Divinităţile grecilor
Zeus
Afrodita
Apollon
Ares
Artemis
Athena
Demeter
Dionysos
Hefaistos
Hera
Hermes
Poseidon


     Afrodita  (în limba greacă Ἀφροδίτη) este la origine o zeiţă orientală.
■  a fost zeiţa dragostei şi a frumuseţii.
■  întruchipare a frumuseţii, ea a fost descrisă ca o femeie frumoasă, însoţită, de obicei, de fiul său Eros (zeul iubirii).
 atributele ei sunt: mirtul, lebăda, delfinul, cochilia scoicilor şi porumbiţa;  reprezintă dragoste şi dorinţă, uniune şi procreare.
     Potrivit lui Hesiod (în Teogonia), ea s-a născut atunci când Uranus (tatăl zeilor, personificare a Cerului) a fost castrat de Cronos, fiul său, după care acesta a aruncat organele genitale secţionate în ocean. Din sămânţa amestecată cu spuma de mare (aphros) a apărut Afrodita, care a fost purtată pe mare într-o cochilie spre Cipru sau Cythera. Prin urmare, ea este adesea menţionată ca Kypris şi Cytherea.
      Homer (în Iliada, 5, 365) exprimă o altă versiune a naşterii ei, considerând că ea este fiica lui Zeus şi Dione.
    Imnul homeric către Afrodita o prezintă ca pe o Stăpână a Animalelor : în „urma ei, mergeau linguşind-o, lupi suri, lei cu coamă sălbatică, urşi şi pantere iuţi şi lacome de pui de căprioară”. De asemenea, ea este cea care „a pus dorinţa” împreunării trupeşti în piepturile animalelor, ale oamenilor şi a zeilor. Însuşi lui Zeus îi „tulbură raţiunea” făcându-l să se împreuneze cu muritoarele.
      Afrodita domneşte în toate cele trei niveluri cosmice: este celestă (Asteria, Ourania), marină (Anadyomene) şi terestră.      
     Datorită frumuseţii sale deosebite, lui Zeus i-a fost teamă că ea ar fi cauza unor conflicte violente între zei. El a căsătorit-o cu Hefaistos cel şchiop, un zeu dur, lipsit de umor. Într-o altă versiune a acestei poveşti, Hera (mama lui Hefaistos) l-a aruncat de pe Muntele Olimp în mare pe Hefaistos, considerându-l urât şi deformat. Răzbunarea lui a fost prinderea Herei într-o capcană mascată într-o plasă din fire invizibile, după care a cerut mâna Afroditei în schimbul eliberării ei. Hefaistos bucuros că s-a căsătorit cu zeiţa frumuseţii i-a făcut acesteia frumoase bijuterii, inclusiv un brâu (cestus), care a făcut-o şi mai irezistibilă bărbaţilor. Afrodita şi Hefaistos nu a avut niciodată copii.
     Nefericită în căsătorie, Afrodita a fost o soţie infidelă ce a căutat companie la alţii bărbaţi. A fost iubită de zeii Ares, Dionysos, Hermes şi Poseidon, iar dintre muritori de Anchises şi Adonis.
     Povestea de dragoste avută cu Ares nu a fost una fericită. Afrodita şi Ares (zeul războiului) se întâlneau în casa lui Hefaistos atunci când acesta era plecat de acasă. Însă, Helios (zeul soare), care vede totul, l-a avertizat pe Hefaistos de infidelitatea soţiei. Acesta face un dispozitiv inteligent, cu ajutorul căreia îi prinde pe cei doi iubiţi dezbrăcaţi, expunându-i la râsul celorlalţi zei.
     Afrodita a avut trei copii cu Ares: Deimos, Phobus şi Harmonia. Primii doi copii apar de obicei în bătălii în care au provoacat dezordine în rândurile soldaţilor. Fiica lor Harmonia s-a căsătorit cu Cadmust, un prinţ fenician care a venit în Boeţia şi a fondat oraşul Teba. Cadmus şi Harmonia reprezintă, astfel, începutul casei regale din Teba. Ei au avut patru fiice şi un fiu, Polydorus, care a devenit rege al Tebei după tatăl său. Una dintre fiicele lor, Ino, a devenit o mare zeiţă, numită Leucothoe. O altă fiică, Semele, a fost iubită de Zeus şi a devenit mama lui Dionysos (zeul viţei de vie). Când Cadmus şi Harmonia au murit au fost transformaţi în şerpi şi trimişi pe câmpiile Elizee, unde este lăcaşul nemuritorilor fericiţi.
