Arată tot textul

     Cultura minoică
 ● 2500–2000 î.Hr.cultura minoică timpurie este reprezentată de descoperirile oraşelor-port din estul insulei şi a mormintelor circulare din Mesara (tholoi); extinderea folosirii aramei; nivelul de dezvoltare al civilizaţiei cretane este superior celui al Greciei continentale şi al insulelor din Marea Egee.
 ● sec.  XXI î.Hr. -  începe construcţia palatelor din Cnossos, Phaistos, Mallia.
 ● 2000–1580 î.Hr. - se generalizarea metalurgia bronzului şi folosirea roţii olarului; îşi fac apariţia societăţile împărţite în clase sociale; flota cretană domină Mediterana orientală; are loc trecerea scrierii pictografice în scrierea lineară A.
 ● 1580–1200 î.Hr. - perioada miceniană târzie; apogeul culturii cretane; sunt construite morminte cu cupolă şi fotificaţii (Micene, Tirint, Atena); 
 ● sec. XVI î.Hr. - este reconstruit palatul din Cnossos; insula este unificată sub autoritatea legendarei dinastii Minos din Cnossos.
 ● cca. 1425 î.Hr. - palatul din Cnossos este distrus din cauza unui incendiu; consolidarea definitivă a dominaţiei aheene; Creta care devine o parte a lumii miceniene; la Cnossos alături de scrierea lineară A, este folosită şi scrierea lineară B.
     Grecia antică
 ● 2500–1850 î.Hr. epoca helladică timpurie. În zona Mării Egee se formează diferite culturi; în Grecia apare o cultură ţărănească în arealul ce cuprinde Tracia, Boeţia, Attica, Argolida, Focida, Argolida şi Corint; caracteristică: un tip special de olărit – urfimis – şi de ceramică străveche; urmele acestei civilizaţii, care nu este de origine indo-europeană, se regăsesc în denumirile unor localităţi care se termină cu „ntos” şi „ssos”.  Începutul epocii bronzului.
 ● 1850–1600 î.Hr. - epoca helladică mijlocie. Are loc imigrarea unor triburi de indo-europeni („protogreci”); ionieni şi eolieni (ahei); are loc o asimilare treptată a populaţiilor autohtone mediteraneană; coexistenţa paşnică alternează cu conflictele armate.
 ● 1600–1150. î.Hr. - epoca helladică târzie (epoca miceniană); apogeul civilizaţiei bronzului; se consolidează o puternică stratificare socială: domni de origine nobilă (aristoi) sunt luptători care trăiesc în fortăreţe monumentale; preluarea scrierii lineare A şi apariţia scrierii lineare B.
 ● sec. XVI î.Hr. - Micene se afirmă ca un important centru politic şi cultural al lumii aheene. Construirea palatelor din Micene, Tirint şi Pylos.
 ● sec. XV î.Hr. - începe expansiunea puterii şi culturii miceniene în Asia Mică, insulele din Marea Egee şi Creta (incursiuni de jaf); distrugerea palatelor noi; are loc colonizarea Cretei, Rodosului şi Ciprului.
 ● sec. XIV î.Hr. - construcţiile gigantice din Micene („Poarta leilor”, „Tezaurul din Atreu”), Tirint, Pilos, Atena.
 ● sec. XIII î.Hr. - sunt extinse fortificaţiile care primesc dimensiuni monumentale pentru a se putea apăra de atacurile triburilor venite dinspre Balcani.
 ● cca. 1250 î.Hr. - începe „marea migraţie egeeană”. Consecinţe: decăderea civilizaţiei miceniene, creşterea  puterii Imperiului asirian mijlociu şi a oraşelor-stat feniciene; etruscii îşi fac apariţia în Italia
 ● cca. 1200 î.Hr. - începe migraţia doriană (numită şi „migraţiunea greacă”) declanşată de avansarea ilirilor către Marea Mediterană. Sfârşitul civilizaţiei miceniene.
 ● 1200–1000 î.Hr. - în contextul „Marii migraţii”, care a zdruncinat lumea Mediteranei în secolele XIII–XII, pătrund în Grecia dinspre nordul Peninsulei Balcanice triburile doriene; nimicirea civilizaţiei miceniene. Începe epoca fierului. Cristalizarea celor mai importante grupuri de limbi (trei dialecte) greceşti: ionian, eolian (aheian), dorian.  Contopirea vechiului panteon mediteranean cu cel indoeuropean.
 ● 1194–1184 î.Hr. - data tradiţională a legendarului război al Troiei – nucleul epic al epopeii homerice Iliada. Confirmat de descoperirile arheologice în Asia Mică, în special la Hissarlac (obiecte de tip micenian, Troia VII A).
 ● cca. 1000 î.Hr. - începutul colonizării greceşti. Eolienii colonizează nord-vestul coastei Asiei Mici şi insulele din nordul Mării Egee (întemeiază oraşele Mitilene, Magnesia), ionienii, centrul (Milet, Efes, Chios, Phoceea), iar dorienii, sudul (Cnidos, Halicarnas, Rhodos). Dezvoltarea economică şi culturală a grecilor din Asia Mică, în contact cu civilizaţiile orientale, este, în raport cu Grecia peninsulară, mai rapidă.
 ● Sec. X–XI î.Hr. - alfabetul fenician adoptat şi dezvoltat în continuare de către greci reprezintă o bază a coeziunii culturale a grecilor.  
 ● c. 1000 – 900 - dorienii pătrund în Pelopones şi se stabil în Laconia; populaţia autohtonă este aservită treptat. Începutul perioadei întunecate ce va dura până în sec. VIII î.Hr.
 ● sec. IX î.Hr. - Corintul devine cel mai important oraş al Greciei peninsulare. Miturile epocii miceniene („Atrizii”, „Perseu”, „Oedip”, „Cei şapte împotriva Tebei”, „Elena” şi „Menelau”) sunt premergătoare epopeilor homerice.
 ● sec. IX î.Hr. - ia naştere Sparta din unificarea celor patru aşezări din valea râului Eurotas din Laconia (Limnai, Mesoa, Kynosura, Pitane).
 ● cca. 800 î.Hr. - Apariţia poemelor homerice (Iliada şi Odiseea) prelucrate după epopeile eroice mai vechi despre războiul troian; Sparta este întemeiată prin sinoicism (synoykismos), uniunea a 4 sate de către legiuitorul Licurg
 ● sec. VIII î.Hr. - au loc primele jocuri panhelenice. Religia greacă făcea uz de sanctuare sacre având semnificaţie pentru toţi grecii (Delfi, Delos, Samos, Olimpia). Jocurile atletice închinate zeilor devin panelenice (competiţie = grec. agon): jocurile din Olimp, consacrate lui Zeus; jocurile pitice se ţin în onoarea lui Apollo la Delfi; jocurile istmice, în onoarea lui Poseidon, se ţin la Corint; iar jocurile nemeene se organizează la Nemea, în Argolida, în onoarea lui Zeus. Delfi devine cel mai important sanctuar din Grecia centrală.
