Divinităţile grecilor
Zeus
Afrodita
Apollon
Ares
Artemis
Athena
Demeter
Dionysos
Hefaistos
Hera
Hermes
Poseidon


Hera         Hera (în greacă: Ήρα) este o divinitate de origine greacă şi una dintre puţinele zeițe care, potrivit lui Herodot (II. 50), nu au fost introduse în Grecia din Egipt.
 a fost regina zeilor şi a oamenilor, zeiţa căsătoriei şi a naşterii, a femeilor căsătorite, a cerului înstelat
 de obicei, a fost portretizată ca o femeie frumoasă, majestuoasă şi solemnă, ce purta pe cap o coroană sau o diademă, şi care deţine ca semn regal o floare lotus, înlocuit, uneori, cu un leu, un cuc sau cu un şoim.
 atributele ei sunt : diadema, voalul, sceptrul şi păunul; este ocrotitoarea căsătoriei şi maternităţii, încăpăţânată, geloasă, răzbunătoare, predispusă la certuri
         Hera a fost, după unele mărturii istorice, fiica cea mare a lui Cronos şi Rhea, şi soră a lui Zeus. Fiind fiica lui Cronos, ea, ca şi ceilalţi copii ai acestuia, a fost înghiţită de către tatăl ei, dar ulterior a fost eliberată. Poemele homerice spun că ea a fost crescută de Oceanus şi Thetys şi că după ce Zeus a uzurpat tronul lui Cronos, ea a devenit soţia lui şi „stăpâna lumii”. În conformitate cu o tradiţie arcadiană, ea a fost crescută de Temenus, fiul lui Pelasgus. Mai multe regiuni din Grecia, au susţinut, de asemenea, onoarea de a fi locul de naştere al zeiţei, printre acestea, Argosul şi Samosul fiind principalele locuri de cult ale ei.
         Căsătoria ei cu Zeus cunoaşte mai multe versiuni, oferind posibilitatea unor exprimări poetice care au atribui onoarea de a fi fost scena a căsătoriei, mai multor locuri, cum ar fi Eubeea, Samos, Cnossos în Creta şi Muntele Thornax, în partea de sud a Argolis-ului. Această căsătorie are un rol important în cinstirea Herei sub numele de hieros gamos; cu această ocazie toţi zeii au onorat mireasa cu cadouri.
         Ea a fost tratată de către zeii olimpieni cu acelaşi respect de care se bucura şi soţul ei. Homer spune că Zeus, însuşi, asculta de sfaturile ei şi îi spunea secretele sale, mai degrabă ei decât altor zei. Hera îi este mult inferioară lui Zeus ca putere şi autoritate, ea datorându-i ascultare necondiţionată, şi, la fel ca alţi zei, ea este pedepsită de el, atunci când l-a jignit.
         Caracterul ei, aşa cum este descris de Homer, nu este de unul foarte amabil, principalele sale caracteristici fiind gelozia, încăpăţânarea şi dispoziţia spre certuri, ceea ce-l face chiar pe Zeus să tremure uneori în faţa ei. Nu există multe dispute între Zeus şi Hera, dar într-una din ele Hera, în colaborare cu Poseidon şi Athena, l-au legat în lanţuri pe soţul său pe o canapea. Zeus după ce reuşeşte să se elibereze o va pedepsi cu bătaie. De asemenea, Zeus supărat pe Hera pentru modul cum s-a comportat cu Heracle a atârnat-o în nori, legată de mâini cu lanţuri şi cu două nicovale suspendate de picioare. După ce a plâns toată noaptea ea fost eliberată a doua zi după ce a promis că nu se va mai revolta împotriva lui niciodată. Totuşi ea nu renunţă la disputele cu soţul său, însă, speriată de ameninţările lui şi bătăile date de acesta, ea pentru a-şi atinge scopurile recurge la alte moduri folosindu-se de viclenie şi intrigi. Astfel, ea a împrumutat de la Afrodita centura, dătătoare de farmec şi de fascinaţie, pentru a provoca dragostea lui Zeus.
       Hera a avut cu Zeus patru copii : pe Ares, Hebe, Hefaistos şi Ilithyia. Dintre toate legăturile zeilor din Olimp, căsătoria sa cu Zeus este singura care este considerată ca adevărată de poeţii antici. Acest fapt, a făcut ca ea să fie considerată zeiţa protectoare a căsătoriei şi a naşterilor. Zeiţa a adus pe lume copii singură, fără participarea lui Zeus. Aşa l-a născut pe Tifon, pentru a-şi arăta supărarea față de Zeus, care o adusese pe lume pe Athena fără ea. Unele mituri spun că aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Ares şi Hefaistos, ultimul născut înainte de vreme, în perioada de 300 de ani când Hera avusese doar relaţii secrete cu Zeus. O altă versiune susţine că Hefaistos s-a născut din coapsa Herei.
