Grecii aveau în primul rând sărbători locale, evident în cinstea zeilor locali şi pentru evenimentele importante locale. Cu vremea însă, datorită procesului de unificare a tradiţiilor religioase şi sub imperiul necesităţii de manifestare a comuniunii etnice, au apărut şi sărbători generale.
       Sărbătorile locale, de obicei legate de schimbarea anotimpurilor, de vegetaţie şi de agricultură, au prilejuit festivităţi însoţite de manifestări artistice.
       La Atena sărbătorile sunt deosebit de numeroase şi de strălucitoare, fiind în acelaşi timp religioase şi civice. Numărul sărbătorilor oficiale depăşeau 60 de zile pe an, dar această cifră trebuie să fie cu mult mai mare, dacă se ţine seama de sărbătorile care nu necesitau un cult public. Tucidide (în Pericle II, 28)  arată în elogiul funebru pe care-l rosteşte Pericle în onoarea cetăţenilor căzuţi pentru patrie, că printre distracţiile cetăţii sunt şi „acele concursuri şi acele sărbători care se ţin lanţ de la un capăt al anului la celălalt”.
       Numărul sărbătorilor celebrate în întreaga Grecie trebuie să fi fost foarte mare, cu atât mai mult cu cât fiecare cetate avea propriile sale sărbători.
       Cele mai multe din aceste sărbători, dacă nu toate, comportau şi jocuri care se desfăşurau sub formă de concursuri (agones): concursuri gimnice sau atletice de cele mai multe ori, dar şi concursuri lirice şi muzicale, concursuri dramatice de tragedie şi de comedie, şi chiar, uneori, concursuri de frumuseţe, adică de înfăţişare şi de ţinută, care se disputau fie între femei, fie chiar între bărbaţi !
       Aceste concursuri şi sărbători implicau alături de sentimentele religioase şi patriotismul grecilor, şi credinţa în zei şi mândria naţională. Zilele lunii erau consacrate în general unei divinităţi sau unui erou, dacă nu erau consacrate morţilor; acesta era cazul celor trei penultime zile ale lunii, închinate morţilor şi zeităţilor subpământene.
       În timpul acestor zile nu se puteau face execuţii, iar tribunalele criminale erau închise. Totuşi, în cursul anumitor sărbători oficiale toată populaţia unei cetăţi înceta munca, pentru a lua parte la aceste manifestări, care au îmbrăcat totdeauna un caracter religios. Aceste zile complet nelucrătoare se numeau Hieromenii, zile sacre. Zilele unor sărbători care nu aveau caracter oficial, precum Apaturiile, erau şi ele nelucrătoare, în timp ce în cele consacrate unor serbări publice, precum Tesmoforiile, se putea lucra, deoarece acestea erau rezervate pentru femei, care nu luau parte la viaţa politică.
       Numai războiul putea întrerupe ciclul acestor întruniri periodice sau, cel puţin, îi putea micşora strălucirea şi de aceea Aristofan ne arată Pacea personificată, în comedia cu acelaşi nume, dusă cu alai, în clipa când strădania plugarilor din Atica a scos-o în sfârşit din peştera unde zăcea sub un morman de pietre, de două „domnişoare de onoare”, care sunt Opora, zeiţa recoltelor, şi Theoria, zeiţa spectacolelor şi a sărbătorilor.
       Atenienilor li se reproşa numărul mare de zile nelucrătoare din calendarul lor, dar, după Strabon, tarentinii aveau mai multe zile nelucrătoare decât zile lucrătoare. Alături de sărbătorile de familie, precum amfidromiile, căsătoriile etc., alături de sărbătorile cultuale ale tiaselor sau de sărbătorile eroilor proprii genosurilor sau demelor, fiecare zeitate avea mai multe sărbători în cetăţi şi în special la Atena. În primul rând, marile jocuri, care adunau o mare parte a populaţiei, necesitau multe zile nelucrătoare, ţinând seama de timpul necesar pentru a merge la locul de cult.
       Pentru un atenian din epoca lui Pericle, fericirea păcii constă în primul rând în belşugul material şi în bucuria marilor sărbători, numite panegyreis; ne gândim cu anticipare la strigătul plebei romane, panem et circenses, cu singura deosebire că Theoria evocă distracţii de un ordin mai înalt decât jocurile din circ.
       Existau festivaluri internaţionale, precum marile jocuri, sărbători comune mai multor cetăţi unite prin diverse legături, precum Pamboiotia, proprie beoţienilor, panegiriile care adunau pe ionienii din Asia la Panionion. Unele sărbători de cetate înregistrau o mare afluenţă de străini, precum Panatheneele la Atena sau Dionisiile, sau misterele, ca acelea de la Eleusis.
       Sparta avea 3 mari sărbători proprii : Gimnopediile, Hiacintiile şi Carneia. Cele mai importante ale Atenei erau Panatheneele, Antesteriile, Marile Dionisii, Leneanele, Targeliile,Tesmoforiile şi Apaturiile. Ele dădeau numele lor lunii în care aveau loc.
       La Delfi, Apollon era cinstit în cadrul Teofaniilor care celebrau întoarcerea sa primăvara, iar Septeriile, care aveau loc la fiecare şapte ani, comemorau victoria zeului asupra şarpelui Pithon.
       Teoxeniile
, sărbători ale ospitalităţii divine,în care un zeu îi invita pe ceilalţi zei, erau consacrate unor zeităţi locale: Apollon la Delfi sau în Acaia, Dioscurii la Agrigente în Sicilia.
       La Atena, zeiţa Athena avea Panatheneele, Schiroforiile (care au dat numele lor unei luni), sărbătorile Halcheia, la care era celebrată Athena patroana artelor şi meseriilor; la Corint, ea avea Helotiile, la Tegea jocurile aleene.
      Sărbătorile Artemidei, la Atena, erau Elafeboliile şi Brauroniile, iar în Laconia era cinstită Artemis Kariatis.
      Afrodita avea la Argos sărbătorile Histeria şi Hibristica, în amintirea unei victorii repurtate asupra lacedemonienilor.
       Sărbătorile Herei erau Gemaliile, sărbători private care, la Atena, au dat numele lor unei luni consacrate căsătoriilor. La Daedalii, proprii pentru Plateea, se celebra împăcarea Herei cu Zeus.
       Marile sărbători ale lui Zeus la Atena erau Diasiile, în Antesterion şi Maimacteria, când se făceau sacrificii expiatoare, Diipoliile sau Bufoniile, când era sacrificat un bou după un rit foarte special.
       Hefaistos avea sărbătoarea sa, Hefaistia, la Atena, Hermes avea Hereia. Museia erau celebrate la fiecare cinci ani la Tespia, în Beoţia; Hanţele erau sărbătorite la Orhomenos.
       Din păcate pentru cele mai multe dintre sărbătorile religioase ale grecilor nu se cunoaşte decât numele.

