Divinităţile grecilor
Zeus
Afrodita
Apollon
Ares
Artemis
Athena
Demeter
Dionysos
Hefaistos
Hera
Hermes
Poseidon


Dionysos         Dionysos (în limba greacă Διόνυσος)
 a fost zeul vegetaţiei, al pomiculturii, al vinului, al plăcerii, al fertilităţii şi al festivităţilor;
 a fost descris fie ca un zeu bărbos, matur şi îmbrăcat, fie ca un tânăr frumos, cu părul lung şi efeminat, gol pe jumătate; de obicei era însoţit de o trupă de satiri şi menade (adepte de sex feminin sau nimfe);
 atributele sale : taurul, şarpele, iedera şi vinul; este puternic asociat cu satiri, centauri, şi sileni; este adesea prezentat călare pe un leopard, purtând o piele de leopard sau într-un car tras de pantere; de asemenea, este recunoscut şi prin tirsul pe care îl poartă; este descoperitorul viţei-de-vie şi vinului, iniţiatorul vieţii civilizate şi a misterelor, vindecător, inspiră oracole;
         Conform tradiţiei celei mai răspândite Dionysos era fiul lui Zeus şi a muritoarei Semele, fiica lui Cadmos, regele Tebei. Alte tradiţii spun că el ar fi fiul lui Zeus făcut cu Demeter, Io, Dione sau Arge. O diversitate de opinii prevalează în ceea ce priveşte locul natal al lui Dionysos, care, în tradiţia comună este Teba, în timp ce în altele îl plasează în India, Libia, Creta, Dracanum, Samos, Naxos, Elis, Eleutherae sau Teos. Cauza acestei diversităţi reflectate de scriitorii antici au condus la supoziţia că iniţial au existat mai multe divinităţi care au fost ulterior identificate sub numele Dionysos.
         Tradiţia cea mai cunoscută arată că Semele, înainte de a-l naşte pe Dionysos, a fost păcălită de Hera care îi apăruse sub o mască prietenoasă, sau ca o femeie bătrână, şi a convins-o să-i ceară lui Zeus să i se arate în gloria şi măreţia sa zeiască, aşa cum se arăta propriei sale consoarte, Hera însăşi. La rugăminţile Semelei, Zeus a fost de acord, înfăţişându-i-se în triumful slavei sale înconjurat de fulgere şi tunete. Impresionată de strălucirea acestei privelişti, Semele leşină şi aduce pe lume un copil prematur. Zeus, sau după alţi autori antici, Hermes, a salvat copilul din flăcări pe care şi l-a cusut în propria lui coapsă, unde a fost ţinut până la termenul stabilit, când s-a putut naşte format pe deplin. De aceea, Dionysos era cunoscut ca zeul „care s-a născut de două ori”.
         Zeus, pentru a-l feri pe Dionysos de geloasa sa soţie, îl ascunde încredinţându-l regelui Athamas şi soţiei acestuia, Ino. Pentru a nu fi recunoscut de Hera, Dionysos creşte îmbrăcat în haine femeieşti. Totuşi, Hera îl găseşte şi, drept răzbunare, le ia minţile lui Ino şi lui Athamas.
         Prin intermediul lui Hermes, Zeus îl încredinţează pe Dionysos, spre creştere, unui grup de nimfe de pe muntele Nisa, pe care mai târziu Zeus le-a răsplătit aşezându-le în cer, sub numele de Hiade.
         Când Dionysos a crescut, el a descoperit cultura viţei de vie şi modul de extragere a preţiosului său suc. Însă, Hera l-a descoperit şi i-a luat şi lui minţile. Lăsat pradă nebuniei el începe o viaţă de hoinar care îl poartă prin diferite părţi ale pământului. Prima dată a rătăcit prin Egipt, unde a fost primit cu ospitalitate de către rege Proteus. De acolo, el a pornit prin Siria, apoi a mers în Asia unde i-a învăţat pe oameni cum să cultive viţa-de-vie şi, în acelaşi timp, a pus bazele vieţii civilizate. Partea cea mai faimoasă dintre peregrinărilor sale este expediţia lui în India, care se spune că a durat mai mulţi ani.
