Divinităţile grecilor
Zeus
Afrodita
Apollon
Ares
Artemis
Athena
Demeter
Dionysos
Hefaistos
Hera
Hermes
Poseidon


Athena         Athena (în greacă: Ἀθηνᾶ, Athēnâ; ionică Ἀθήνη, Athénē; dorică: Ἀσάνα, Asána)
 este zeiţa înţelepciunii, războiului, apărării oraşelor, eforturilor eroice, ţesutului, ceramicii şi a altor meserii;
 a fost reprezentată încoronată cu un coif cu creastă, înarmată cu scut şi suliţă şi protejată de o manta înfăşurată în jurul pieptului şi braţul ei, împodobită cu capul monstruos al Medusei ce putea transforma în stană de piatră orice muritor care o privea;
 atributele zeiţei sunt : bufniţa, şarpele, cocoşul, ramura de măslin, casca, egida, scutul argolic, suliţa; reprezintă înţelepciunea (metis), este războinică, protectoare a statului şi eroilor, inventatoare, justiţiară;
         Athena este singura dintre zeii olimpieni care nu are mamă, ea venind pe lume din capul lui Zeus îmbrăcată în armură scoţând un înspăimântător strigăt de război care a cutremurat cerul şi pământul. Potrivit lui Hesiod (Theogonia 886), mama Athenei a fost Metis – zeiţa inteligenţei –, prima soţie a lui Zeus. Când Metis a fost însărcinată cu ea, Zeus, la sfatul lui Gaia şi Uranus, a înghiţit-o pe Metis. După acest episod Athena s-a născut în capul lui Zeus de unde a ieşit, cu ajutorul lui Hefaistos, care s-a aferit să deschidă craniul. Diferite tradiţii explică în alt mod naşterea Athenei, dar toate sunt de acord că ea este fiica lui Zeus. Există şi alte relatării despre apariţia Athenei, dar în cele mai multe cazuri, ele reflectă unele legende locale ce doresc să o identifice pe zeiţa greacă cu alte divinităţi.
         Născută din cel mai puternic zeu şi având ca mamă pe cea mai înţeleaptă dintre zei, Athena a fost o combinaţie a celor două, o zeiţă în care puterea şi înţelepciunea s-au îmbinat armonios. Ea pare să fi fost o divinitate de un caracter pur etic, şi nu un reprezentant al unei puterii fizice speciale manifestate în natură. Puterea şi înţelepciunea ei fac din ea protectoarea statului şi a instituţiilor sociale. Ea reprezintă, prin urmare, tot ce dă putere şi prosperitate unui stat – agricultură, invenţii şi industrie –, precum şi tot ceea ce păstrează şi îl protejează de influenţe dăunătoare din afară, cum ar fi apărarea zidurilor cetăţii şi porturilor.
         Ca protectoarea agriculturii, Athena este reprezentată ca inventator al plugului şi greblei. Tot ea a creat măslinul, cea mai mare binecuvântare pentru Atica, i-a învăţat pe oameni să pună boii de jug să tragă plugul, a avut grijă de creşterea cailor şi i-a instruit pe oameni cum să îi îmblânzească folosind căpăstrul, invenţia ei.
         De asemenea, pe lângă invenţiile referitoare la agricultură ei îi sunt atribuite şi unele care aparţin de ştiinţă, industrie şi de artă. Putem observa invenţia numerelor, a carului şi dezvoltarea unor tehnici proprii construcţiei unei nave. În ceea ce priveşte toate tipurile de arte utile, se consideră că ea a făcut cunoştinţă oamenilor de mijloacele şi instrumentele care sunt necesare pentru practicarea lor, cum ar fi arta de a produce foc. Athena nu este numai patroana meşteşugurilor feminine (torsul şi ţesutul) ci şi a tuturor meşteşugarilor specializaţi.
         Ca divinitatea protectoare a statului atenian, ea a fost protectoarea fratriilor şi ginţilor care au constituit baza statului. Festivalul de Apaturia a reprezentat o trimitere directă la acest punct special din caracterul zeiţei. De asemenea, ea a menţinut autoritatea legii, justiţia şi ordinea în faţa instanţelor şi Adunării poporului. Se crede că ea a instituit instanţa antică din Areopag, şi în cazurile în care voturile judecătorilor au fost la paritate, ea a dat verdictul în favoarea acuzatului.
         Athena s-a ocupat de prosperitatea internă a statului, prin încurajarea agriculturii şi industriei, şi prin menţinerea legii şi a ordinii publice în toate tranzacţiile. De asemenea, ea proteja statul de duşmanii pasivi şi îşi asumă caracterul de divinitate războinică, deşi într-un sens foarte diferit de Ares, Eris sau Enyo. Potrivit lui Homer (Iliada v. 736) ea nu poartă arme, ci le împrumută de la Zeus, ea nu doreşte ca oamenii să fie sacrificaţi în luptă.