       Calendarul religios al Atenei, ce cuprinde cele mai importante sărbători, a cunoscut o reformă în timpul războiului peloponesiac când s-a restabilit concordanţa dintre lunile lunare şi anul solar. Această reorganizare a produs la început o oarecare neorânduială în celebrarea sărbătorilor, fapt care i-a dat prilej lui Aristofan (în Norii, 615-622) să prezinte corul făcând atenienilor, din partea Lunii, reproşuri glumeţe : „Dispuneţi de zilele voastre fără nici o socoteală şi daţi peste cap calendarul astfel încât, de fiecare dată, zeii o iau la rost pe ea, Luna, când se văd lipsiţi de un banchet sau când se-ntorc acasă fără să fi avut parte de sărbătoarea care revenea o dată cu şirul zilelor. şi iarăşi, e de adus un sacrificiu ? Voi deliberaţi şi luaţi o hotărâre conform cu dreptatea; şi adesea, în timp ce la noi, zeii, se ţine post în amintirea lui Memnon ori a lui Sarpedon, voi aduceţi vesele libaţii”.
       Anul oficial – civil şi religios – începe în iulie, în luna Hecatombaion, care se numise la început Cronion, fiindcă în ziua de 12, în mijlocul bucuriei provocate de terminarea secerişului, erau sărbătoriţi Cronos (Saturn), tatăl lui Zeus, şi soţia sa Rhea (Cybele), maica zeilor.

Data


Sărbătoarea

Luna

Ziua

 

Hekatombaion
(iulie)

4

    Aphrodisia festivalul îmbăierii lui Afrodita şi Peitho (Persuasion). Templul a fost purificat cu sânge de porumbel, după care sunt unse şi altarele. În final, celor două statui le-au fost efectuate procesiuni religioase la locul îmbăierii.