 ● 776 î.Hr. - prima înregistrare a Jocurilor Olimpice desfăşurate în cinstea lui Zeus, în oraşul Olimpia din Elida; începând cu această dată se vor desfăşura la fiecare patru ani; este inaugurată lista învingătorilor.
 ● 757 î.Hr. -  începerea colonizării la Cumae.
 ● 754/3 î.Hr. - în Sparta este întocmită lista eforilor (colegiul celor cinci efori îşi impune treptat controlul asupra politicii interne şi externe a statului lacedemonian).
 ● cca. 750 î.Hr. - începe „marea colonizare greacă”, provocată de dezvoltarea meşteşugurilor, surplusul de populaţie, comerţul maritim, datoriile ţăranilor, de contradicţiile sociale şi luptele politice din diferitele poleis ale Greciei. Promotori: Milet, Chalcis, Megara, Atena, Corint ş.a. Direcţii: nord-est (Hellespont şi Pontul Euxin), vest (Italia şi Sicilia), sud (Egipt şi Cirenaica). Întemeierea coloniilor se face sub conducerea unei cetăţi-mamă (metropola); ele se bucură de autonomie politică dar păstrează legătura metropola prin cult şi obiceiuri comune.
 ● cca. 750 î.Hr. - Sparta îşi afirmă hegemonia în Laconia. Atena începe realizarea unităţii Aticii prin sinoicism.
 ● 750 î.Hr. - în Corint se instaurează regimul Bahiazilor.
 ● cca. 740–720 î.Hr. - are loc „primul război messenian” în urma căruia Sparta condusă de regele Theopomp cucereşte Messenia (regiune din vestul Peloponesului), transformând populaţia acestuia în hiloţi.
 ● cca. 733 î.Hr. - întemeierea coloniei Siracuza de către corintieni.
 ● cca. 708 î.Hr. - Sparta întemeiază în Italia meridională Tarentul, unica sa colonie.
 ● cca. 704 î.Hr. - Ameiocles din Corint inventează, potrivit tradiţiei, trirema; se încheie procesul de unificare în jurul Atenei a numeroaselor poleis din Attica. Puterea regelui (basileus) este îngrădită de marii proprietari funciari. Cetatea Eubeea întemeiază colonia din Calcidica.
 ● cca. 700 î.Hr. - cristalizarea celor trei clase ale societăţii spartane: spartiaţii, periecii şi hiloţii. Constituţia Spartei, atribuită potrivit legendei lui Licurg ( de fapt rezultatul unor secole de dezvoltare), are în frunte doi regi egali în drepturi, Gerusia (sfatul bătrânilor) şi Apella (adunarea poporului înarmat).
 ● 683/2 î.Hr. - regalitatea ereditară din Atena este abolită, oraşul este condus iniţial de trei, ulterior de nouă arhonţi aleşi anual; areopagul devine organul suprem de judecată şi control al statului atenian.
 ● 680-650 - regele Pheidon al Argosului introduce greutăţi şi unităţi de măsură standardizate (piciorul feidonic, obolul şi drahma); întemeiază amficţionia Calauria.
 ● 676 î.Hr. - Miletul întemeiază colonia Cizic.
 ● cca. 675–655 î.Hr. - Pheidon, rege al Argosului, dobândeşte hegemonia în nordul Peloponesului. Potrivit legendei, el a introdus în această perioadă moneda în Grecia.
 ● 665/4 î.Hr. - între Corint şi Corcira are loc, potrivit istoriografiei greceşti, prima bătălie navală din istoria Greciei. Egina este primul oraş-stat din Grecia care bate monedă proprie (de argint).
 ● cca. 660–640 î.Hr. - are loc „al doilea război messenian”; Sparta utilizând pentru prima dată tehnica de luptă prin care hopliţii erau dispuşi în falange reprimă cu cruzime răscoala messenienilor, sprijinită de Ahaia, Elida şi Argos. Statului spartan devine unul militar, xenofob, un regim al hopliţilor (circa 9000 de spartiaţi cu drepturi depline); începe izolarea populaţiei din Sparta faţă de lumea exterioară (sunt folosite bare de fier ca monedă interioară) .   
 ● cca. 657–580 î.Hr. - tirania din Corint lui Cypselos, Periandru şi Psametic; oligarhii sunt exilaţi iar pământurile lor sunt împărţite ţăranilor. Apogeul talasocraţiei corintiene; Corintul este forţa maritimă de frunte a Greciei; relaţiile comerciale se dezvoltă ajungând până în Milet, Lidia şi Egipt.  
 ● cca. 650 î.Hr. - în oraşele ioniene frământările social-politice duc la înlăturarea aristocraţiei şi la ascensiunea marilor familii de negustori; poporul începe să dobândească o puterea tot mai mare, adesea sub conducerea tiranilor; tirania, ca formă de guvernare politică, domină timp de un secol istoria Greciei.
 ● cca. 628–585 î.Hr. - Periandros, fiul lui Kypselos, tiran al Corintului. Corintul întemeiază colonia Potideea în Peninsula Calcidică.
 ● cca. 632 î.Hr. - încercarea lui Cilon de a instaura, printr-o lovitură de stat, tirania la Atena, eşuează.
 ● cca. 624 î.Hr. - Dracon, primul legiuitor atenian, este însărcinat cu redactarea unui cod de legi; codul de o asprime proverbială îi poartă numele („legi draconice”); sunt numiţi 6 arhonţi suplimentari; este desfiinţată răzbunarea sângelui (vendetele).
 ● cca. 612 î.Hr. - cucerirea Salaminei, care aparţinea Megarei,  de către Atena.
 ● 600-570 î.Hr. - la Sicyon se instaurează tirania; are loc o reorganizare politică, amficţionia delfică este ajutată în primul „război sfânt” împotriva Focidei; sunt eliminate taxele impuse pelerinilor în drum spre Delfi prin distrugerea Cirrhei; Delfi devine cel mai important sanctuar din Grecia.
 ● cca. 600 î.Hr. - fondarea coloniei Massaliei (Marsilia) de către Foceea; în Attica are loc o criză agrară; micii agricultori  ruinaţi provoacă frământări sociale.