         Athena
nu porneşte la război de dragul lui, ci pur şi simplu ţinând cont de câştigurile pe care le poate avea statul în angajarea sa în luptă. Prin urmare, ea sprijină numai întreprinderile războinice, începute cu prudenţă şi care sunt susceptibile de a fi urmate de rezultate favorabile. În vremuri de război oraşele, cetăţile şi porturile se află în grija ei.
         Ca zeiţa a războiului ea este, de asemenea, protectoarea tuturor eroilor care se disting prin prudenţă şi hotărâri înţelepte, precum şi pentru vitejia şi puterea lori, cum ar fi Heracles, Perseu, Bellerophontes, Ahile, Diomede şi Ulise. În războiul lui Zeus împotriva giganţilor l-a asistat pe tatăl ei.
         Athena nu a avut niciodată un soţ sau un amant fiind cunoscută sub numele de Athena Parthenos („Atena virgină”). Cel mai faimos templu, Parthenonul, aflat pe Acropolis în Atena îşi ia numele de la acest titlu. Într-un imn orfic ea este numită thêlus Arsen kai, prin urmare fiind o divinitate virgină (Homer Imnul IX.. 3), a cărei inimă este inaccesibilă pentru dragostea pasională şi care se fereşte de conexiuni matrimoniale. Teiresias a fost lipsit de vederea lui pentru că a văzut-o în baie, iar Hefaistos care a încercat să o violeze a fost obligat să fugă. Din acest motiv, tradiţiile străvechi o descriu întotdeauna ca pe o zeiţă îmbrăcată. Statuia ei, de asemenea, a fost întotdeauna îmbrăcată.
         Epitetele care îi sunt atribuite sunt numeroase : Atrytone (cea care nu oboseşte), Parthenos (virgina), Promachos (cea care conduce în luptă), Glaukopis (cea cu ochii strălucind), Tritonia (a treia născută), Ergane (are grijă de meşteşuguri), Hygeia (are grijă de sănătate), Eirenia (cea care face pacea), Hippeia sau Hippia (cea care a dat calul şi carul), Polias (a oraşului), Areia (războinica), Ageleia şi Itonia.
         Miturile cele mai celebre ce se referă la zeiţa Athena includ:
naşterea ei din capul lui Zeus, înarmată până în dinţi şi complet educată;
concursul ei cu Poseidon pentru dominaţia asupra cetăţii Atena în urma căreia Poseidon a dăruit calul, iar Athena măslinul care avea să asigure prosperitatea locuitorilor;
războiul giganţilor în care ea l-a îngropat de Enkelados, cel mai puternic dintre giganţii, sub Muntele Etna;
tentativa de viol a zeiţei de către Hefaistos, care a vărsat sămânţa lui pe pământ şi a impregnat-o pe Gaia care l-a născut pe Erichthonius, după care Athena la adoptat;
asistarea lui Perseus în încercarea sa de a o ucide pe Gorgona şi a argonauţilor în căutarea lor pentru Lânii de Aur;
asistarea lui Heracles în timpul efectuării celor doisprezece munci;
concursul de ţesut cu Arachne care a fost transformată de zeiţă într-un păianjen sortit de atunci să-şi ţeasă pânza la infinit;
orbirea lui Teiresias pentru că a văzut-o goală pe Athena în timp ce făcea baie;
judecata lui Paris, în timpul concursului cu Hera şi Afrodita pentru premiul merelor de aur acordat celei mai frumoase;
războiul troian, unde-i susţine pe greci, dar atacă vasele acestora cu o furtună neputând uita jignirea adusă de Oilean Ajax când a profanat altarul ei troian.
         Cultul său a fost venerat în întreaga Grecie, în oraşele antice din Marea Egee, în coloniile greceşti din Asia Mică şi Italia. Ei cele mai importante altare în aceste regiuni au fost la Itonos în Thessalia şi Lindos pe insula Rhodos. Cu toate acestea, cel mai curios cult al ei a fost cu siguranţă la Lokrians Opuntian, de unde erau trimise în mod regulat fecioare la Troia, spre o moarte aproape sigură, pentru a potoli setea de răzbunare a zeiţei pentru greşelile eroului mitic Ajax.
         La Atena, unde este patroana cetăţii, au loc în cinstea ei mai multe sărbători : Oschophoriile (în octombrie după strângerea strugurilor) – unde este asociată cu Dionysos şi Apaturiile – sărbători ale demelor.
         Athena nu a fost numai protectoarea cetăţii Atena, ci şi a altor oraşe, precum Argos, Sparta, Gortyn, Lindos şi Larisa.


Athena Parthenos
Detaliu vas (cca 470-460 î.Hr.) - Muzeul Vaticanului