12

     Cronia un festival în onoarea de Cronos ca zeu al recoltei făcut la sfârşitul secerişului. Aşeza alături, în sânul fiecărei familii, stăpânii şi sclavii, la un banchet vesel şi zgomotos, dar ea avea şi un caracter public şi naţional (Saturnaliile romane).  De asemenea, un sacrificiu a fost adus lui Artemis în dema Erchia

14-15

    Synoikiao celebrare a sinoecismului realizat de Tezeu, originea îndepărtată a unificării Aticei şi a puterii ateniene. În a doua zi, un sacrificiu a fost făcut la Phratrios lui Zeus, zeul frăţiilor tribale. De asemenea, Un sacrificiu a fost făcut pentru Atena şi pentru Eirene, zeiţa de păcii.

La sfârşitul lunii – 2 zile

     Panatheneele marea sărbătoare naţională a zeiţei Athena, patroana cetăţii, ţinea 2 zile, dar la 4 ani o dată, ea era celebrată cu o solemnitate deosebită şi dura cel puţin 4 zile. La concursurile gimnice, care comportau în special alergări cu torţe (lampadedromiai), atleţii biruitori primeau ulei de la măslinii consacraţi Athenei, în nişte amfore numite „panatenaice”, decorate pe o parte cu imaginea Athenei Promachos (adică „cea care luptă în primele rânduri”), stând în picioare între două coloane, iar pe cealaltă cu reprezentarea concursului (de pildă alergarea) la care fusese câştigat premiul.
     Pe urmă avea loc marea procesiune (reprezentată în marmură pe friza Partenonului) care, plecând din Cerameicos, trecea prin centrul Atenei, pentru a duce în chip solemn pe Acropolă peplosul brodat în fiecare an de fete anume alese, care urma să îmbrace statuia de cult a Atenei; preoţii şi toate organismele cetăţii, inclusiv reprezentanţii metecilor, formau un lung alai, orânduit cu grijă, pe care-l însoţeau efebi călare.
     Odată ajunşi pe Acropolă, în faţa vechiului templu al Athenei Polias (adică „protectoarea cetăţii”), ei sacrificau mai întâi 4 boi şi 4 oi, iar apoi, pe marele altar care se afla în faţa Partenonului se înjunghiau atâtea vaci cât să se ospăteze întregul oraş şi nu încape îndoială că de la această hecatombă şi-a luat noul său nume luna Hecatombaion.

 

Metageitnion
(iunie)

Nespecificat

     Metageitnioso sărbătoarea minoră dedicată lui Apollon, celebrată în dema Melite. Numită după epitetul lui Apollon Metageitnios, se credea că celebrează migraţia celor din Melite spre Diomis.   

Nespecificat

     Ziua lui Hercule - O celebrare a lui Hercule de către atleţii din sala de gimnastică în Kynosarges.

15-18

     Eleusinia jocuri sărbătorite în Eleusis, însă, care nu sunt asociate cu misterele. Premiul consta în cereale.

16

     Sacrificii aduse lui Hecate de dema din Erchia

20

     Sacrificii aduse lui Hera de dema din Erchia

25

     Sacrificii aduse lui Zeus de dema din Erchia

 

Boedromion
(septembrie)

2

     Niketeria – sacrificii comemorative aduse în amintirea părinţilor decedaţi.

3

     Nekiteia nu se cunosc detalii.

5

     Genesia este un festival de stat atenian în cinstea celor morţi, în special pentru cei care au murit în războaie. Familiile i-au onorat pe cei morţi prin sacrificii de vite. În dema Erchia, acest lucru a fost comemorat printr-un holocaust fără vin.

6

     Kharisteriasărbătoarea făcută în onoarea zeiţei Artemis Agrotera (a vânătorii). După victoria de la Maraton, aceasta a devenit o comemorare a acestei lupte, şi a fost cunoscută sub numele de Kharisteria, „Ziua Recunoştinţei”.

7

     Boidromiasărbătoarea lui Apollo Boedoromios, adică „cel care-ţi vine în ajutor în luptă”. Această sărbătoare comporta un sacrificiu şi o procesiune.

15 - 21

     Misterele de la Eleusisrituri de mistere pentru cinstirea zeiţelor Demeter şi Persefona (vezi Cultele de mistere)

18

     Epidauriacomemorarea sosirii zeului medicinii Asklepios. A fost sărbătorit cu o procesiune, sacrificii şi un banchet .

