Relieful în arta egipteană a jucat un rol important prin valoarea sa narativ-istorică de reprezentare nu numai a unor ritualuri cultice, dar şi a unor evenimente militare victorioase. Pe astfel de basoreliefuri chipul uman este redat convenţional, cu bustul văzut din faţă, iar capul întors într-o parte spre a privi peste umăr. Abdomenul este vizibil doar trei sferturi, pe când picioarele sunt reprezentate din profil. Toate podoabele ce se aflau la gâtul personajelor erau privite din faţă.

      Se cuvin amintite reliefurile de pe templurile din Abydos, sau reprezentările lui Djoser sculptate în calcar. Relieful rupestru de la Maghara, din Sinai reprezintă portretul lui Sa-Naakht, unul din urmaşii lui Djoser. Desigur, după dinastia a V-a se constată o degradare a reliefului sub raport artistic. Deşi cu o mai mare varietate tematică, cu un desen încă bine executat, relieful nu mai are profunzimea caracteristică epocii anterioare, el apare relativ plat.

 



 

 

d