     Unele surse istorice spun că din relaţia Afroditei cu Dionysos s-a născut şi un fiu numit Priapus.
     Din iubirea cu zeul Hermes, cel care conduce sufletul după moarte la Hades şi este mesager şi vestitor al lui Zeus, Afrodita a avut un copil numit Hermaphroditus sau Atlantius. Hermaphroditus a fost atât de mult iubit de către Salmacis, o naiadă (nimfă a apei), încât trupurile lor au fost unite într-unul singur.
     De asemenea, Afrodita a trăit poveşti de iubire şi cu bărbaţii muritori. Unul dintre ei a fost Anchises, rege din Dardania, o regiune de lângă oraşul Troia. Se spune că acesta a murit fiind ucis de Zeus cu un fulger pentru că a recunoscut, după ce a băut vin, aventura lui cu Afrodita, sau că s-a sinucis din motive necunoscute (Hyg.Fab.94). O altă sursă indică faptul că el a murit în exil (Vir.Aen.3.709). Anchises şi Afrodita au avut doi fii (unele surse istorice indică şi o fiică) Aeneas (Enea) şi Lyrus. Despre Lyrus se ştie foarte puţine, doar că a murit fără să aibă copii. Aeneas a apărat Troia în timpul războiului şi atunci când oraşul a căzut a plecat în exil luându-l cu el şi pe tatăl său. Aeneas a pus bazele regatelor Lavinium şi Alba Longa din Italia, predecesoarele puterii romane.
     Alte mituri care i-au adus faimă zeiţei au fost:
dragostea ei pentru Adonis, un tânăr chipeş cipriot, care a fost ucis la o vânătoare de un mistreţ asmuţit asupra sa de către zeul Ares, cuprins de gelozie;
judecata lui Paris, în urma căreia zeiţa a primit premiul ce consta într-un măr de aur oferit de Eris (zeiţă vrajbei) celei mai frumoase dintre zeiţe, titlu revendicat în egală măsură de Hera, Athena şi Afrodita. Afrodita a câştigat în schimbul promisiunii făcute lui Paris că îl va ajuta de a lua de soţie pe cea mai frumoasă dintre muritoare, pe Helena;
sprijinul acordat favoriţilor ei, Paris şi Aeneas, în războiul troian, în care ea a fost rănită în luptă de Diomedes;
cursa lui Hippomenes (căruia i se atribuia aceeaşi legendă ca şi lui Milanion.) pentru Atalanta, câştigată cu ajutorul zeiţei şi al merelor ei de aur;
moartea lui Hippolytos care a fost distrus de zeiţă pentru că dispreţuia cultul ei;
statuia lui Pygmalion care a fost adusă la viaţă de către Afrodita, drept răspuns la rugăciunile acestuia;
persecutarea lui Psyche, fecioara iubită de Eros, fiul zeiţei.
     Cultul ei a fost foarte popular în Grecia antică, unde i-au fost ridicate numeroase altare şi temple. Principalele centre de cult au fost oraşul Corint şi insula Kythera în largul coastei Lacedomoniei. Avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Insula Cipru a fost cunoscută pentru cultul său de mistere dedicat zeiţei. De asemenea, Afrodita a fost venerată cu ritualuri şi rugăciuni private.
      În sculptura şi fresca clasică a fost de obicei portretizată ca o femeie parţial îmbrăcată sau nud. Prima reprezentare nud a fost realizată de sculptorul Praxiteles, în secolul al V-lea î.Hr., ca un idol de cult pentru oraşul-stat din Knidos. Dacă la început sculptura a fost controversată, mai apoi, acest stil de statuie a devenit rapid o normă.


Afrodita
Nașterea Afroditei
Detaliu vas (cca 370 - 360 î.Hr.) - Muzeul Archeologico Nazionale din Salonica - Italia