Divinităţile grecilor
Zeus
Afrodita
Apollon
Ares
Artemis
Athena
Demeter
Dionysos
Hefaistos
Hera
Hermes
Poseidon


Hermes         Hermes (în greacă, Ἑρμῆς)
 a fost zeul călătorilor, păstorilor şi turmelor de animale, al vântului, mesagerul zeilor, patron al jocurilor şi exerciţiilor de gimnastică, protectorul comerţului, ospitalităţii, conducător al sufletelor spre Infern, patronul hoţilor, traficanţilor,  muzicii, invenţiilor, meşteşugurilor etc.
 de obicei, el a fost descris ca un om matur, cu barbă, îmbrăcat ca un călător, vestitor sau pastor ; în perioada clasică şi elenistică el este reprezentat ca un tânăr frumos, atletic, fără barbă şi nud
 atributele lui sunt : cocoşul, broasca ţestoasă, palmierul, o pălărie cu boruri largi, împodobită cu două aripi mici; sandale de aur înaripate (pedila); un băţ (rhabdomyolysis) sau un sceptru (skeptron) cu rol de baghetă magică, care mai târziu va fi împodobit cu două aripi şi doi şerpi încolăciţi în jurul lui – caduceu (kerykeion); purta o mantie sau o manta care avea puterea de a-l face invizibil; arma lui a fost o sabie de aur pe care a folosit-o să-l ucidă pe Argos; uneori, are o pungă în mâinile sale;  este şiret, inteligenţă practică, inventiv (descoperitorul focului), invizibil, ajunge în orice loc într-o clipă cu viteza fulgerului, vorbitor abil, a inventat alfabetul, numerele, astronomia, muzica, arta de a face gimnastică, cultivarea măslinului, măsurilor, greutăţilor etc.
         Hermes este fiul lui Zeus şi a nimfei Maia, fiica lui Atlas şi una dintre Pleiade. Potrivit legendei, Hermes a fost născut într-o peşteră de pe muntele Cyllene în Arcadia. Zeus a impregnat-o pe Maia, la miez de noapte, în timp ce toţi ceilalţi zei dormeau. În mod miraculos el s-a născut odată cu venirea zorilor. Maia l-a învelit în scutece, apoi obosită, a căzut rapid într-un somn profund. 
         Hermes a fost un copil precoce, încă din prima sa zi de viaţă el dezvăluind că are aptitudini şi talente neobişnuite. El a ieşit din scutece şi a fugit în Tesalia, loc în care fratele său Apollon îşi păştea vitele. El a furat câteva cirezi pe care le-a ascuns într-o mică grotă în apropiere de oraşul Pylos şi a acoperit urmele lor, pentru a nu fi descoperit, făcându-le să meargă cu spatele. Fapta sa nu a fost văzută decât de un cioban, pe nume Battus. Înainte de a reveni la peşteră el a prins o broască ţestoasă, a ucis-o şi i-a scos măruntaiele. Folosind intestinele de la o vacă furată de la Apollo şi carapacea broaştei ţestoase, el a făcut prima liră.
         Când a ajuns la peşteră s-a înfăşurat înapoi în scutece. Apollon, după ce şi-a dat seama că a fost jefuit, a căutat hoţul descoperind că făptuitorul a fost Hermes. Maia i-a luat apărarea lui Hermes, spunând că nu putea fi el deoarece era încă învelit în scutece. Acum intervine Zeus care prin atotputernicia sa ştia că Hermes a furat vitele şi a cerut ca acestea să-i fie returnate lui Apollon. Hermes a început să cânte la lira sa, sunetele dulci ale acesteia fermecându-l pe Apollon care i-a propus să păstreze vitele în schimbul lirei. Mai târziu, Hermes a inventat un alt instrument muzical de suflat făcut din stuf (syrinx). De asemenea, el este creditat şi ca inventator al flautului. Apollon care şi-a dorit acest instrument, a făcut un troc cu Hermes oferindu-i la schimb bagheta lui de aur (caduceul) folosita mai târziu în misiunea acestuia de mesager.