 ● 594/3 î.Hr. - Solon este ales la Atena arhonte cu puteri excepţionale, de dictator, în vederea soluţionării crizei sociale a statului atenian. Reformele iniţiate de el (emanciparea ţăranilor prin abolirea robiei personale – „seisachtheia”,  ştergerea datoriilor (hypotheca) asupra terenurilor, împărţirea populaţiei după venituri în patru categorii – pentakosiomedimnoi, hippeis (cavaleri), zeugitai şi theutes – lărgirea atribuţiilor adunării poporului „ecclesia” şi instituirea Sfatului celor 400 „bule” au ca urmare zdruncinarea instituţiilor gentilice şi a autorităţii aristocraţiei funciare precum şi promovarea meşteşugurilor şi a comerţului; se instaurează timocraţia (conducerea de către cei bogaţi).
 ● 590 î.Hr. - cetatea Delfi (sediul oracolului lui Apollo şi a unei amficţionii formată din 12 populaţii din nord) devine autonomă şi declară război sacru cetăţii Crisa, care este înfrântă şi distrusă.
 ● 586 î.Hr. - la Corint se încheie perioada tiraniei.
 ● 585, 28 mai î.Hr. - în timpul bătăliei dintre Alyattes, regele Lidiei, şi Cyaxares, regele mezilor, are loc o eclipsă solară, prevăzută de filozoful şi matematicianul grec Thales din Milet.
 ● 582 î.Hr. - sunt reorganizate jocurilor pitice desfăşurate la Delfi.
 ● 573 î.Hr. începuturile jocurilor nemeice organizate în cinstea lui Zeus în oraşul Nemeea din Pelopones.
 ● 570 î.Hr. - între Elida şi Heraia se încheie cel mai vechi tratat al lumii greceşti cunoscut.
 ● cca. 566 î.Hr. - sunt introduse la Atena sărbătorile Panatheneelor şi a Dionysiilor.
 ● 560–527 î.Hr. - instaurarea tiraniei lui Pisistrate la Atena; deşi este exilat în două rânduri, el îşi consolidează poziţia prin înfăptuirea unor reforme pe linia celor iniţiate de Solon; Atena cunoaşte o perioadă de înflorire economică şi culturală; ţăranii sunt favorizaţi; se bat primele monede cu imaginea Atenei şi a bufniţei.
 ● cca. 560 î.Hr. - Oraşele greceşti din Asia Mică recunosc suzeranitatea statului lidian. Tratat de ajutor militar şi extrădare între Sparta şi Tegea. (Tratate bilaterale similare cu Mantineea, Corint, Megara, Egina ş.a. stau la baza creării Ligii peloponesiace.)
 ● 550 î.Hr. - întemeierea Ligii peloponesiace sub hegemonia militară a Spartei; autonomia statelor din Pelopones (cu excepţia Ahaiei şi Argosului) au obligaţia de a acorda ajutor militar în schimbul autonomiei. 
 ● cca. 550 î.Hr. - Teba îşi impune hegemonia în Beoţia.
 ● 547/6 î.Hr. - regele persan Cyrus II ocupă Lidia; cetăţile greceşti din Asia Mică trec sub dominaţia persană.
 ● cca. 538 – 522 î.Hr. - tirania lui Polycrat în insula Samos; construcţia unei importante flote; alianţă cu faraonul Amasis.
 ● cca. 530 î.Hr. - cu excepţia aheilor şi Argolidei, întregul Pelopones este unit în Liga peloponesiacă, sub hegemonia Spartei; statul spartan devine cea mai importantă forţă militară a Greciei.
 ● 527 î.Hr. - după moartea lui Pisistrate, fiii săi, Hippias şi Hipparchos, îi succed ca tirani la Atena.
 ● 519 î.Hr. - Atena şi Plateea încheie un tratat de alianţă împotriva Tebei.
 ● 516 î.Hr. - moartea lui Policrate; perşii cuceresc Samos.
 ● 514 î.Hr. - atentatul lui Harmodios şi Aristogeiton (tiranohtonii) împotriva tiranilor; Hipparchos este ucis. Hippias, rămas la putere, devine un tiran violent.
 ● 514 î.Hr. - are loc campania lui Darius I împotriva sciţilor la Dunărea de Jos; Persia ocupă Tracia, controlând astfel Hellespontul şi Bosforul; comerţului grec cu Pontul Euxin este periclitat.
 ● 510 î.Hr. - Hippias este izgonit din Atena de Alcmeonizi şi se refugiază la curtea regelui persan Darius I.
 ● cca. 509–507 î.Hr. - au loc reformele lui Clistene: împărţirea populaţiei ateniene pe criteriu teritorial în zece phylii, în trittyii şi deme, transformarea Sfatului celor 400 într-un organ administrativ principal (compus acum din 500 de reprezentanţi ai cetăţenilor – 50 de fiecare phylie), alegerea anuală a 10 strategi, este introdus ostracismul ş.a.; fiecare cetăţean este membru al Adunării poporului; torturarea oamenilor liberi este interzisă; se formează baza locală pentru un regim democratic la Atena.
 ● 508 î.Hr. - Clistene este ostracizat la instigarea Spartei.
 ● 507 î.Hr. - după ce Cleomene şi conducătorul aristocraţiei Isagoras sunt asediaţi pe Acropole de către poporul atenian nemulţumit de imixtiunea spartană, beoţiană şi corintiană, lui Clistene i se permite să se întoarcă.
 ● 506 î.Hr. - atenienii îi înfrâng pe spartani, beoţieni şi calcidieni. Este înfiinţată prima clelurhie (colonie militară şi de populare) de către Atena în Eubeea – 4.000 de colonişti din Attica (cleruhi = cei către trag lozul) sunt aşezaţi la Calcis; înfrângerea lui Cleomene de cetatea Argos, este urmată de introducerea şi acolo a democraţiei. Apărarea reformelor democratice de imixtiune spartană, beoţiană şi corintiană; Clistene moarte.
 ● 501 î.Hr. - la Atena este instituită demnitatea strategiilor – 10 magistraţi (unul pentru fiecare trib), aleşi anual – ce au puteri lărgite (au comanda armatei).
 ● cca. 500 î.Hr. - izbucneşte răscoala ioniană a oraşelor greceşti din Asia Mică  îndreptată împotriva perşilor, în fruntea cărora se situează tiranul Miletului, Aristagoras.
 ● 499 î.Hr. - regele persan Darius încearcă cucerirea insulelor din Marea Egee; răscoala este sprijinită doar de Atena (30 de trireme) şi Eretria (5 trireme).
 ● 498 î.Hr. - oraşul Sardes este distrus de forţele greceşti.
 ● 494 î.Hr. - flota ioniană este nimicită de perşi în bătălia navală din apropierea insulei Lade. Miletul este distrus iar locuitorii săi deportaţi în Mesopotamia.