         Triumfător, el revine în Europa, unde încearcă să introducă cultul său. Ajuns în Tracia, este primit într-un mod nicidecum ospitalier de către regele Lycurgus, care i s-a opus de teamă că tulburările şi nebunia aduse de celebrarea cultului  vor crea dezordine.
         După Tracia pleacă înspre Teba, unde a pus bazele cultului celebrat de femei ce îşi lăsau casele şi organizau serbări în onoarea lui pe muntele Citeron. Regele Pentheus a încercat zadarnic să se opună răspândirii cultului,  fiind aspru pedepsit de Dionysos însuşi.
         Următoarea etapă se desfăşoară în cetatea Argos. Fiindcă oamenii de aici au refuzat să-l recunoască, Dionysos i-a pedepsit dându-le femeilor din partea locului comportamente delirante şi nebunie. După aceasta este recunoscut şi venerat ca zeitate.
         Unul dintre imnurile homerice relatează cum, în timp ce deghizat în muritor stând pe lângă ţărmul mării, nişte marinari l-au văzut şi, crezând că este un prinţ, au încercat să-l răpească pentru răscumpărare sau să-l ducă departe pentru a-l vinde în sclavie. Ei au încercat să-l lege cu frânghii, dar nici una nu putea să-l imobilizeze. Dionysos s-a transformat într-un leu feroce şi s-a dezlănţuit la bord corabiei, omorându-i pe mulţi dintre ei. Cei care au sărit în mare au găsit îndurare la zeu fiind transformaţi în delfini. Singurul supravieţuitor a fost cârmaciul Acoetes, cel care l-a recunoscut pe zeu de la început şi a încercat să-i oprească pe marinari să-l răpească. Într-o poveste similară, Dionysos a dorit să călătorească pe mare de la Icaria la Naxos. El a angajat o navă de piraţi tirenieni, care, în loc să-l debarce la Naxos, au întors corabia către Asia, cu intenţia de a-l vinde acolo ca sclav. Dionysos a transformat catargul şi vâslele în şerpi şi a încolăcit vasul cu iederă. Din toate părţile a izbucnit un sunet de flaute ce le-a luat minţile marinarilor care, sărind în mare, s-au transformat în delfini. Ajuns pe insula Naxos, Dionysos o întâlneşte pe Ariadne, abandonată de către Tezeu, şi o ia de soţie.
         În cele din urmă, el a coborât în Infern unde s-a înţeles cu Hades să o poată scoate de acolo pe mama sa Semele, după care a urcat cu ea în Olimp, rebotezând-o cu numele Tione.
         Dionysos ca zeu al fertilităţii naturii, împărtăşeşte tuturor popoarelor în timpul peregrinărilor sale modul de cultivare a pământului. Pentru aceasta şi pentru că dezvoltă primele forme de viaţă civilizată el devine garantul legilor şi al civilizaţiei, iubitorul păcii.
         Ca zeu al vinului, el este un reprezentant al puterii naturii care duce omul departe de modul său de a fi în viaţă, de obicei liniştit şi sobru. Vinul este simbolul cel mai natural al puterii naturii, fiind numit „rodul lui Dionysos.” Dionysos este cel care a descoperit viţa-de-vie şi cel care i-a învăţat pe om cultivarea ei, este dătătorul de bucurie şi cel care alungă durerea şi suferinţa. De asemenea, el este un zeu al inspiraţiei ce are puterea de a dezvălui viitorul omului de către oracole. El a jucat un rol la fel de mare ca Apollon la oracolul din Delfi. A avut un oracol numai al său în Tracia. Ca putere profetică, lui i se atribuie şi arta de a vindeca. La oracolul său de la Amphicleia, în Phocis, el vindecă bolile dezvăluind celor suferinzi modurile de vindecare în visele lor. Rolul său de cultivator şi protector al viţei de vie a fost extins cu uşurinţă, fiind  numit şi protectorul copacilor.
