Divinităţile grecilor
Zeus
Afrodita
Apollon
Ares
Artemis
Athena
Demeter
Dionysos
Hefaistos
Hera
Hermes
Poseidon


Demeter         Demeter (în limba greacă attică Δημήτηρ – Demeter şi dorică Δαμάτηρ – Dāmātēr)
 a fost zeiţa agriculturii, a roadelor pământului, a fertilităţii pământului, a căsătoriei şi prima susţinătoare a omenirii; ea a prezidat cel mai important cult de mistere care promitea iniţiaţilor o binecuvântată viaţă de apoi.
 a fost descrisă ca o femeie matură, de multe ori purtând o coroană împletită, în mâini ţinând un snop de cereale şi o torţă;
 atributele ei sunt : roadele pământului, torţa (probabil referindu-se la căutarea fiicei sale Persefona), macul, menta, şarpele (o creatură a pământului) şi porcul (un alt simbol al fertilităţii), carul tras de cai sau dragoni; este producătoarea alimentaţiei umane, dragostea maternă, protectoarea căsătoriei şi păcii;
         Demeter este fiica lui Cronos şi Rhea. Împreună cu fraţii şi surorile ei (Hestia, Hera, Hades şi Poseidon) a fost înghiţită de tatăl ei. Eliberaţi de către fratele său Zeus, care-l obligă pe Cronos să-i regurgiteze, ei vor întemeia perioada olimpiană din mitologia greacă.. 
         Cu fratele ei Zeus, Demeter a devenit mama lui Persefona (Proserpina), iar în urma legăturii cu Poseidon a dat naştere lui Despoina (Δέσποινα: „Doamna”) şi unui cal numit Arion.
         Demeter a învăţat omenirea arta însămânţării şi aratului, astfel încât acestea au pus capăt existenţei ei nomade. Ca atare, Demeter a fost, de asemenea, şi zeiţa societăţii planificate. Ea a fost foarte populară în mediul rural. Ca o zeiţa fertilităţii ea este uneori identificată cu Rhea şi Gaia.
         Demeter era zeiţa agriculturii, deci în consecinţă a alimentaţiei umane. Homer (în Iliada XIII, 322) numeşte pâinea „darul lui Demeter”. Autoare a fertilităţii pământului, ea îşi extinde atributelei asupra fertilităţii în general, şi în consecinţă, ea a fost privită ca zeiţă a căsătoriei, fiind venerată în special de către femei. Preotesele ei aveau sarcina de a-i iniţia pe tinerii căsătoriţi în atribuţiile ce le reveneau în noua lor situaţie.
         În Imnul homeric către Demeter, ea este invocată ca „aducătoare de anotimpuri”, fapt ce sugerează că ea fost venerată cu mult înainte de a deveni una dintre olimpieni. Ea şi fiica ei Persefona au fost figurile centrale ale Misterelor din Eleusis care, de asemenea, că precedat panteonul olimpic. Emblema sa este de macul, o floare roşie strălucitoare, care creşte printre orz.
         Ca zeiţă a pământului ea a fost, la fel ca celelalte theoi chthonioi, o divinitate subterană care a lucrat în regiuni inaccesibile razelor zeului Helios. Deoarece agricultura este baza unei condiţii sociale bine reglementate, Demeter este reprezentată, de asemenea, ca prietenă a păcii şi ca o zeiţă a legilor.
         Cel mai cunoscut mit referitor la Demeter este cel care se referă la răpirea fiicei sale, Persefona, de către Hades, stăpânul lumii subpământene. Demeter disperată de pierderea fiicei îşi caută fiica timp de 9 zile şi 9 nopţi, rătăcind pe pământ fără a mânca nectar sau ambrozie şi fără a se îmbăia. În acest timp ea şi-a neglijat atribuţiile, pământul devine neroditor şi o foamete cuprinde lumea. Îngrijorat, în cele din urmă Zeus l-a trimis pe Hermes la Hades, cu poruncă de a o reda pe Persefona mamei sale. Înainte de a pleca, Hades îi dă Persefonei o rodie (un simbol al fertilităţii), pe care ea a mâncat-o fără să ştie că, astfel ea este obligată să se reîntoarcă în Infern (cel ce gustă din bunătăţile lumii de dincolo nu va mai reveni printre cei vii) să-şi petreacă o treime din an cu soţul ei. Numai atunci când fiica ei este cu ea, Demeter permite naturii să înflorească (primăvara-vara), iar când pleacă la Hades natura se stinge (iarna). Astfel, moartea şi înflorirea naturii este strâns legată de Demeter. (vezi şi misterele eleusine)
         Epitetele zeiţei dezvăluie funcţiile ei în viaţa grecilor :
 Demeter şi Core („fecioara”) sunt de obicei invocate ca To Theo („cele două zeiţe”) şi apar în această formă în inscripţii miceniene tip Linear B la Pylos în perioada preclasică;
 în Imnul homeric către Demeter, datat aproximativ în secolul VII î.Hr., scris pe inscripţii miceniene în Linear B, este numită Potnia („stăpâna”) – zeiţa recoltei;
 Despoina („stăpâna casei”) este un cuvânt grecesc similar cu potnia miceniană; acest titlu l-au avut, de asemenea, şi Persefona, Afrodita şi Hecate;
 alte epitete au fost : Erinys, Thesmophoros, Chloe, Chthonia, AnesidoraMalophoros, Kidaria, Lusia, Thermasia, Sophia, Achaea.
         Miturile cele mai cunoscute ale zeiţei cuprind :
răpirea fiicei sale Persefona de către Hades şi distrugerea naturii care a avut loc pe pământ după aceea;
încercarea de a-l face nemuritor, ţinându-l deasupra vetrei încinse, pe Demophon fiul regelui Celeus din Eleusis;
carul tras de armăsari înaripaţi făcut cadou lui Triptolemos, un erou trimis de zeiţă pentru a instrui omenirea în agricultură;
ascunderea divinităţii ei printre caii regelui Onkios, pentru a scăpa de Poseidon. Zeul a păcălit-o transformându-se într-un armăsar şi s-a  împreunat cu ea. Ca urmare, ea a născut o fată Despoina şi un cal cu o coamă neagră, numit Arion;
pedepsirea lui Erysichthon care a tăiat lemne dintr-o pădure sacră, închinată zeiţei Demeter. Zeiţa ca să-l pedepsească l-a  blestemat cu o foame nestinsă şi nepotolită, care l-a făcut în cele din urmă, după ce şi-a mâncat tot avutul, să se ospăteze din propria-i carne.
iubirea zeiţei pentru Iasion, fiul lui Zeus şi al Electrei, cu care a avut un fiu (Plutus). Iasion a fost, ulterior, omorât cu un fulger de către Zeus, gelos şi invidios pe el.
         Demeter a fost venerată în Creta, Delos, Argolis, Attica, pe coasta de vest din Asia Mică, Sicilia şi Italia. Printre numeroasele festivaluri sărbătorite în cinstea ei, Thesmophoria şi Eleusinia au fost cele mai importante. Jertfele aduse ei au constat în porci (simbol al fertilităţii), tauri, vaci, prăjituri din miere şi fructe. Temple ei au fost numite Megara fiind construite, adesea, pe plantaţiile din vecinătatea oraşelor.
         De-a lungul perioadei clasice credincioşi din toate straturile sociale şi din toate părţile lumii mediteraneene au venit, la Eleusis, să fie iniţiaţi în timpul sărbătorilor Misterelor .


Demetra
Demeter și fiica sa Persefona
Detaliu vas (secolul al V-lea î.Hr.).