 ● 493 î.Hr. - ultimele poleis răsculate sunt reocupate de perşi. Sfârşitul revoltei.
 ● 493/2 î.Hr. - Temistocle este ales arhonte la Atena; devine conducător al partidei antipersane.
492 î.Hr. - prima expediţie persană împotriva Greciei sub conducerea lui Mardonius. Miltiade cel Tânăr, tiranul din Chersones) se refugiază la Atena, unde este ales unul din cei 10 strategi. Armata terestră persană pătrunde în Tracia şi supune Macedonia; flota însă este surprinsă de o furtună lângă un promontoriu stâncos al Muntelui Athos şi este distrusă. Atena şi Sparta resping cererile Persiei, adresate tuturor cetăţilor-stat greceşti, de a se supune.
 ● 491–490 î.Hr. - primul război medic – o primă campanie persană împotriva Greciei este condusă de Datis şi Artaphernes, însoţiţi de Hippias. Corpul expediţionar format din 20.000 de luptători debarcă la Maraton, la 40 km răsărit de Atena.
 ● Septembrie 12. - Miltiade decide ca armata ateniană (cca. 10.000 hopliţi) să atace; comandată de Calimah armata atenienilor obţine singură o strălucită victorie asupra perşilor în bătălia de pe câmpia de la Maraton; flota persană se întoarce în Asia Mică; Atena este pe cale să devină o mare putere
 ● 492 î.Hr. - Miltiade moare în închisoare după o campanie ratată asupra Parosului.  
 ● 488/7 î.Hr. - continuă democratizarea constituţiei ateniene; arhonţii sunt aleşi prin tragere la sorţi din 500 de candidaţi.
 ● 487 î.Hr. - este folosit pentru prima dată ostracismul (pedeapsă decisă de Ecclesia) la Atena; conflict între Atena şi Egina.
 ● 486 î.Hr. - regele persan Darius I moare; revolta Egiptului şi Babilonului împotriva dominaţiei persane întârzie planurile urmaşului lui Darius, Xerxes I, de a porni o nouă expediţie împotriva Greciei.
 ● 483/2 î.Hr. - arhontele Temistocle reuşeşte să-şi îndepărteze prin ostracizare inamicii politici şi reuşeşte să pună în aplicare planul de construire al unei flote de 150 de trireme; transformă Atena în prima putere maritimă a Greciei.
 ● 481 î.Hr. - se încheie o alianţă defensivă panhelenică la Corint sub conducerea Spartei; se proclamă o pace generală în Grecia şi se hotărăşte lupta comună împotriva invaziei persane.
 ● 480 iunie î.Hr. - începe al doilea război medic; Xerxes I traversează Hellespontul, în fruntea unei armate de peste 1.000.000 de oameni, şi invadează Grecia.
 ● august – sub comanda regelui spartan Leonidas 300 de spartani şi alţi 5.600 de războinici greci se sacrifică la Termopile pentru ca restul armatei greceşti să se poată retrage. Lupta navală de la capul Artemision este nedecisă. După victoria de la Termopile, armata persană ocupă Beoţia şi Attica şi jefuieşte Atena.
 ● septembrie 28 la Salamina flota grecească (comandată de Temistocle şi Eurybiades) obţine o victorie asupra perşilor şi salvează independenţa Greciei; flota persană se retrage în Asia Mică; Gelon, tiranul Siracuzei, obţine o victorie împotriva cartaginezilor, la Himera. Are loc o doua distrugere a Atenei. Xerxes părăseşte Grecia; restul trupelor persane, comandate de Mardonius, iernează în Tesalia.
 ● 479 august î.Hr. - victoria în bătălia de la Plateea; armata greacă, comandată de regele spartan Pausanias, înfrânge forţele persane ale lui Mardonius, care este ucis în luptă. În bătălia de la Milet, lângă Munţii Mycale (Asia Mică) flota persană este nimicită de cea greacă, comandată de Xanthippos. Pausanias cucereşte Ciprul şi Byzantionul.
 ● 479 î.Hr. - se construiesc zidurile cetăţii Atena în ciuda protestelor Spartei
 ● 478–477 î.Hr. - în vederea continuării luptei antipersane se organizează, sub conducerea Atenei, „Liga maritimă de la Delos” – prima alianţă maritimă atică –, o federaţie formată din Atena şi de oraşele ioniene (numărul oraşelor membre ale ligii se ridică în anul 425 î.Hr. la 400). Între Sparta şi Atena apar neînţelegeri.
 ● 476/5 î.Hr. - Cimon, fiul lui Miltiade, cucereşte ultimele posesiuni persane din Tracia; în insulele din Marea Egee se stabilesc clerurhii ateniene.
 ● 474 î.Hr. - Hieron îi înfrânge pe etrusci la Cumae
 ● 471 î.Hr. - victoria partidei oligarhice (filospartane) în frunte cu Cimon, fiul lui Miltiade, la Atena; Temistocle este ostracizat (el moare la Magnesia ca vasal al persanilor).
 ● cca. 469 î.Hr. - victoria lui Cimon, asupra perşilor, la Eurymendon; Pausanias este condamnat la moarte în Sparta.
 ● 466 î.Hr. - Sparta triumfă asupra Argosului şi Tegeii în bătălia de la Dipaia (Arcadia); întărirea hegemoniei spartane în Pelopones.
 ● 465 î.Hr. - încercarea insulei Thasos de a părăsi Liga maritimă ateniană este reprimată de Atena după un asediu de doi ani.
 ● 464–461 î.Hr. - cutremurul din Laconia provoacă o nouă răscoală a hiloţilor din Messenia („al treilea război messenian”) ce a durat 10 ani, înăbuşită cu mare greutate de Sparta.
 ● 462 î.Hr. - Adunarea poporului de la Atena votează, din iniţiativa lui Ephialtes, o lege prin care atribuţiile areopagului sunt abolite; victoria democraţilor radicali la Atena.
 ● 462–445 î.Hr. - are loc construcţia „zidurilor lungi” care leagă Atena de porturile Pireu şi Phaleron.
 ● 461 î.Hr. - Efialte reduce puterile Aeropagului provocând protestul aristocraţiei care consideră aceasta un sacrilegiu; este asasinat câteva luni mai târziu. Cimon este ostracizat; asasinarea lui Ephialtes; Pericle, fiul lui Xanthippos, devine, pentru 30 de ani, conducător al demosului atenian. Atena rupe alianţa cu Sparta şi încheie un tratat cu Argosul, cel mai mare duşman al Spartei.
 ● 460 î.Hr. - Inaros, conducător al răscoalei antipersane a Egiptului, solicită ajutorul Atenei.