         În tradiţia mitologică Hera a purtat mai multe epitete, inclusiv: Ilitia (protectoarea naşterilor), Zyghia şi Gamelia (ocrotitoare a căsătoriilor), Akráia (cea din înălţime), Argéia (cea din Argos), Basileia (Regina), Boopis (cea cu ochi de vacă), Leukolenos (cea cu braţele albe), Pais (fata), Parthenos (virgina), Teléia (cea desăvârşită), Chera (singuratica), Bounáia, Aigophágos ş.a.
         Cultul său era venerată practic peste tot în Grecia. Sanctuarul principal a fost la Argos, în Pelopones, unde a fost venerată ca zeiţa oraşului. De asemenea, în acest oraş s-au sărbătorit festivităţile publice numite Heraia (sau Hecatombeon, din cauza numărului mare de boi care erau jertfiţi.), în cadrul căreia se organizau concursuri atletice (în special lupte), ai căror învingători erau premiaţi cu scuturi şi avea loc o procesiune de oameni înarmaţi, unică în cazul unei zeiţe.
         Alte temple se aflau în Olimpia, Micene, Sparta, Paestum, Corint, Tirint, Perachora şi pe insulele Samos şi Delos. La Samos se sărbătorea în fiecare an în cinstea sa, căsătoria sa cu Zeus. În perioada serbărilor (Toneia), se realiza o spălare sacră a celei mai vechi statui a zeiţei, ce simboliza întoarcerea ei la virginitate.
         La Elis, odată la 5 ani au loc sărbători în timpul cărora 16 femei îi ofereau un peplos ţesut de ele însele şi prezidau concursuri de alergare ale unor fete tinere. În Beoţia, odată la 7 ani era celebrată căsătoria sacră dintre Zeus cu Hera în timpul serbătoarei Micilor Dedalii. Marile Dedalii, ce aveau loc odată la 60 de ani, erau sărbătorite de către întreaga confederaţie beoţiană. În timpul sărbătorilor se construiau statui din lemn care erau îmbrăcate în Asopos şi care erau duse pe Citeron, după care se făceau sacrificii.
         Samos pretindea că este locul naşterii şi al căsătoriei Herei. Sărbătoarea se numea Toneia şi era reprezentată cu acest prilej unirea zeiţei cu Zeus. La Corint, unde era celebrată în fiecare an, 7 tineri şi 7 tinere ce făceau parte din familii bogate se ofereau pentru a sluji templul ei vreme de un an.
        Aventurile extraconjugale avute de Zeus i-au provocat gelozia şi au iscat certuri îndelung povestite de către poeţi şi mitografi. Din cauza geloziei îi persecută pe toţi fiii pe care Zeus i-a avut cu femeile muritoare – Dionysos, Heracle şi mulţi alţi eroi. Tradiţia o prezintă ca fiind însă blândă şi ocrotitoare faţă de conducătorul argonauţilor Iason.
         Unele dintre cele mai faimoase mituri despre zeiţă sunt :
căsătoria ei cu Zeus şi seducerea ei mai devreme de către zeu sub chipul unei păsări cuc;
naşterea lui Hefaistos pe care l-a conceput singură, fără Zeus, şi pe care ea la aruncat din ceruri pentru că era infirm;
persecutarea consoartelor lui Zeus, în special a lui Leto, Semele şi Alkmene;
persecutarea lui Heracle şi a lui Dionysos, fiii favoriţi ai lui Zeus rezultaţi din relaţii extraconjugale;
pedepsirea lui Ixion, care a fost legat de o roată de foc în Infern pentru încercarea de a o necinsti pe zeiţă;
ajutorul dat argonauţilor în căutarea lor a lânii de aur, conducătorul acestor Iason fiind unul dintre preferaţii ei;
judecata lui Paris, în care ea a concurat împotriva Afroditei şi Athenei pentru premiul de mărului de aur pe care scria „celei mai frumoase”;
războiul troian, în care ea a fost aliata grecilor şi ostilă troienilor din cauza alegerii lui Paris.


Hera
Hera în luptă cu gigantul Phoitos
Detaliu vas (cca 410 - 400 î.Hr. ) - Antiken-museen din Berlin - Germania