27

     Sacrificii aduse nimfelor, lui Achelous, Alochus, Hermes şi Gaia în Erchia, şi Athenei în Teithras

 

Pyanopsion
(octombrie)

5

     Proerosiaeste un festival agricol în cinstea lui Demeter care a avut loc la Eleusis, numele înseamnă „înaintea aratului”.  Sunt oferite lui Demeter primele roade (mai ales cereale) pentru a se obţine binecuvântarea ei la începutul sezonului de semănat. O poveste relatată la festival spune că oraculul lui Apollon i-a sfătuit pe atenieni să înceapă Proerosia pentru a pune capăt unei perioade de foamete oribilă.

7

     Pyanopsiaîn cinstea lui Apollo, este sărbătoarea semănatului, celebrată prin rituri extrem de vechi şi de ciudate: pe o farfurie se oferea zeului o mâncare făcută din bobi (pyanoi) şi din mai multe alte legume amestecate cu făină de grâu cârnău, apoi era purtată în procesiune o ramură de măslin, numită eiresione înfăşurată în lână şi încărcată cu primele roade din orice recoltă (acesta era un talisman de fertilitate), iar în acelaşi timp un alai vesel de băieţi cânta :
              Pe eiresione se află smochine, pâini grase,
               o ulcică de miere, ulei pentru uns,
               cupa de vin curat care-l îmbată şi-l adoarme
”.     

7

     Oschophoriasărbătoare închinată lui Dionysos, se celebra culesul recoltei de viţă de vie. Aveau loc sacrificii, libaţii, dansuri şi concursuri de alergare. Un alai de adolescenţi condus de doi băieţi amphithaleis ducea mlădiţe de viţă încărcate de ciorchini. În timpul sacrificiului şi al libaţiei se scotea strigătul liturgic eleleu iou, iou. Apoi aveau loc dansuri şi concursuri de alergare între efebi. Erau cântate imnuri despre recolta de vin, după care a avut lor o masă rituală unde s-au spus legende (în principal, despre Tezeu).  

8

    Theseiao sărbătoare făcută în onorarea lui Tezeu, fiul lui Poseidon.Era celebrată printr-o procesiune, concursuri sportive şi sacrificii, caz în care carnea a fost dată oamenilor. Sărbătoarea a inclus şi un terci făcut din făina de grâu şi lapte.

9

     SteniaA fost o sărbătoare nocturnă pentru femei, prin care erau celebrate Demeter şi Persefona, prin care se pregătea Thesmophoria. Femeile s-au insultat reciproc pentru a comemora modul prin care Iambe a râs de Demeter. Printr-o procesiune ele au aruncat în gropile din sanctuarul lui Demeter pâine în formă de şerpi şi falusuri, au sacrificat porci, toate fiind simboluri ale fertilităţii.

11 - 13

    ThesmophoriaTesmoforiile sunt sărbătorile Demetrei Thesmophoros, care veghează atât asupra semănăturilor de pe ogoare, cât şi asupra fecundităţii femeilor. Nu luau parte la Tesmoforii decât atenienele măritate; bărbaţii erau excluşi cu desăvârşire. Femeile se pregăteau timp de câteva zile pentru această sărbătoare.
     În prima ei zi, numită Anodos („urcuşul”) se scoteau la lumină rămăşiţele unor obiecte sacre care fuseseră îngropate cu patru luni mai înainte; acest ritual de magie agrară este analog cu cel pe care-l practicau în cinstea Athenei două fetiţe numite arrephoroi.
     În cea de a doua zi, numită Nesteia („ajunul”) femeile nu se atingeau de nici un fel de hrană.
     În cea de a treia, numită Calligeneia („născătoare de frumos”), ele îi ofereau Demetrei tot felul de roade ale pământului, precum şi fierturi şi brânză, mâncau sâmburi de rodie şi se flagelau cu nişte ramuri verzi; despre toate aceste rituri se bănuia că favorizează fecunditatea.

30

     Chalkeiala această sărbătoarea Athena Ergane („lucrătoarea”), zeiţa meşteşugarilor, şi Hephaistos, zeul fierarilor, primeau omagiile celor care prelucrau bronzul (chalkeis) şi ale celorlalţi meseriaşi. Lucrătorii ofereau cu dragă inimă Atenei câte un produs al industriei lor, câte o „capodoperă” executată special pentru zeiţă, tot aşa cum ţăranii îi consacrau primele roade ale recoltei lor. S-au găsit dedicaţii de acest fel către Athena Ergane, de pildă cea a unui anume Bacchios, despre care ştim datorită epitafului său, păstrat şi el, că era un olar care câştigase premiul întâi la un concurs între meşteri: „Bacchios a oferit (acest ex-voto) în dar Atenei Ergane după ce a fost încununat de tovarăşii săi de thiasos”.

