Historia magistra vitae

1-roma
Organizarea socială

Multă vreme s-a păstrat în Egipt organizarea gentilică. O dată cu folosirea și răspândirea metalelor, creșterea surplusurilor de produse a dus la înlocuirea proprietății comune prin proprietatea privată, a dus la inegalitatea de avere. Gințile s-au transformat in comunități teritoriale, care cuprindeau întinderi mari de pământ, împărțite în loturi, prin canale de irigații; în sarcina acestor comunități cădea îngrijirea tuturor canalelor de irigați de pe cuprinsul lor. Aceste comunități teritoriale se numeau nome (această denumire a fost dată mai târziu de greci; nomos = ținut, teritoriu, district/, iar conducătorii lor, nomarhi.

Nomele reprezintă rezultatul unui proces de stratificare socială în sânul comunităților gentilice și, în același timp, sunt primele formele de organizare politică. Nomarhii repartizau fiecărei familii loturi din pământul comun, se îngrijeau de canalele de irigare, strângeau dările și conduceau cetele armate de care dispuneau. La începutul mileniului al IV-lea î.Hr.., sunt documentate 40 de nome pe teritoriul viitorului stat egiptean.

Luptele dintre diferite nome pentru hegemonie, în dauna unor nome mai slabe, au grăbit procesul de unificare politică și din nevoia unui sistem unitar de irigație pentru întreaga țară.

Regatul egiptean reunificat treptat sub conducerea unui singur faraon s-a extins pe o suprafață considerabilă, mult mai amplă decât cea sumeriană și chiar babiloniană. Egiptul avea multe materii prime (piatră, de pildă) și o agricultură dezvoltată pe valea Nilului. De aceea, în Egipt s-a format un sistem administrativ centralizat și local pe care îl cunoaștem relativ bine datorită numeroaselor documente scrise și arheologice. Administrația centrală era concentrată în palatul regal, Pir, nume din care derivă și titlul de faraon dat suveranilor egipteni de către Biblie.

Aparatul de stat egiptean se caracterizează printr-un centralism administrativ, un vast aparat birocratic, care era organizat pe trei domenii: 1. lucrările publice; 2. administrarea justiției; 3. stabilirea și încasarea impozitelor.

Impunerile se făceau pe bază de recensământ periodic al pământurilor și al celorlalte bunuri mobile și imobile. Impozitele intrau în visteria faraonului.