Divinităţile grecilor
Zeus
Afrodita
Apollon
Ares
Artemis
Athena
Demeter
Dionysos
Hefaistos
Hera
Hermes
Poseidon


Ares      Ares (în limba greacă – Άρης)
 a fost zeul războiului, bătăliilor pierdute, ordinii civile, violenţei, furiei şi al curajului bărbătesc;
 a fost descris în arta grecească fie ca un războinic matur, bărbos, echipat de luptă cu armură de bronz şi suliţă, fie ca un tânăr fără barbă, nud;
 atribute : câinele, ciocănitoarea, bufniţa şi, mai ales în sudul Greciei, vulturul.
      Este fiul lui Zeus şi Hera. O tradiţie târzie arată că Hera l-a conceput pe Ares fără contribuţia masculină a lui Zeus, prin atingerea unei anumite flori.
      Locul naşterii sale şi reşedinţa lui reală este situată în Tracia, la limitele extreme ale Greciei, o ţară locuită de sălbatici şi războinici, unde Ares a decis să se retragă după ce a fost descoperită relaţia sa cu Afrodita.
      Este cel mai adesea identificat printre cei 12 olimpieni ca zeul războiului, dar este o inexactitate; în realitate Ares este zeul care reprezintă numai aspectele războiului cele mai feroce şi mai sălbatice. Athena, ca zeiţă a războiului, reprezintă domeniul care se referă la strategiile de luptă şi apărare aplicate în război şi protejează bărbaţi şi locuinţele lor în timpul distrugerilor. În schimb, Ares se evidenţiază prin manifestările de furie şi violenţă ce apar în război, fie că au sau nu au legătură cu atrocităţile războiului (lupta, jafurile barbare etc.). Iubeşte războiul pentru crimele şi sângele vărsat în el, provocând haos şi discordie. Nu are nevoie de o cauză pentru a participa, luptând în orice tabără, chiar şi schimbându-le în timpul luptelor.
      Caracterul sălbatic şi sângeros al lui Ares displace celorlalţi zei şi părinţilor săi. Grecii au fost întotdeauna precauţi cu Ares, unul dintre cei mai detestaţi zei.
      Cuvântul „ares” a fost utilizat ca un adjectiv în sensul de furios sau beligerant. De exemplu, în formulările Areios Zeus, Athena Areia sau chiar Afrodita Areia.
      Ares este protagonist în evenimentele războinice, unde datorită puterii sale fizice copleşitoare, iese întotdeauna victorios, însă nu şi atunci când vine în contact cu adversari care au puteri mai mari. Sunt frecvente cazurile când el s-a retras din luptă în mod ruşinos, ca atunci când a luptat alături de Hector împotriva lui Diomede, sau în cazul implicării zeilor în luptele date la zidurile Troiei. În ambele cazuri, s-a refugiat pe muntele Olimp pus într-o serioasă dificultate – direct sau indirect – de către zeiţa Athena.
      În alte cazuri, furiei sale brutale i s-au opus, şi i-au zădărnicit planurile, eroi şi semizei. De exemplu, atunci când intervine în ajutorul fiului său Cycnus, care avea să fie omorât de Heracles, el este rănit de către acesta şi obligat să se retragă. Este neputincios şi atunci când fiica sa Penthesilea, regina amazoanelor, este ucisă de către Ahile.
      Datorită manifestărilor sale a fost numit cu diferite epitete : Ares Enialio, Ares Brotoloigos (distrugătorul de bărbaţi), Ares Andreiphontês (ucigaşul de bărbaţi), Ares Miaiphonos (cel pătat cu sânge), Ares Teikhesiplêtês (cel care a atacat zidurile), Ares Maleros (brutalul), Ares Teritas (bestia).
      Ares este însoţit adesea de cei doi fii avuţi cu Afrodita, Deimos şi Phobos, care au personificat spiritele teroarei şi fricii. Alături de el în acţiunile criminale este şi Enio (sora sa, o zeiţă însetată de sânge), Bia (violenţa) şi Cratos (forţa brutală).
