Elemente ale cunoştinţelor din acest domeniu trebuie deduse din reprezentările cu caracter astronomic care figurează pe monumentele funerare din timpul Regatului Nou sau pe Calendarele diagonale care împodobeau sarcofagele din timpul Regatului Mijlociu.
      Deşi semnele zodiacale ce apăreau pictate pe tavanele piramidelor au fost interpretate de primii egiptologi ca elemente ale cunoştinţelor astronomice, ele nu au dat rezultate concludente.
      În papirusul denumit Carlsberg 9, datat în plină epocă romană, în anul 144 d.Hr., a fost descrisă o metodă de determinare a fazelor Lunii, care s-ar baza pe izvoare mai vechi egiptene. Într-un alt papirus, Carlsberg 1 apare amintită existenţa unor tratate astronomice.
      Calendarul (începutul anului era la mijlocul lui iulie, adică la momentul marii inundaţii anuale) are 365 de zile (12 x 30 + 5). Anii bisecţi nu sunt cunoscuţi, ceea ce explică diferenţa faţă de anul solar. Mai târziu se fac observaţii asupra stelei Sothis (Sirius) şi se ajunge la „anul lui Sothis” = 365 şi 1/4 zile. Fiecare anotimp se compunea din patru luni: I Revărsarea (Akhet); II Ieşirea din iarnă (Pevet); III Vara (Shemu) – lipsa de apă. Acest calendar solar a fost modificat în epoca ptolemaică şi a devenit calendarul Iulian (al lui Iulius Caesar), care, apoi cu mici modificări, a devenit calendarul gregorian de astăzi.
      Alături de calendarul civil, egiptenii utilizau şi un calendar întemeiat pe perioadele lunii, care servea la fixarea sărbătorilor religioase. Conform papirusului Carlsberg 9, la 25 de ani egipteni corespund 309 lunaţii, ceea ce duce la un număr de 9125 de zile în total şi care, împărţite pe grupe lunare, au fiecare 29 sau 30 de zile.
      Cronologia la egipteni se exprima din anii de domnie ai unui faraon aflat în momentul respectiv la tron, ceea ce a creat desigur, reale probleme în formarea cronologiei generale a întregii epoci, până în perioada greco-romană. Egiptenii au făcut observaţii asupra a 36 de constelaţii care erau urmărite zilnic. Denumirile date diferiţilor aştri sunt, de pildă: „...stelele care nu se opresc niciodată, steaua dimineţii = Venus, astrul strălucitor = Jupiter, Horus taurul = Saturn etc...”



 

 

d