Historia magistra vitae

1-roma
Cultura și știința

O mare varietate de texte hieroglifice, monumente de arhitectură funerară, de cult sau laică, basoreliefuri, picturi, texte scrise pe papirusuri caracterizează cultura veche egipteană. Evoluția ei poate fi urmărită în timp de-a lungul întregii istorii milenare a statului egiptean și, în continuare, în secolele în epoca elenistică și romană.

În Egipt scrierea hieroglifică a apărut din reprezentarea schematică a unui obiect în epoca primitivă. Scribii au început simplificarea semnelor pictografice, care inițial, însemnau cuvinte apoi devin silabe. Prin aceasta scrierea primea pe lângă caracterul vizual și unul fonetic. Simplificarea silabelor printr-un semn grafic într-o altă etapă va duce în timpul Regatului Vechi la existența unui alfabet având 24 de sunete principale.

Scrierea hieroglifică însumează o scriere pictografică utilizând simboluri pentru cuvinte, grupuri de consoane și consoane izolate; nu există vocale.
Scrierea era dispusă în coloane orizontale, citite de la dreapta la stânga, uneori și pe coloane verticale, care se citeau de sus în jos. Materialele folosite pentru scris erau lemnul, piatra, pielea de animale și papirusul.

Tot în timpul Regatului Vechi a apărut o scriere rapidă, simplificată, denumită scrierea hieratică. Ea a fost utilizată mai ales pentru scrierea pe papiri.

În secolul al VIII-lea î.Hr. a apărut forma definitivă a scrierii denumite demotică, care era o simplificare a scrierii hieratice.

Scrierea hieroglifică însumează o scriere pictografică utilizând simboluri pentru cuvinte, grupuri de consoane și consoane izolate; nu există vocale.