      Atunci când merge la război este însoţit de Kydoimos (demonul focului luptei), Makhai (spirite de luptă), Hysminai (spiritele crimelor), Polemos (un spirit de importanţă minoră în război) şi de Alala (fiica lui Polemos ce personifica strigătele de război a grecilor). De asemenea, un soldat credincios i-a fost şi Alettrione.
      Acest zeu feroce, dar deosebit de frumos, a fost iubit de numeroase femei. De asemenea, el este cunoscut ca un bărbat violent cu femeile, chiar violator crud şi nemilos a numeroase muritoare pe care le-a lăsat însărcinate. Din aceste legături au rezultat numeroşi copii :
 cu Afrodita (zeiţa frumuseţii) i-a avut pe Eros, Anteros (personificarea iubirii plătite), Deimos, Phobos, Harmonia, Priapus, Athys
 Agraulo (regina din Atena iubită de Ares şi Hermes) i-a dăruit-o pe Alcippe
 Altea (soţia Oineo, regele Calydon)  care l-a născut pe Meleager
 din relaţia cu Armonia (fiica lui Zeus şi Electra, soţia eroului Cadmus) au rezultat amazoanele (femei războinice din Tracia)
 Arpina (sau Sterope, potrivit unor legende) - nimfă, fiica al râului Asopus i-a fost mamă lui Oenomaus (regele din Pisa, ucis de Pelops)
 cu Astinome (o preoteasă din Troia) a devenit tatăl lui Calydon
 Astioche i-a născut pe Ascalafo (suveran din Orchomenos, ucis de Deiphobus) şi Ialmeno (fondatorul coloniei Euxine)
 Atalanta (eroina vânător) a devenit mama lui Partenopeo
 alţi copii au fost: Tereus, Eagro, Pangea, Eveno, Testio, Flegias, Licasto, Parrasio, Sithonia,  Ippolita, Antiope, Melanippe, Lysippus, Penthesilea, Cycnus, Ixion, Diomede, Lycaone, Ossilo, Tmolo, Melanippo, Lico, Solimo, Strimone, Trace, Patacao, Euritione.
      Unele dintre cele mai faimoase mituri referitoare la zeul Ares includ:
aventura lui adulterină cu Afrodita în care cei doi au fost prinşi într-o plasă cu fire invizibile creată de Hephaistos, soţul ei;
uciderea lui Adonis, rivalul său pentru dragostea de Afroditei, metamorfozat în mistreţ;
transformarea lui Kadmos din Teba şi a soţiei lui, Harmonia, în şerpi;
uciderea de Hallirhothios, fiul lui Poseidon, pentru a răzbuna violul fiicei sale şi procesul său ulterior în faţa instanţei în Areopag;
pedepsirea lui Sisif, un om lipsit de evlavie pentru vina de a fi dat în vileag răpirea Aeginei de către Zeus;
lupta cu Heracles după ce acesta i-a omorât fiul (Cycnus - un tâlhar vestit care jefuia la drumul mare trecătorii) şi în care Zeus a intervenit în sprijinul fiului său;
sprijinul său acordat amazoanelor, fiicele războinice ale zeilor;
capturarea sa de către giganţii Aloadai, Oto şi Ephialtes, după care a fost legat şi pus într-un vas de bronz, unde a rămas închis timp de 13 luni sau un an.
războiul troian, în care el a fost rănit în luptă de Diomede cu ajutorul Athenei.
      Deşi era un zeu important, cultul lui Ares nu a fost larg răspândit în Grecia antică. Excepţie a făcut Sparta, loc unde a fost invocat înainte de a se merge în luptă. Aici a existat o statuie a sa care-l prezenta în lanţuri, simbolizând spiritul războiului şi al victoriei care nu putea să părăsească niciodată oraşul. Printr-o ceremonie erau sacrificaţi în cinstea lui câini, un obicei împrumutat de la tradiţie mai veche prin care se sacrificau căţeluşi unor zeităţi htonice. .


Ares
Ares încearcă să-l apere pe fiul său Cycnus de sabia lui Hercule
Detaliu vas (cca 515 - 500 î.Hr.) - Worcester Art Museum din Massachusetts - SUA