         Homer şi Hesiod l-au descris pe Hermes ca autor al unor acte calificate sau frauduloase, şi, de asemenea, ca un binefăcător al muritorilor. În Iliada, el a fost numit „aducătorul de noroc”, „călăuză şi gardian” şi „excelent în toate trucurile”. În războiul troian a fost aliatul grecilor. În Munci şi zile, atunci când Zeus i-a poruncit lui Hefaistos să o creeze pe Pandora şi fiecare zeu i-a oferit acesteia cadouri, Hermes i-a dat „minciuni şi cuvinte seducătoare” şi un caracter dubios.
         Eschil a scris că Hermes l-a ajutat pe Oreste să o ucidă pe Clitemnestra folosindu-se de o identitate falsă şi de alte tertipuri. De asemenea, el a spus că Hermes a fost zeul celor care caută lucruri pierdute sau furate. Sofocle a scris că Odiseu l-a invocat pe zeu atunci când avea nevoie pentru a-l convinge pe Filoctet să adere la războiul troian de partea grecilor.
         Esop
, despre care se spune că a primit talentele sale literare de la Hermes, la pus în mai multe dintre fabulele sale, ca stăpân al viselor profetice, ca zeu a sportivilor şi ospitalităţii. El a mai spus că Hermes a dat fiecărei persoane o parte din inteligenţa sa.
         Tradiţia istorică arată că principala caracteristică a lui Hermes constă în rolul său de herald al zeilor, şi în această calitate, el apare chiar şi în poemele homerice. Caracterul său original de o veche divinitate pelasgă sau arcadiană a naturii, a dispărut treptat în legende. Ca vestitor al zeilor, el este zeul care se exprima cel mai bine (este considerat zeul elocvenţei).   
         Hermes a fost cinstit ca zeul falic al graniţelor. Numele său, în forma Herma, a fost dat numele grămezilor de pietre (hermaion) aflate la marginea drumurilor, unde fiecare călător adăuga o piatră. În secolul al VI-lea î.Hr., Hipparchos, fiul lui Pisistrate, înlocuieşte pietrele de hotar care marcau punctul de la jumătatea distanţei dintre fiecare localitate cu o coloană pătrată sau dreptunghiulară de piatră sau bronz reprezentând un bust al lui Hermes, cu barbă, şi care avea un falus ridicat la bază. În 415 î.Hr., în timp ce flota ateniană se pregătea să pornească spre Siracuza în timpul războiului peloponesiac, toate hermele ateniene au fost vandalizate într-o noapte.
         Statuile ridicate zeului se pot întâlni în pieţele târgurilor şi de-a lungul potecilor şi drumurilor pe care merg călătorii cu mărfurile lor. Ele sunt puncte de reper şi îi protejează pe negustori de hoţi, pe clienţi de negustori. Pentru a păstra un echilibru între cele două părţi el a inventat balanţa, greutăţile şi măsurătorile. De asemenea, se implică în tranzacţiile comerciale inspirând fiecărei părţi propunerea cea mai cinstită şi mai avantajoasă.
         Zeul intervine în conflictele dintre cetăţi, fiind partizanul înţelegerii. Este susţinătorul acţiunilor diplomatice şi inamicul violenţei războiului care fac să piară comerţul şi umanitatea. Pe comercianţii de arme el îi dă pe mâna hoţilor. Poetul Aristofan spune că Hermes are numai cuvinte invective împotriva acelor conducători ai popoarelor care, prin comportamentul lor, aduc în ţară războiul. După el, lui Hermes îi place mai mult mireasma zeiţei sărbătorilor decât mirosul raniţei.     
         De asemenea, Hermes a servit ca un psihopomp, ajutând sufletele celor morţi să găsească drumul spre viaţa de apoi. În multe mituri greceşti, Hermes a fost descris ca fiind unul dintre puţinii zei olimpieni (alături de Hades, Persefona, Hecate şi Thanatos) care putea intra şi ieşi din Infern fără nici un obstacol.