         Însoţitorii zeului în cele mai vechi relatări erau Charitele şi Graţiile. În timpul lungilor sale călătorii, el este însoţit de femei credincioase lui (bacantele), cunoscute sub mai multe nume: menade, tiade, iede, basaride, mimalone. Reprezentările îi alătură pe Pan şi pe centauri, adesea purtând chimvale, tirsuri înfăşurate în iederă, spade şi şerpi. În cortegiile bahice, îi sunt alături sileni şi satiri. Reprezentări figurative ale acestor celebrări înfăţişează menade ce se dezlănţuie în dans, cu capul adesea dus pe spate, aflate pradă beţiei şi „furiei” bahice, „maniei”, în culmea extazului. În cadrul unui ospăţ ritualic, femeile sfâşiau un animal al pădurii (în anumite mituri se vorbeşte chiar de copii) pe care îl mâncau crud imediat în scopul a-l asimila astfel pe zeul însuşi şi puterile sale. Raportul lui Dionysos cu animalele este foarte strâns, el apărând adesea sub înfăţişarea unui animal (de exemplu, taur sau ţap), iar menadele purtau piei de pui de cerb.
         Mitologia prezintă o serie numeroase personajele care sunt asociate lui Dionysos. Dintre poveştile de iubire trăite de zeu cele mai cunoscute sunt cea cu Ariadna şi cea cu Afrodita din care s-ar fi născut Priap, sau Himeneu, sau Hermes Htonios.
         Epitete sub care este cunoscut sunt diverse, multe dintre ele aparţinând domeniului misterelor şi al cultelor secrete ce-i erau închinate, fapt care împiedică o explicare exactă a semnificaţiilor lor: Acratophorus, (dătătorul de vin neamestecat), Alisios (cel cu coarne de taur); Dimetor (cel care are două mame); Bromios (cel ce strigă cu glas tare); Trigonos (de trei ori născut); Erifos (cu referire la iedul sacrificat în cinstea sa); Agrios (sălbaticul); Pseudanor (om fals), Aigobolos (cu referire la capra sacrificată în cinstea sa); Zeu al smochinului; Omfacites (zeu al strugurilor necopţi); Mystes (iniţiatul); Lieos (cel ce dezleagă); Nyktelios (zeul serbărilor nocturne); Basareu; Evios; Leneos; Liber; Sabazios; Tioneos ş.a..
         Cultul său cunoaşte o largă răspândire în întreaga Grecie şi ulterior la Roma. Dintre locurile unde se celebrau mai deosebit cultul său se remarcă cel de pe muntele Parnas unde efectuarea riturilor erau în sarcina unor organizaţii cultice oficiale, alcătuite din femei, care repetau, într-o formă moderată, manifestările tipice ale cultului extatic răspândite în tot restul Greciei. De asemenea, sărbătorile ateniene (dionysia sau bacchanalia) date în cinstea lui se desfăşurau în două anotimpuri – vara şi toamna – fiind strâns legate de ciclul vieţii : renaşterea de primăvară şi culesul roadelor din toamnă. Serbările din luna februarie (Anthesteriile), ce durau 3 zile şi marcau fermentarea vinului nou şi începutul sezonului de navigaţie, erau celebrate cu ocazia întoarcerii zeului din Hades şi aveau rolul de a alunga spiritele morţilor din Atena. Sărbătorile din decembrie (Leneele) şi ianuarie derulau reprezentaţii teatrale de tip cultic, asemenea micilor şi marilor Dionisii. Zeul era sărbătorit prin cântece şi dansuri, adesea cu caracter orgiastic. (vezi Cultele de mistere - Misterele lui Dionysos)
         Unele dintre cele mai faimoase mituri referitoare la Dionysos includ:
             ■ naşterea lui a doua oară din coapsa lui Zeus şi a creşterea lui de către Ino şi, apoi, de nimfele Seilenos şi Nysiades;
             ■ zborul lui de la Lycurg prin care i-a condus pe tinerii săi adepţii în mare;
             ■ sfâşierea în bucăţi a lui Pentheus care i-a negat divinitatea şi a încercat să-l alunge din Teba;
             ■ instruirea lui Ikarios în tehnicile vinificaţiei;
             ■ metamorfoza piraţilor tirenieni în delfini atunci când aceştia au încercat să-l răpească;
             ■ dragostea lui pentru Ariadne, pe care el a găsit-o abandonată de către Tezeu pe insula Naxos şi s-a căsătorit cu ea;
             ■ călătoria lui în lumea subpământeană pentru a-şi recupera mama;
             ■ campania împotriva indienilor.


Dionysos
Detaliu vas amforă (cca 520 - 510 î.Hr.) - Muzeul Louvre din Paris