însuşi Alexandru cel Mare.
      Dintre trăsăturile proprii temperamentului său se disting uşurinţa cu care izbucneşte în mânia cea mai neînfrânată, dar şi disponibilitatea de a-şi lăsa deoparte orgoliul atunci când o voinţă superioară (divină) i-o cere. Neîndurător cu duşmanii, este totuşi descris de Homer ca fiind foarte milostiv şi un prieten de nădejde. Dintre nenumăratele iubiri ale lui Ahile, izvoarele antice amintesc nume ca Patroclus, Troilus, Elena, Polixena, Deidamia, Briseis şi chiar Medeea.
      Epitetele atribuite lui Ahile : Pelidul (Peleianul) şi Eacidul, Titidul, Ligiron, Pira, „Cel iute de picior”.

Ahile
Ahile în luptă cu Hector
Detaliu vas atic (cca. 500 î.Hr.) - British Museum din Londra