         Epitetele sale sunt : Hermes Kriophoros (purtătorul mielului), Argeiphontes (aminteşte de uciderea lui Argus), Logios (ca orator sau ca zeul elocvenţei), Agoraeus (din Agora), Acacesius, Charidotes (dătător de farmec), Cyllenius (născut pe muntele Cyllene), Diaktoros (mesagerul), Dolios (intrigantul), Enagonios (stăpânul concursurilor), Enodios (călătorul), Epimelius, Eriounios (aducător de noroc), Polygius, Psychopompos (ghid al sufletelor), Trismegistus.
         Hermes, ca ceilalţi zei, a avut numeroase legături amoroase cu zeiţe, nimfe şi muritori. Pan, care era jumătate om jumătate capră, este considerat, în unele surse, a fi fiul lui Hermes şi Dryope, fiica regelui Dryops. Pan a fost părăsit de mama sa imediat la naştere, îngrozită de felul cum arăta. Hermes l-a luat pe Pan pe Muntele Olimp unde a devenit patronul  câmpurilor, pădurilor, păstorilor şi turmelor. Abderus, un companion al lui Heracles, este, de asemenea, considerat a fi fiul lui Hermes. Hermaphroditus (de asemenea, cunoscut sub numele de Aphroditus) a fost conceput după unirea lui Hermes cu Afrodita. Născut pe muntele Ida, el a fost crescut Naiade (nimfe de apă dulce). El a fost o zeitate androgină (având caracteristicile ambelor sexe), fie descris ca un tânăr chipeş, dar cu sâni feminini, sau ca Afrodita, cu organele genitale masculine.
         Lista copiilor lui Hermes mai cuprinde, conform unor surse istorice, şi pe : Priapus, Eros, Tyche, Autolycus, Cydon, Echion, Aethalides, Cephalus, Ceryx, Eudorus, Daphnis, Myrtilus ş.a.
         Cel mai important centru de cult a fost la Pheneos în Arcadia, unde se organizau festivaluri în onoarea lui, numite Hermaea. Lucian din Samosata a declarat că a văzut templele lui Hermes pretutindeni. În multe locuri, seîntâlnesc temple care i-au fost consacrate în coroborare cu Afrodita, precum cele din Attica, Arcadia, Creta, Samos şi în Magna Graecia. Mai multe reprezentări votive găsite în templele sale au relevat rolul său de iniţiator spre maturitate al tinerilor soldaţi şi vânători. Această funcţie a lui Hermes explică de ce unele imagini din temple îl arată ca un adolescent.
         Unele dintre cele mai faimoase mituri ce se referă la zeu includ :
furtul vitelor lui Apollon, făcut încă din prima sa zi de viaţă;
salvarea lui Ares închis într-un vas de aramă de către Otus şi Ephialtes;
le însoţeşte pe cele trei zeiţe olimpiene pe muntele Ida, conducându-le în faţa judecăţii lui Paris;
uciderea gigantului Argus, gardianul cu o sută de ochi, ce o păzea pe nimfa Io;
asistarea eroului Perseus în uciderea Meduzei;
seducerea lui Khione în aceeaşi noapte, ca şi fratele său Apollon;
salvarea lui Ulise şi a oamenii lui de a fi transformaţi în porci de zeiţa şi vrăjitoarea Circe; el le-a dat o plantă magică care i-a protejat de vrăjile acesteia;
atunci când Ulise îi ucide pe pretendenţii soţiei sale, Hermes conduce sufletele acestora în Hades;
la porunca lui Zeus îl însoţeşte prin lume pe micul Dionysos urmărit de mânia Herei.


Hermes
Hermes cu caduceul
Detaliu vas (cca 360 - 340 î.Hr. ) - Muzeul Louvre din Paris