 ● 459 î.Hr. - trimiterea unui corp expediţionar atenian în sprijinul lui Inaros; izbucnirea unui conflict între Atena şi Corint aliat cu Egina; Sparta intervine în războiul împotriva Atenei.
 ● 457 î.Hr. - victoria spartano-beoţiană asupra Atenei în bătălia de la Tanagra. Armata ateniană înfrânge la Oinophyta forţele beoţiene; Atena îşi întăreşte hegemonia în centrul Greciei prin cooptarea Boeţiei, Locrisului şi Focisului în sistemul său de alianţe.
 ● 456 î.Hr. - Atena asediază Egina pe care o obligă să se alăture Ligii de la Delos şi să-i plătească un tribut de 300 de talanţi; Pireul devine principalul port de tranzit.  
 ● 455 î.Hr. - apogeul primei Ligi maritime ateniene.
 ● 454 î.Hr. dezastrul expediţiei ateniene din Egipt; înfrângerea răscoalei antipersane a Egiptului. Tezaurul Ligii maritime ateniene este transportat de la Delos la Atena, pe Acropole. Tributul (phoros) datorat de fiecare oraş al ligii este fixat o dată la 4 ani.
 ● 451/0 î.Hr. - războiul dus pe două fronturi, cu Persia şi Sparta, slăbeşte puterea Atenei care încheie o pace de „cinci ani” cu Sparta, negociată cu ajutorul lui Cimon. Argos este obligat să încheie o pace de treizeci de ani cu Sparta.
 ● 450/449 î.Hr. - reîntors din exil, Cimon obţine la Salamina (Cipru) o victorie navală asupra forţelor persane; Cimon moare în timpul asediului oraşului Kition.
 ● 449/8 î.Hr. - se încheie „Pacea lui Callias” care pune capăt războaielor medice. Persia recunoaşte autonomia oraşelor greceşti din Asia Mică şi Cipru, care rămân în cadrul Imperiului persan. Marea Egee este declarată mare grecească.
 ● 448/7 î.Hr. - datorită ponderii tot mai necontestate a Atenei, „Liga maritimă de la Delos” se transformă într-un imperiu maritim atenian.
 ● 447 î.Hr. - organizarea Ligii beoţiene în frunte cu Teba şi victoria acesteia de la Coroneea asupra armatei ateniene. Pe Acropole începe construcţia Parthenonului, cel mai strălucit templu al antichităţii greceşti. Revoltă împotriva Atenei în insula Eubeea.
 ● 446/5 î.Hr. - expirarea armistiţiului dintre Atena şi Sparta, care invadează Attica; încheierea unei păci, propuse de Pericle, de treizeci de ani între Atena şi Sparta; recunoaşterea dominaţiei Atenei în spaţiul attic de către Sparta şi a hegemoniei Spartei în Pelopones de către Atena; fiecare din cele două părţi semnatare se angajează să nu încheie tratate cu statele membre ale celeilalte ligi.
 ● 443–429 î.Hr. - este „Epoca lui Pericle” reales anual strateg. Atena este o democraţiei doar cu numele, de fapt este o monarhie a primului ei om. Apogeul dezvoltării economice şi culturale a Atenei; sunt întemeiate colonii şi clerurchii. Trăiesc şi creează dramaturgii Sofocle şi Euripide, istoricul Herodot, filozoful Anaxagoras, sculptorul Phidias, pictorul Polygnot din Thasos, arhitectul Hippodamos din Milet. Atena devine centrul lumii greceşti.
 ● 441 î.Hr. - Samosul se revoltă asupra Atenei şi este asediat de o flotă trimisă de Pericle formată din 60 de corăbii, plus 140 de vase aliate; Samos este silit să capituleze.
 ● cca. 437 î.Hr. - întemeierea coloniei ateniene Amphipolis în Tracia.
 ● 435 î.Hr. - izbucnirea unui conflict între Corcira şi metropola acesteia, Corint; o flotă corintiană este înfrântă în bătălia de la Leucimme; Corcira apelează la ajutorul Atenei.
< ● 433 î.Hr. - în bătălia navală de lângă insula Sybota, triremele corcirene sunt salvate de intervenţia unei escadre ateniene. Atena cere Potideei, colonie a Corintului, membră a Ligii maritime ateniene, să rupă relaţiile cu metropola.
 ● 433/2 î.Hr. - Atena încheie un tratat de alianţă cu oraşele Rhegion (Italia de sud) şi Leontinoi (Sicilia).
 ● 432 î.Hr. - Potideea, sprijinită de Corint şi Macedonia, părăseşte Liga maritimă ateniană. Pericle adoptă psefizma megariană prin care porturile ligii sunt închise navelor comerciale ale Megarei (membră a Ligii peloponesiace). Contradicţiile de ordin economic, social, politic, dintre cele două mari symmahii ale lumii greceşti, cea peloponesiacă şi cea delioatică, lupta lor pentru hegemonie, declanşează războiul peloponesiac.
 ● 431 martie î.Hr. - atacul Tebei împotriva Plateei, aliata Atenei, marchează începutul ostilităţilor. În prima fază a războiului peloponesiac se înfruntă două strategii: cea a lui Pericle, care se baza pe superioritatea maritimă zdrobitoare a ligii şi urmărea obţinerea victoriei finale pe mare, şi cea spartană care datorită superiorităţii forţelor terestre dorea ca lupta să se dea pe uscat; în mai, regele spartan Arhidamos II invadează de două ori Attica; flota ateniană operează de-a lungul coastelor Peloponesului.
 ● 430 î.Hr. - întreaga Attică, cu excepţia porţiunii apărate de „zidurile lungi”, este pustiită din nou de Arhidamos II; la Pireu, apoi la Atena izbucneşte o epidemie de ciumă bubonică care omoară 1/3 din populaţia Atticii în patru ani; în timpul ciumei lui Pericle i se intentează un proces stupid în urma căruia plăteşte o mare amendă şi renunţă la funcţia de strateg.
 ● 429 î.Hr. - atenienii cuceresc Potideea după un asediu de 2 ani şi obţin o victorie navală la Rhion; Pericle este reales strateg; ciuma îl ucide şi pe Pericle, locul său de lider popular al Atenei fiind luat de Cleon; la Atena au loc fricţiuni gruparea acestuia şi cea a oligarhiei reprezentată de Nicias.
 ● 428–427 î.Hr. - oraşul Mitilene din Lesbos părăseşte Liga de la Delos, revolta este reprimată cu asprime de Cleon. Au loc două noi incursiuni ale spartanilor conduşi de Arhidam în Attica.
