Historia magistra vitae

b1
VIAȚA COTIDIANĂ

Până în secolul al V-lea, casele, chiar cele ale cetăţenilor înstăriţi sau importanţi, sunt modeste. Casa nu este un loc de desfăşurare a activităţii, nici de adunare. În această casă, o sală de primire este rezervată în exclusivitate bărbaţilor (aici au loc simpozionul), iar gineceul este locul cuvenit de drept femeilor. Această împărţire marchează mica importanţă acordată vieţii familiale private aşa cum o concepem noi.

Nimic nu deosebea, spune Demostene (Olynthica a III-a, 26-29), casa lui Miltiade sau a lui Aristide de cele ale concetăţenilor. Într-adevăr, pentru un atenian, este mult mai important să înalţe case somptuoase pentru zei decât să îşi construiască o casă bogată, act care i s-ar fi părut aproape un sacrilegiu.

În cartierele populare, casele sunt mici, cu două sau trei camere modeste, la parter. Casa poate să aibă un etaj, la care se ajunge pe o scară. Zidurile sunt construite din lemn, cărămizi arse sau pietre. Acoperişurile, în Grecia continentală, adoptă forma pantei duble pentru a facilita scurgerea apei de ploaie. în insule, sunt preferate terasele. Ferestrele seamănă mai degrabă cu nişte lucarne - sticla nu exista -, iar uşile se deschid spre exterior. Camerele sunt slab luminate. Erau încălzite, foarte sărăcăcios, cu ajutorul unui recipient metalic plin cu jăratic. Acelaşi recipient serveşte şi la gătit, în aer liber, deoarece problema fumului este rezolvată într-o manieră primitivă: se ridică pur şi simplu, cu o prăjină, o placă sau un olan de pe acoperiş. în anumite case mai recente, există coşuri pentru fum; în acest fel Filocleon, eroul lui Aristofan, poate să scape prin horn (Viespile, 139-141).

Casele sunt destinate unei singure familii. Va trebui să aşteptăm secolul al IV-lea î.Hr. pentru a găsi mari imobile colective, grupate în blocuri sau cvartale (sinoikia). Eschine ne spune (în Contra lui Timarhos): Numim sinoikia locuinţa în care trăiesc mai multe familii şi oikia pur şi simplu locuinţa în care trăieşte o singură familie.

Atenienii bogaţi posedau şi case la ţară, lângă Atena, sau mari domenii unde se afla şi o casă. Au fost descoperite ruinele unora dintre aceste case, aflate însă într-o asemenea stare încât ele nu ne dau decât puţine informaţii. Cele mai bune documente i se datorează lui

Xenofon (Anabasis, 5, 3, 7-12, şi Economicul), care descrie domeniul său de la Scillus. Totuşi nu este vorba despre casa în sine. Se ştie că există un dormitor al sclavilor, alcătuit dintr-o cameră pentru bărbaţi şi o cameră pentru femei.

La Delos, putem şti, datorită săpăturilor făcute în apropierea domeniilor zeului Apollo, cum era alcătuită o fermă: camera de culcare, sala destinată bărbaţilor, grajdurile pentru vaci, cai şi oi, hambarul în care se depozitau cerealele, şura, moara, pivniţa, rar un etaj.