Literatura egipteană a cunoscut o înflorire importantă pe măsura extinderii materialelor pe care erau scrise, desenate, pictate diferitele texte: piatră, lemn, ceramică şi în final pe papirus. între producţiile poetice egiptene,un loc distinct ocupă imnurile dedicate zeilor, regilor şi oraşelor.
      Imnurile, se pare, sunt cele mai frumoase, mai ales cele descoperite la Medinet Habu, care reprezentau omagii aduse faraonilor pentru o viaţă îndelungată. O mare operă lirică, databilă în epoca Regatului Nou, este Imnul lui Amon-Ra care exprimă idei ce reflectă o gândire pre-filosofică de mulţumire fată de binefacerile soarelui:
           „El face să înverzească păşunile pe care pasc turmele şi cirezile ce dau hrană oamenilor,
            El dă viaţă peştilor din fluviu şi tuturor păsărilor cerului.
            El dă suflare făpturii din ou şi hrană dă gâştelor,
            El dă viaţă păsărilor din stufăriş, târâtoarelor şi tuturor insectelor zburătoare,
            El dă hrană şoarecilor de câmp şi păsărilor,care zboară din ram în ram ....
”.
      Un loc distinct îl ocupă textele funerare incizate pe pereţii mormintelor, statuetelor sau sarcofagelor. Ele cuprindeau sfaturi pentru viaţa de dincolo, prescripţii rituale. Cele mai vechi texte sunt Textele Piramidelor databile în timpul dinastiei a V-a şi a VI-a (2500 î.Hr.), dar care probabil existau cu mult înainte.
      Operele cu caracter moral-etic, cunoscute încă din timpul Regatului Vechi, se continuă pe întreaga durată a antichităţii. Astfel, sunt învăţăturile lui Ptah-hotep, dinastia a V-a, în care se exprimă ideea de bază de supunere faţă de faraon: „Pleacă-ţi spinarea în faţa mai marelui tău” sau idei de conduită morală, cum ar fi de pildă.
      „Nu fi îngâmfat de ştiinţa ta, ci sfătuieşte-te cu cel neştiutor la fel ca cu cel învăţat, căci hotarele ştiinţei nu pot fi atinse... şi nu se află învăţat care s-o stăpânească cu desăvârşire...”.
      Această operă literară în versuri este guvernată de un fir călăuzitor şi anume că ordinea stabilită în Univers şi în Stat trebuie respectată.
      În perioada intermediară au apărut lucrări de inspiraţie laică, cum ar fi lucrările în versuri: Profeţiile lui Ipuwer, Învăţăturile lui Merikare, care reflectă, implicit, epoca în care au fost scrise, provocate de instabilitatea internă a statului.
      În timpul Regatului Nou, tradiţia poeziei magico-religioase se continuă cu Cartea Morţilor, care preluase idei ale vechilor texte funerare din epoca precedentă.

 



 

 

d