 ● 427 î.Hr. - Plateea este cucerită de spartani după un îndelungat asediu, iar apărătorii ei sunt executaţi. Cleon este ales strateg. Război civil în insula Corcira. O flotă ateniană este trimisă în Sicilia.
 ● 425 î.Hr. o trupă lacedemoniană formată din 120 de spartiaţi este capturată de Demostene şi Cleon la Sphacteria. Cleon respinge pacea propusă de spartani continuând o campanie agresivă care aduce o serie de victorii ateniene.
 ● 424 î.Hr. - generalul spartan Brasidas reformează armata şi întreprinde o campanie în Tracia unde cucereşte colonia ateniană Amphipolis; flota ateniană, comandată de Tucidide soseşte prea târziu. Exilat, departe de Atena, Tucidide va scrie Istoria războiului peloponesiac, cea mai strălucită operă a istoriografiei antice greceşti.
 ● 422 octombrie î.Hr. - în bătălia de la Amphipolis armata ateniană este învinsă; pe câmpul de luptă mor Brasidas şi Cleon.
 ● 421 aprilie î.Hr. - o pace încheiată pe o perioadă de 50 de ani între Sparta şi AtenaPacea lui Nicias”; se revine la statu-quo ante. Condiţiile păcii (retrocedarea oraşelor cucerite, a prizonierilor şi sclavilor fugiţi) nu sunt însă de la bun început respectate.
 ● 420 î.Hr. - tratat de alianţă între Atena, Argos, Mantineia şi Elida îndreptat împotriva Spartei. Alcibiade este ales strateg la Atena şi propune o expediţie în Sicilia.
 ● 418 î.Hr. - prin victoria de la Mantineia asupra Argosului (sprijinit de Atena), Sparta îşi restabileşte hegemonia necontestată în Pelopones.
 ● 416 î.Hr. - colonia siciliană Segesta, angajată într-un conflict cu Selinus, apelează la ajutorul armat atenian. Ultima aplicare a ostracismului la Atena.
 ● 415 aprilie î.Hr. - Adunarea poporului din Atena votează trimiterea unui corp expediţionar în Sicilia (260 nave şi 25 000 oameni) sub comanda lui Nicias, Alcibiade şi Lamahos; în septembrie izbucneşte scandalul mutilării statuilor zeului Hermes din Atena şi a parodierii misterelor de la Eleusis. Alcibiade, acuzat de blasfemie, se refugiază la Sparta.
 ● 415–413 î.Hr. - reizbucnirea războiului peloponesiac; Demostene şi Nicias reiau iniţiativa lui Alcibiade de a cuceri Siracuza, dar eşuează lamentabil; înfrângerea flotei ateniene în portul Siracuzei şi a corpului expediţionar la Assinaros (cea mai mare catastrofă de până atunci a unei armate greceşti); Nicias şi Demostene sunt executaţi.
 ● 413–400/399 - î.Hr. domnia lui Arhelaos I, regele reformator al Macedoniei.
 ● 413–404 î.Hr. - războiul deceleean; regele spartan Agis, urmând sfatul lui Alcibialde, intervine în Attica şi ocupă fortăreaţa Deceleea, situată la 20 km de Atena, nod strategic de o importanţă cardinală pentru Attica; urmarea: părăsirea Ligii maritime de către numeroase poleis din Marea Egee (Chios, Lesbos, Milet).
 ● 412 î.Hr. - Persia acordă ajutor financiar Spartei în vederea construcţiei unei flote de război, în schimbul cedării oraşelor din Ionia.
 ● 411 î.Hr. - lovitură de stat oligarhică la Atena; flota ateniană ancorată la Samos nu recunoaşte noul regim. Alcibiade se răzgândeşte; oligarhia este răsturnată şi democraţia cunoaşte o lărgire.
 ● 410 î.Hr. - Alcibiade este ales strateg; flota ateniană comandată de el obţine la Cyzic o victorie asupra celei spartane. O propunere de pace a Spartei este respinsă de atenieni.
 ● 407 /6 î.Hr. în urma înfrângerii forţelor ateniene, în bătălia navală de la Notium, Alcibiade este demis din funcţia de strateg.
 ● 406 î.Hr. - lângă insulele Arginuse are loc cea mai mare bătălie navală a războiului peloponesiac, încheiată cu victoria atenienilor; strategilor li se intentează un proces pentru că nu au salvat echipajele naufragiate, şase dintre ei fiind executaţi; tratative pentru încheierea unei alianţe între Atena şi Cartagina.
 ● 405 î.Hr. - înfrângerea zdrobitoare a flotei ateniene la Aigospotamos are ca urmare destrămarea definitivă a Ligii maritime de la Delos; flota spartană, comandată de Lisandru, blochează Pireul.
 ● 404 î.Hr. - asediul şi capitularea Atenei; Liga maritimă de la Delos este desfiinţată, flota cedată, „zidurile lungi” distruse; cucerirea Samosului, ultimul aliat al Atenei, înseamnă sfârşit războiul peloponesiac care consacră hegemonia Spartei în Grecia. La Atena este instituit regimul oligarhic al celor 30 de tirani.
 ● 404–367 î.Hr. - domnia lui Dionysios cel Bătrân la Siracuza
 ● 403 î.Hr. - Trasibul reinstaurează democraţia la Atena.
 ● 401 î.Hr. - Cirus cel Tânăr, satrapul Asiei Mici, răsculat împotriva fratelui său, regele persan Artaxerxes II, îl înfrânge în bătălia de la Cunaxa (în apropiere de Babilon), dar cade în luptă. Cei 10.000 de mercenari greci din armata sa se retrag prin Imperiul persan până la Marea Neagră („marşul celor 10.000”). Xenofon, unul din conducătorii lor, descrie totul în opera sa Anabasis.
 ● 400 î.Hr. - anexarea coloniilor greceşti din Asia Mică de către Persia declanşează riposta Spartei.
 ● 399 î.Hr. - o armată spartană debarcă în Asia Mică cu  intenţia de a elibera oraşele ioniene; încercarea lui Kinadon de a înlătura cu ajutorul periecilor şi hiloţilor regimul oligarhic din Sparta eşuează. Procesul şi condamnarea la moarte prin otrăvire cu cucută a lui Socrate la Atena (acuzat de coruperea tineretului şi impietate).
 ● 396 î.Hr. - prima campanie a regelui spartan Agesilaos în Phrygia.
 ● 395–387/6 î.Hr. - războiul corinticAtena, Teba, Corint şi Argos formează o coaliţie, finanţată de aurul persan, împotriva hegemoniei spartane în Grecia.
 ● 394 î.Hr. - flota greco-persană, comandată de atenianul Conon, îi învinge pe spartani în bătălia de la Cnidos; Agesilau înfrânge forţele coaliţiei antispartane la Coroneea; începe reconstrucţia „zidurilor lungi” la Atena.