Nespecificat
3 zile consecutive

     Apatouria sărbătoare civică a fratriilor, ţinea tot 3 zile. Primele două erau caracterizate prin sacrificii şi banchete. În cea de a treia, numită Coureotis, taţii de familie aduceau în faţa membrilor fratriei lor copiii legitimi născuţi în cursul anului ca să fie înscrişi după regulă; fiecare dintre ei sacrifica cu această ocazie o oaie sau o capră pe altarul lui Zeus Phratrios şi al Athenei Phratria.  

 

Maimacterion
(noiembrie)

Nespecificat

     Maimakteriaîn această lună începe sezonul de iarnă, aşa că oamenii s-au rugat la Zeus Maimaktes (gălăgiosul) să fie blând.

În ultima treime al lunii

     Pompaiaare loc o procesiune dedicată lui Zeus Meilikhios, care are un aspect htonic (apare ca un şarpe).Era sacrificată o oaie şi miei săi, consideraţi magici. O persoană putea să se purifice dacă călca cu piciorul stâng pe lână.

 

Poseideon
(decembrie)

8

     Poseidea – detalii nu sunt disponibile.

16

     Sacrificii aduse lui Zeus Horios în dema Erchia

19

     Sacrificii aduse lui Dionysos în dema Myrrhinus şi sacrificii private aduse zeilor vântului.

În ultima jumătate al lunii

     Dionysiile câmpeneştiîntr-o procesiune este transportat un phallos, de către bărbaţi petrecăreţi. Aceasta reprezenta venirea lui Dionysos în oraş. A fost sacrificat un taur, însă alte ritualuri nu au fost identificate.

26

     Haloa (de la halosarie de treierat” sau „ogor treierat”) sărbătoarea urmăreşte să ocrotească boabele care germinează în pământ, tot aşa cum Tesmoforiile urmăreau să protejeze semănăturile. Cu acest prilej, i se aduc sacrificii Demetrei şi fiicei sale Core, precum şi lui Poseidon, de la care şi-a luat numele această lună şi care a fost un zeu htonian (Gaieochos) înainte de a ajunge domnul mării. Cu excepţia câtorva magistraţi însărcinaţi să supravegheze ceremoniile, bărbaţii nu luau parte la Haloa: erau primite în schimb curtezanele, în ciuda faptului că ele erau excluse de la Tesmoforii, ca şi bărbaţii.

 

Gamelion
(ianuarie)

2

     Theogamia sărbătoarea amintea de însoţirea divină a lui Zeus cu Hera

8

     Sacrificii aduse lui Apollon Apotropaeus, Apollon Nymphegetes şi nimfelor în dema Erchia

9

     Sacrificii aduse lui Athena de dema din Erchia

12-15

     Lenaia este o a doua sărbătoare a lui Dionysos. Nu era vorba, aşa cum s-a crezut, de o sărbătoare a teascului de vin (lenos), care ar fi stranie la câteva luni după terminarea culesului în vii, ci de o sărbătoare orgiastică care-şi trăgea numele de la Lenai, cum mai erau numite Menadele sau Bacantele, femei stăpânite de delirul bachic.
     Pentru dansurile lor extatice şi nebuneşti, ele aveau un loc sacru numit Lanaion. Fiindcă Dionysos e zeul ditirambului şi al teatrului, această sărbătoare comporta şi reprezentaţii lirice şi dramatice: mai multe piese de ale lui Aristofan, Aharnienii, Cavalerii şi Viespile, între altele, au fost jucate la Lenaia, în faţa unui auditoriu compus numai din atenieni şi meteci, în vreme ce la Marile Dionisii din martie veneau la teatru mulţi delegaţi trimişi de oraşele aliate pentru a aduce tributul.
     Aşa se explică de ce Aristofan, în Aharnienii, profită de această absenţă a aliaţilor pentru a-l ataca mai liber pe Cleon, calul lui de bătaie: ,,Suntem numai între noi, este concursul de la Lenaia, străinii n-au sosit încă: nici tributul n-a fost adus, nici aliaţii n-au venit din oraşele lor; suntem singuri astăzi, numai noi, floarea cetăţii, şi metecii, care sunt buruiana, dacă pot spune astfel”.

