Dintre arte, s-au dezvoltat îndeosebi arhitectura şi sculptura. Faraonii, aristocraţia şi preoţimea căutau, prin diverse construcţii de proporţii uriaşe, să exprime ideea trăiniciei orânduirii existente şi atotputerniciei faraonului.
Dintre aceste construcţii, ale căror ruine se văd şi astăzi aproape pe întreaga vale a Nilului, se remarcă în mod deosebit piramidele şi templele. Cele mai măreţe piramide au fost ridicate la Gizeh, în timpul faraonilor Hufu, Hafra şi Menkaura (în greceşte erau numiţi Keops, Kefren şi Mykeinos); lângă aceste trei piramide se găseşte Sfinxul, o statuie uriaşă tăiată în stâncă, care reprezintă un leu cu cap de om, simbolizând puterea nelimitată a faraonului peste întregul Egipt.
      Monumentele cele reprezentative ale arhitecturii vechi egiptene sunt construcţiile cu caracter religios, în cadrul cărora, templelor şi monumentelor funerare li s-a acordat o importanţă deosebită.
      Se evidenţiază faptul că arhitectura, sculptura, pictura erau subordonate unei ideologii politico-religioase, care le obligă la respectarea unor canoane. În acelaşi timp, artistul deţinea o poziţie socială distinctă în societatea egipteană, apropiată de cea a unui scrib.

 



 

 

d