 ● 387 î.Hr. - Atena, Teba, Sparta şi Argos semnează „Pacea regelui” (Pacea lui Antalcidas) negociată de regele persan; războiul din Grecia se încheie prin consacrarea imixtiunii Persiei în viaţa politică a Eladei; oraşele greceşti din Asia Mică intră sub dominaţia Imperiului persan.
 ● 379 î.Hr. - Pelopidas şi Epaminondas alungă garnizoana spartană, instaurează un regim democratic la Teba şi reorganizează liga cetăţilor beoţiene.
 ● 378/7 î.Hr. - ia naştere sub egida Atenei cea de a doua Ligă maritimă, care grupează 70 de poleis din lumea egeeană.
 ● 376 î.Hr. - înfrângerea flotei spartane la Naxos; Atena redobândeşte supremaţia maritimă.
 ● 374 î.Hr. - reînnoirea „păcii regelui” pe baza recunoaşterii supremaţiei Spartei în Pelopones şi a hegemoniei Atenei în Liga maritimă.
 ● 372 î.Hr. - Iason, tiran din Pherai, unifică Tesalia.
 ● 371 î.Hr. - tentativa Spartei de a-şi reinstaura autoritatea în Beoţia se încheie cu zdrobitoarea înfrângere de la Leuctra de către Epaminondas; triumful falangei tebane (prin utilizarea „ordinii oblice de bătaie”). Începutul hegemoniei tebane în Grecia;
 ● 370/369 î.Hr. - tebanii avansează în Laconia; sub protecţia tebană ia naştere în Arcadia o ligă democratică, cu capitala la Megalopolis. Eliberată de Epaminondas, Messenia îşi proclamă independenţa; Liga peloponesiacă se destramă; Sparta şi Atena fac o alianţă împotriva Tebei, care îşi construieşte propria flotă.
 ● 367/6 î.Hr. - prima menţiune a Ligii etoliene în vestul Greciei. Tratat de alianţă între Atena şi Dionysios I, tiranul Siracuzei;
 ● 364 î.Hr. Pelopidas este ucis în Tesalia într-o luptă împotriva lui Alexandru din Pherai.
 ● 362 î.Hr. – o nouă campanie tebană în Pelopones. Victorios la Mantineia, asupra armatei spartane şi ateniene, Epaminondas câştigă dar moare însă la sfârşitul luptei; sfârşitul hegemoniei tebane în Grecia.
 ● 359–336 î.Hr. guvernarea lui Filip II, iniţial ca regent, apoi ca rege al Macedoniei; reorganizarea armatei şi finanţelor statului.
 ● 357–355 î.Hr. - „războiul aliaţilor”. Chios, Rhodos, Cos, Byzantion se răscoală împotriva Atenei şi o constrâng să recunoască independenţa lor; sfârşitul celei de a doua Ligi maritime ateniene.
 ● 356 î.Hr. - naşterea lui Alexandru cel Mare; anexat Regatului macedonean, oraşul Krenides primeşte numele de Philippoi (pentru prima dată în istoria Greciei un oraş ia numele unei personalităţi).
 ● 356–346 î.Hr. - „al doilea războiul sacru” împotriva Focidei; Teba, aliată cu oraşele din Locrida, luptă împotriva foceenilor ajutaţi de Sparta şi Atena; Filip II intervine în acest conflict ca adversar al Focidei.
 ● 351 î.Hr. - Filip II începe cucerirea oraşelor din Peninsula Chalicidică; Demostene, cel mai strălucit orator al Greciei antice, susţinătorul luptei împotriva „barbarului” Filip, rosteşte prima „filipică”.
 ● 346 î.Hr. - pacea lui Filocrate încheiată de Macedonia şi Atena; aceasta din urmă pierde posesiunile de pe coasta de nord a Mării Egee.
 ● 340 î.Hr. - se formează Liga elenică împotriva lui Filip II ca urmare a ameninţării circulaţiei maritime în Marea Neagră şi a amestecului în treburile Greciei; Filip II asediază, fără succes, oraşele Perinth şi Byzantion. Reizbucneşte războiul dintre Macedonia şi Atena.
 ● 338 aug. î.Hr. - bătălia de la Cheroneea, încheiată cu victoria lui Filip II asupra forţelor ateniene şi tebane, marchează instituirea hegemoniei macedoneene asupra Greciei, înlocuirea formei de organizare statală a polisului cu statul teritorial. Teba este pedepsită aspru, dar Atena îi este oferită o pace este binevoitoare. Începe epoca elenistică.
 ● 337 î.Hr. - se formează Liga de la Corint,din toate oraşele greceşti (fără Sparta) sub conducerea lui Filip II; este proclamată „pacea generală” în Grecia şi se declară război Persiei.
 ● 336 î.Hr. - Filip II este asasinat; îi succede la tron fiul său Alexandru, în vârstă de 20 de ani. Darius III devine rege al Persiei.
 ● 336–323 î.Hr. - domnia lui Alexandru cel Mare.
 ● 335 î.Hr. - campania lui
Alexandru în Illyria şi Tracia; revolta Tebei (sprijinită de Atena, Arcadia, Elida) este aspru pedepsită de Alexandru care-i transformă pe locuitorii ei în sclavi.
 ● 334 î.Hr. - începe campania persană, în primăvară, Alexandru traversează Hellespontul cu o armată de 30.000 de pedeştri (nucleul formându-l cei 9 000 de soldaţi ai falangei macedonene) şi 5.000 de călăreţi; în mai are loc prima ciocnire cu armata satrapilor la râul Granicos ce se încheie cu victoria lui Alexandru, care cucereşte Lidia, Lycia, Pisidia, Phrygia.
 ● 333 î.Hr. - Alexandru ocupă Cilicia şi pătrunde în Siria; în noiembrie are loc bătălia de la Issos care hotărăşte soarta Orientului Apropiat. în urma victoriei asupra unei armate persane mult superioară numericeşte, comandată de Darius III Codomanos, tabăra, familia, tezaurul regelui ahemenid cad în mâinile lui Alexandru.
 ● 332 î.Hr. - oraşele feniciene Arados, Byblos, Sidon trec de partea lui Alexandru; propunerea de pace a lui Darius (Asia Mică până la Eufrat, 10.000 de talanţi, mâna fiicei lui) este respinsă de Alexandru; cucerirea Siriei (Tirul este cucerit după vin asediu de şapte luni) şi Palestinei; în noiembrie Egiptul este predat fără luptă de satrapul Mazakes. Alexandru este recunoscut drept urmaş al faraonilor.