26

     Gamelia acest festival a dat numele său lunii în care se încheiau căsătoriile. Anunţă că este timpul primăverii şi noilor începuturi. În dema Erchia au fost aduse sacrificii lui Hera, Zeus Teleius, Kourotrophos şi Poseidon.



Anthesterion
(februarie)

2

     Sacrificii aduse lui Dionysos dema din Erchia

11-13

     Anthesteriaeste un festivalul de flori, precum şi o sărbătoare a morţilor, şi un festival al băuturilor centrat în jurul lui Dionysos Limnaios („al mlaştinilor”).
     În prima zi a acestui triduum, numită Pithoigia („deschiderea urcioarelor”) se deschideau vasele de pământ ars, pithoi, în care se păstra vinul din recolta de pe toamnă. În ziua aceasta sau în ziua următoare, numită Choes (nişte ulcele mici, din care se turna vinul; cf. Choeforele), exista un concurs pentru băutori: la un semnal al trompetei trebuia să bei cât mai repede cu putinţă tot vinul dintr-o oală; învingătorul primea o coroană de frunze şi un burduf de vin. Multe din aceste oale au fost descoperite; ele sunt adesea împodobite cu scene care înfăţişează copii mici jucându-se cu jucării şi cu coroane, căci Antesteriile aveau şi o sărbătoare pentru copii.
     În cea de a doua zi avea loc o procesiune care-l ducea cu alai pe Dionysos, urcat pe un car în formă de corabie; se pare că participanţii la cortegiu purtau măşti, iar această ceremonie veselă a putut îi comparată cu carnavalul nostru; rolul zeului trebuia să fie jucat de arhontele-rege fiindcă Busilinna, regina, adică soţia arhontelui-rege, trebuia să se însoţească cu el într-o hierogamie.
     Cea de a treia zi a sărbătorii, numită Chytroi („cratiţele”) avea însă cu totul alte caracteristici: ea era consacrată morţilor şi muribunzilor. Se pregătea, în nişte cratiţe de pământ ars, o fiertură de legume şi de diferite boabe (panspermia) care trebuia să fie mâncată înainte de lăsarea nopţii, iar sacrificiul principal era oferit lui Hermes Psychopompos, cel care călăuzeşte umbrele în infern. Pentru a se înlătura semnele rele se spunea, la sfârşitul celei de a treia zile: „Afară, Keres (zeiţele morţii); gata cu Antesteriile !”.

23 sau 28

     Diasia – este cea mai importantă dintre sărbătorile ateniene care-l cinstesc pe Zeus Meilikhios (Zeus htonic care apare ca şarpe). Sunt oferite prăjituri în formă de animale, cereale sau alte alimente. Întreaga ofrandă este arsă pentru a câştiga bunăvoinţa zeului şi ca să-i potolească mânia.

Nespecificat

     Micile Dionysii acestea au fost pregătirile pentru misterele dionisiatice, ce au avut loc la Agrai pe malurile râului Illissos.

 

Elaphebolion
(martie)

6

     Elapheboliasărbătoare făcută în onoarea zeiţei Artemis, când au fost oferite prăjituri în formă de cerbi, făcute din aluat, miere şi seminţe de susan.

8 sau 9

     Asklepieia festivalul lui Asklepios, includea un mare sacrificiu mare şi o masă comună cu zeul.

9-13

     Marile Dionysii cea mai mare sărbătoare a lui Dionysos, zeul vinului, când se celebrau nişte sacrificii prin care i se aduceau mulţumiri Athenei (Procharisteria), cea de a doua „stagiune” teatrală, după Lanaia, cea care atrăgea şi mulţi străini, fiindcă, odată cu terminarea sezonului urât, corăbiile puteau atunci brăzda din nou Marea Egee. Sărbătoarea avea un fast care nu se putea compara decât cu cel al Marilor Panathenee şi dura 5 zile: se reprezentau, în ziua de 9 ditirambii, în ziua de 10 comediile şi de la 11 la 13 trilogiile tragice, urmate fiecare de câte o dramă satirică.

