Divinităţile grecilor
Zeus
Afrodita
Apollon
Ares
Artemis
Athena
Demeter
Dionysos
Hefaistos
Hera
Hermes
Poseidon


Apollon    Apollon (în limba greacă, Ἀπόλλων - Apollonn sau Ἀπέλλων - Apellōn)
 a fost zeul luminii şi soarelui, armoniei, profeţiei şi oracolelor, vindecării, bolilor şi nenorocirilor, protector al poeziei şi al muzicii, conducătorul corului muzelor;
■  a fost reprezentat ca un tânăr frumos şi înalt, cu o statură zveltă şi impunătoare, fără barbă, cu părul lung; 
■  atributele lui sunt : lira, laurul, delfinul, arc şi tolbă, corb; este purificator, vindecător, muzician, ocrotitorul tinerilor, inspiră oracole, tirul cu arcul.
    Este unul dintre cei mai importanţi zei ai panteonului olimpic. Era fiul lui Zeus şi al lui Leto, una dintre cuceririle acestuia.
    Din cauza geloziei lui Hera (care îi refuzase Letonei un loc unde să poată naşte) Poseidon a ridicat din valurile mării, insula Delos. Acolo, după 9 zile şi 9 nopţi de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollon şi pe Artemis.
    Apollon creşte miraculos de repede, după numai câteva zile de la naştere el pleacă din Creta spre Delfi călare pe un delfin. Aici el îi expulzează pe primii locuitori ai insulei şi îl ucide pe şarpele Python cu ajutorul arcului şi ale săgeţilor sale devenite deja temute. Python a fost pus de Hera să o urmărească pe Leto, dar devenise, ulterior, spaima întregului ţinut.
    Mai târziu, Apollon a înfiinţat acolo propriul său oracol, instaurând totodată şi Jocurile Pythice, sărbătorite de greci pentru a celebra lupta lui Apollon cu Python. De aici vine şi denumirea de Apollon Pythius.
    Iniţial, el era o divinitate pastorală mărturie fiind venerarea lui prin regiunile mai izolate, cum ar fi Arcadia sau Licaonia, ca zeu al păstorilor. El este Apollon Lykeios, ceea ce vrea să spună zeul lupilor. El este omorâtor de lupi, protector al turmelor, poartă mieii şi viţeii în braţe. Sculptura arhaică îl reprezintă ca pe un bun păstor.
    Mai târziu, el a fost considerat ca fiind o divinitate răzbunătoare care inspira teamă și care putea aduce probleme de sănătate şi epidemii mortale sau omora cu săgeţi pe oricine i se împotrivea. Grecii au asociat, mai târziu, numele Apollon cu verbul apollymi - απολλυμι ( a distruge).
    Fiul lui Apollon, Asclepius, iniţiat de centaurul Chiron în tainele medicinii, a fost omorât de Zeus cu trăsnetul său pentru că nu s-a mai mulţumit să-i vindece pe cei bolnavi, ci a început să-i învie pe cei morţi. Apollon s-a răzbunat pentru moartea fiului său ucigându-i cu săgeţile lui pe pe ciclopii care i-au făurit trăsnetul lui Zeus. Zeus îl pedepseşte pe Apollon, pentru fapta sa necugetată, punându-l să slujească timp de un an, ca sclav, unui muritor (a păzit turmele lui Admetus).
    Apollon a fost recunoscut ca zeul luminii şi soarelui, adevărului şi profeţiei. Faţa sa radiază lumină. O întreagă parte din activitatea sa arată originea lui solară. Săgeţile sale lovesc cu o moarte neaşteptată, aşa cum poate face o insolaţie. Dar în acelaşi timp este şi un zeu vindecător, priceput în arta lecuirii şi părinte al lui Asclepios, zeul medicinii. Razele solare îi vindecă pe bolnavi.
    Este un zeu foarte uman, adesea plin de bunătate. El purifică şi vindecă trupul. De asemenea, el spală păcatul crimei atunci când vinovatul vine şi se roagă la altarul său sau se afundă în izvorul vecin cu sanctuarul lui de la Delfi.
    Apollon a iubit numeroase nimfe şi muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra, şi uneori chiar tineri ca Hyacinthus şi Cyparisus.
    Apollon avea darul profeţiei de care erau legate numeroasele sale oracole. Zeu al luminii, are privirea atât de pătrunzătoare, încât cunoaşte viitorul şi îl relevă. Cel mai renumit oracol era cel de la Delfi, aflat într-o vale de pe coasta Parnasului, unde se află un templu faimos închinat lui și unde este venerat de toată lumea antică, hellenică şi barbară. Aici, zeul îşi inspiră profetesa, iar preoţii interpretează, în oracole, limbajul nearticulat al Pythiei. Apollon ştie ce convine mai bine indivizilor, ca şi cetăţilor. Credincioşii se înghesuie cu miile în sanctuarul său. Zeul este consultat în orice treabă, aşa cum este consultat astăzi avocatul, notarul sau preotul.