 ● 331 î.Hr. - întemeierea în delta Nilului a oraşului Alexandria. Alexandru traversează Siria, Eufratul, Tigrul.
 ● 1 octombrie - bătălia de la Gaugamela (cca. 35 km nord-est de Mossul) este hotărâtoare pentru destinele Imperiului persan; Alexandru iese învingător şi se proclamă rege al Asiei, ocupă fără luptă Babilonul şi Susa. Darius fuge, tezaurul persan este capturat (50.000 de talanţi)
 ● 330 î.Hr. - ocuparea Mediei. Persepolis, vechea capitală ahemenidă, este arsă ca răzzbunare a distrugerilor de pe Acropole.Cucerirea oraşelor Ecbatana şi Pasargadai; Darius III este ucis de Bessos, satrapul Bactriei.
 ● 329 î.Hr. - traversarea munţilor Hinducuş (mai dificilă decât trecerea Alpilor de către Hannibal); înfrânt, capturat de generalul Ptolemeu, Bessos este executat la Ecbatana.
 ● 328 î.Hr. - lupte în Bactriana şi Sogdiana împotriva lui Spitamenes; are loc căsătoria lui Alexandru cu Roxana, fiica nobilului iranian Oxyartes din Sogdiana; introducerea froskyneziei (ceremonialul de Curte persan)  la curtea macedoneană împotriva dorinţei suitei greco-macedoniene.
 ● 327 î.Hr. - începe campania din India.
 ● 326 î.Hr. - ultima mare bătălie a lui Alexandru: victorie împotriva regele indian Poros şi a elefanţilor de luptă ai acestuia la Hydaspes; cucerirea Punjabului. Cu râul Hyphasis este atins punctul cel mai răsăritean al expediţiei lui Alexandru cel Mare; o revoltă a trupelor îl sileşte pe Alexandru să ordone întoarcerea.
 ● 325/4 î.Hr. - Alexandru se întoarce la Persepolis; campania începută cu zece ani în urmă pe malul Hellespontului, în timpul căreia au fost străbătuţi 18.000 de km, este încheiată; imperiul cucerit în această perioadă se întindea de la Adriatica la Oceanul Indian, de la Dunăre şi Caucaz până în Nubia. Planul de fuziune a macedonenilor şi persanilor prin căsătoria în masă a 10.000 de macedoneni cu persane la Susa.
 ● 323 î.Hr. - pregătiri la Babilon pentru o campanie în Arabia; planuri pentru o expediţie în bazinul occidental al Mediteranei; în 13 iunie Alexandru Macedon moare, la Babilon, la vârsta de 33 de ani. Pe ruinele imperiului lui Alexandru ia naştere lumea elenistică.
 ● 323 î.Hr. - Peridicas este proclamat regent (chiliarh) al imperiului; provinciile cucerite sunt împărţite între generalii macedoneni (diadohi).
 ● 321 î.Hr. - Antigonos Monophtalmos, Antipatros, Ptolomeu se revoltă împotriva lui Perdicas, care este asasinat în timpul expediţiei împotriva Egiptului. Antipatros este ales la Triparadeisos (nordul Siriei) regent al imperiului.
 ● 319–316 î.Hr. - al doilea război al diadohilor; la moartea lui Antipatros, împotriva succesorului desemnat de el, Polyperchon, se răscoală Casandru, Antigonos, Ptolemeu, Lisimah.
 ● 317–316 î.Hr. - Atena este ocupată de Casandru. Eumenes, reprezentantul lui Polyperhon în Asia, este înfrânt şi executat de Antigonos. Peithon, satrapul Mediei, este asasinat din ordinul lui Antigonos, iar Seleucos, izgonit din Babilon. Agathocles devine tiran al Siracuzei.
 ● 315–311 î.Hr. - al treilea război al diadohilor. Antigonos devenit stăpân al provinciilor asiatice se proclamă regent al imperiului. Ptolemeu, Seleucos, Lisimah, Casandru se coalizează împotriva lui.
 ● 312 î.Hr. - Demetrios, fiul lui Antigonos, este înfrânt de Ptolemeu la Gaza. Tentativa de cucerire a Egiptului de către Antigonos eşuează. Seleucos reocupă Babilonul.
 ● 311 î.Hr. - împărţirea imperiului între Antigonos (Asia), Ptolemeu (Egipt), Lisimah (Tracia) şi Casandru (Grecia şi Macedonia) .
 ● 310 î.Hr. - asasinarea, din ordinul lui Casandru, a Roxanei şi a fiului lui Alexandru cel Mare, Alexandru IV.
 ● 307 î.Hr. - Demetriu Poliorcetes cucereşte Atena.
 ● 306 î.Hr. - victoria lui Demetriu Poliorcetes asupra lui Ptolemeu la Salamina din Cipru, în cea mai mare bătălie navală a epocii; Demetriu cucereşte pentru două decenii supremaţia maritimă în Mediterana orientală. Antigonos şi Demetriu adoptă titlul de rege, urmaţi la scurt timp de Ptolemeu, Seleucos, Casandru şi Lisimah.
 ● 301 î.Hr. - Antigonos şi Demetriu sunt înfrânţi la Ipsos (Phrygia) de o coaliţie a diadohilor (Casandru, Lisimah, Seleucos). Antigonos se sinucide. Ideea păstrării unităţii imperiului lui Alexandru cel Mare se prăbuşeşte definitiv; împărţirea imperiului între cuceritori.
 ● cca. 300 î.Hr. - Agathocles, fiul lui Lisimah, este înfrânt şi făcut prizonier de geto-dacii conduşi de Dromichaites în cursul unei expediţii în stânga Dunării.
 ● 298/7 î.Hr. - Casandru moare. Pyrrus devine stăpân al Epirului.
 ● 294 î.Hr. - Demetriu Poliorcetes este proclamat rege al Macedoniei.
 ● 288 î.Hr. -
Demetriu Poliorcetes este alungat din Macedonia de Lisimah şi Pyrrus.
 ● 286/5 î.Hr. - Demetriu încearcă crearea unui regat în Asia Mică; capturat de Seleucos, moare în prizonierat (283).
 ● 283 î.Hr. - moare Ptolemeu I Soter, suveranul Egiptului.
 ● 281 februarie î.Hr. - Lisimah este înfrânt şi ucis în bătălia de la Kurupedion (Asia Mică) de către Seleucos.
 ● 281/0 î.Hr. - moare asasinat ultimul diadoh – Seleucos; încheierea războaielor diadohilor; întemeierea a trei mari state monarhice: Macedonia condus de Antigonizi, Regatul seleucid în Orientul Apropiat (Asia Mică) şi Mijlociu şi Egiptul condus de Lagizi.