14-17

     Pandiaun festival al lui Zeus, imediat după marile sărbători dionisiace

25

     Sacrificii aduse lui Cronos – au caracter privat

 

Mounichion
(aprilie)

4

     Festivalul lui Eros detaliile nu sunt cunoscute, dar s-ar părea că are legătură cu celebrarea din fiecare lună a câte unui zeu.

6

     Delphiniaun festival în onoarea lui Apollon Delphinius, cel care a venit la Delfi călare pe un delfin.

6 sau 16

     Mounichia - comporta o procesiune în cinstea lui Artemis, căreia i se ofereau prăjituri aşezate în mijlocul unor torţe aprinse.

19

     Olympieiasărbătorirea zeului olimpic Zeus, includea un sacrificiu mare, dacă era posibil un taur.

 

Thargelion
(mai)

4

     Sacrificii aduse lui Leto, Apollon Pitianul, Zeus, Hermes şi Dioscurilor în dema din Erchia

6

     Ofrande pentru Demeter – în această zi este oferit un berbec  pe Acropolis lui Demeter Khloe, zeiţa mugurilor verzi

6-7

     Thargeliasărbătoarea era în onoarea fratelui lui Artemis, Apollon, zeul purificator prin excelenţă.
     Pe data de 6, în prima zi a sărbătorii, oraşul era purificat prin ritualul pharmacoi, oare nu este lipsit de analogie cu obiceiul evreiesc al „ţapului ispăşitor”. Doi bărbaţi străbăteau străzile oraşului; lumea îi lovea cu ramuri de smochin şi cu tulpini de ceapă de mare (skillai), pentru a-i goni afară din cetate şi pentru a îndepărta, odată cu ei, impurităţile, miăsmata, de care se presupunea că erau încărcaţi.
     În ziua de 7, i se oferea lui Apollon un thargelos, adică o prăjitură sau o fiertură de cereale, ofrandă din primele roade ale recoltei apropiate. Pe 25 avea loc Plynteria, sărbătoarea băii pe care o făcea zeiţa Athena: vechea statuie de lemn (xoanon) a zeiţei Athena Polias era dusă până la Phaleron şi cufundată în mare împreună cu peplosul ei; după scufundare i se ofereau zeiţei prăjituri şi smochine uscate. Bineînţeles, în virtutea cultului imaginilor, idolul era identificat cu însăşi zeiţa. Baia avea rostul de a purifica întreaga cetate căreia Atena ii era patroană şi, ca atare, cele mai însemnate sărbători din luna Thargelion asigurau purificarea colectivă a oraşului care trebuia să fie vrednic de binefacerea divină a recoltelor.

16

     Sacrificii aduse lui Zeus Epacrios în dema din Erchia

În ultima săptămână (25 ?)

     Plynteria - în cadrul acestei sărbători are loc îmbăierea purificatoare a statuii de lemn a zeiţei Athena Polias (protectoarea oraşului). Templul fusese curăţat de preotesele ei cu câteva zile înainte, iar flacăra eternă a Athenei a primit o lumină nouă. Femeile au scos haina şi bijuteriile statuii, care a fost apoi ambalate şi transportate într-o procesiune la locul de spălare. După spălare, statuia a fost dusă într-o procesiune cu torţe înapoi la templu şi îmbrăcată cu haine curate (de la Panathenaia) şi împodobită cu bijuterii. Aceasta zi a fost considerată nefastă pentru că Athena a fost absentă din oraş.

 

Skirophorion
(iunie)

La începutul lunii (3?)

     Arrhephoria este o sărbătoare în cinstea Athenei, care avea unele rituri, îndeplinite de două fetiţe numite arrephoroi, destul de asemănătoare cu cele care se practică de Tesmoforii, la Anodos.

3

     Sacrificiu întreit în această zi, a fost sacrificată o oaie pentru Athena şi câte un berbec pentru Zeus şi Poseidon

12

     Skiraphoriasărbătoare cu riturile puţin cunoscute, care pare să fi cuprins un sacrificiu adus laolaltă Demeterei, fiicei sale Core, Athenei şi lui Poseidon.

14

     Dipolieiasau Bouphonia, are loc sacrificarea unui bou care trage la plug în cinstea lui Zeus.

În ultima zi

     Sacrificii aduse lui Zeus Salvatorul şi Athenei Salvatoarea. Un sacrificiu (eventual un taur) a fost făcut în ultima zi a anului vechi pentru a asigura o sănătate bună, etc., pentru anul următor.

Celebrarea sărbătorii Panathenea în Atena