    În multe cazuri, sfaturile sale sunt excelente. Dacă este vorba să se întemeieze o cetate nouă, dincolo de mări, zeul indică locul cel mai favorabil şi resursele ţării îndepărtate în care se emigrează. Delfi se umplea de comori splendide venite din întreaga lume.
    Uneori, oracolele zeului erau înşelătoare : ele induceau în eroare pe cei care voiau să le urmeze. Se credea că zeul prin aceasta dorea să arate că atotputernicia şi libertatea divină pot întotdeauna să întreacă bunăvoinţa muritorilor. Apollon îşi afirma drepturile sale.
    Apollon lipseşte din Delfi o treime dintr-un an, timp în care îi cedează locul lui Dionysos. În contextul literar Apollon reprezintă armonie, ordine şi raţiune, caracteristici care contrastează cu cele ale lui Dionysos, zeul vinului, care reprezintă extaz şi tulburare.
    Apollon este şi zeul armoniei. El a inventat muzica şi poezia, pentru încântarea oamenilor. Le practică şi le iubeşte mai mult decât orice altceva. În această calitate, el apare înconjurat de muze, pe muntele Parnassus. Este patronul cântecului coral, al muzelor şi al poeziei. Hermes a creat pentru el instrumentul muzical lira. Imnurilecântate lui Apollon au fost numite paeans.
    Cel mai bun mijloc de a obţine favorurile acestui zeu distant, dar binevoitor, este de a-i oferi serbări în care coruri de băieţi şi fete să cânte şi să danseze în jurul altarelor sale. În cinstea lui au fost organizare numeroase sărbători:
■■ Thargelia – la Atena, urmărea mărirea randamentului solului evitându-se orice nenorocire şi impuritate  
■■ Pyanopsia, în cadrul căreia zeului era adusă ofrandă o farfurie cu bob şi alte legume, urmată de o procesiune cu ramuri ornate cu multe fructe.
■■ Delfiniile – celebrează sosirea zeului pe spinarea unui delfin în insula Creta
■■ Jocurile Pythice au fost create de el.  
    Apollon era invocat în timpul călătoriilor de către navigatorii pe mare, fiind în acelaşi timp protectorul oraşelor şi construcţiilor noi.
    Mituri renumite referitoare la zeul Apollon au fost :
naşterea lui pe insula Delos;
uciderea şarpelui Python care păzea altarul oracular de la Delfi;
uciderea gigantului Tityos care a încercat să o necinstească pe mama sa, Leto;
omorârea, împreună cu sora sa Artemis, a celor 12 copii ai lui Niobe care a avut îndrăzneala s-o sfideze pe Leto;
întrecerea muzicală avută cu Marsyas care a fost jupuit de viu după ce a pierdut, apoi transformat într-un râu;
dragostea lui pentru tânărul Hyakinthos, care a fost ucis de un disc deviat de Zephyrus, gelos pe dragostea lor. Din sângele scurs Apollon a creat o floare - iacintul;
dragostea lui pentru nimfa Daphne care pentru a scăpa de urmărirea lui Apollon a fost transformată de tatăl ei Peneus (zeul apei cu acelaşi nume) într-un copac de dafin;
iubirea lui pentru Koronis, care a fost ucis de către Artemis pentru infidelitate;
uciderea ciclopilor care au creat fulgerul folosit de Zeus pentru a-l distruge pe fiul său  Asclepius;
serviciul ca rob la muritorul Admetos, unul dintre argonauţi, drept pedeapsă pentru uciderea şarpelui Python;
lupta lui cu Hercule pentru că acesta a insultat oracolul de la Delfi;
implicarea sa în războiul troian când a trimis ciuma peste greci şi l-a ajutat pe Paris să-l omoare pe Ahile.
    Cele mai faimoase dintre sanctuarele zeului Apollon au fost altarele lui oraculare. Primul şi cel mai important dintre acestea a fost oracolul mare de la Delfi. Alte sanctuare, împrăştiate în toată Magna Graeca, sunt :
            oracolul Ismenios Apollon din Teba, în Boeţia (Grecia);
            oracolul Ptoios Apollon de pe Muntele Ptoos, în Boeţia (Grecia);
            oracolul Apollon Abai, din Phokis (Grecia);
            oracolul Didymios Apollon de la Didyma (sau Brankhidai), în apropierea Miletului, Karia (Asia Mică);
            oracolul Klarios Apollon la Klaros, aproape de Kolophon (Asia Mică);
            oracolul Apollon din Pergamon, Teuthrania (Asia Mică);
    Multe alte oracole minore se găsesc în alte câteva oraşele mai mici.
    încă de timpuriu, Apollon a fost adoptat şi de alte popoare, cum ar fi etruscii, iar mai târziu chiar de romani. Aceştia din urmă au instituit la Roma în cinstea lui cunoscutele Ludi Apollinares şi tot acolo, pe vremea împăratului Octavian Augustus i se aduceau onoruri deosebite.


Apollon
Apollon
Detaliu vas din perioada clasică (cca 475 - 425 î.Hr.) - Muzeul Louvre din Paris