Historia magistra vitae

1-roma
Timp și spațiu

După perioada de înflorire a culturilor preistorice de la Badari („satele de la Badari”), Merimde și Negade, urmează un proces de unificare politică a Egiptului. Satele grupate în federații desemnate prin simbolul zeului (Lotus, Albină, Horus ș.a.) se unesc în mici regate, care mai apoi (la mijlocul mileniului al IV-lea î.Hr.), se transformă în două state:

1. Regatul albinei și al cobrei femelă (uraeus) – cuprinde Delta și 60 de km din cursul inferior al Nilului

2. Regatul crinului și al vulturului femelă – se întinde pe cursul superior al fluviului Nil

Cele două state sunt cunoscute și ca regatele Egiptului de Sus și de Jos.

Cele două regate s-au unit sub regele sudului Narmer (Menes, cf. tradiției grecești) care cucerește nordul în jurul anilor 3.300–3.200 î.Hr.. Un monument al perioadei îl reprezintă pe Horus-Narmer (faraonul se identifică cu zeul Horus) înfățișat cu cele două coroane ale Egiptului de Sus și de Jos. Prin placa respectivă, Narmer amintea victoria sa asupra unor răsculați din Deltă. Pe un mic cilindru de fildeș mai este amintită și o expediție lui Narmer în Nubia.

Succesorii lui Narmer sunt regii Horus (reprezintă încarnarea zeului-șoim) sau faraonii (termen târziu = „cel din Palat”). 

Istoria Egiptului este împărțită de specialiștii moderni în perioade strălucite folosind divizarea în 31 de dinastii, realizată de egipteanul Manethon (în sec. al III-lea î.Hr.), din care nu a mai rămas decât cadrul cronologic.

Epocile istorice ale Egiptului cuprind: Regatele (Regatul Vechi – dinastiile III-VI; Regatul Mijlociu – dinastia a XII-a; Regatul Nou – dinastiile XVIII-XX; Regatul Târziu dinastiile XXV-XXX) separate de perioade intermediare (dovezile istorice sunt rare datorită anarhiei și a sărăciei produse de ea). Istoricii propun mai multe datări pentru aceste perioade.


Regatul Vechi (2850 - 2052 î.Hr.)

Epoca thinită - 2850-2650

Dinastiile I și a II sunt numite de egiptologii moderni după regii originari din Thinis, aflat în Egiptul Superior.

Fiul lui Narmer, Menes numit Horus - Aha, introduce pe monumentele sale cronologia după anii de domnie ai unui faraon. El a fost considerat, în epoca târzie, primul rege documentat istoric. Reședința sa și sediul administrativ se aflau la Memfis. Funcționarii de stat vor fi înmormântați aici, dar faraonii la Abydos, lângă Thinis – sunt construite primele morminte regale (mastaba = bancă, în limba arabă).

În această perioadă se pun bazele celei mai vechi forme de organizare administrativă, teritoriul fiind împărțit în nome conduse de un nomarh.

Statul se izolează de alte popoare și sunt eliminate influențele străine. Se poartă lupte cu beduinii din Peninsula Sinai. Se întreprind incursiuni la Biblos (Liban), de unde se obține lemn de cedru.

Epoca piramidelor - 2650-2150 î.Hr.  

Corespunde dinastiilor III-VI.

Faraonul Djoser, care este considerat întemeietorul dinastiei a III-a, s-a remarcat atât prin consolidarea autorității regale din interior, cât și printr-o activă politică externă, respectiv războaie de jaf la granițele statului egiptean.

Centru politic ce se află la Memfis („Zidul Alb”) este fortificat cu ziduri de incintă și împodobit cu temple închinate zeilor protectori ai dinastiei. În timpul domniei sale Egiptul cunoaște o mare dezvoltare internă și externă, socială, economică și politică. Djoser este înmormântat în piramida în trepte de la Saqqara (6 mastaba așezate una peste alta), construită de medicul și arhitectul Imhotep.

Dinastia a IV-a este cea a faraonilor în care s-au construit marile piramide: Snefru (piramidele de la Dahshur și Medum), Keops, Kefren și Mykerinos – secolul al XXVI-lea î.Hr. (piramidele de la Gizeh, la V de Cairo). În timpul lui Snefru au loc mai multe expediții războinice până la cea de-a doua Cataractă a Nilului, împotriva Libiei și Nubiei. Snefru a întreprins o campanie militară în Nubia, de unde a adus o pradă de război importantă și 7.000 de prizonieri (cf. inscripției de la Palermo). În cadrul prăzii, aurul (ocupa un loc deosebit fiind extras de la minele din Wadi-Allaki), alături de tămâie, fildeș, abanos și pene de struț.

În timpul lui Keops, Delta a fost reorganizată, iar minele din Sinai au intrat în stăpânirea Egiptului. Până în timpul faraonului Keops, faraonul era considerat încarnarea zeului cerului Horus, după domnia sa, el va fi privit doar ca fiu al zeului soare Ra, cult propagat de preoții de la Heliopolis.

Odată cu dinastiei a V-a, religia solară (Re din Heliopolis) devine religie de stat și își va găsi reprezentarea materială în templul închinat Soarelui, de la Sakkarah.

În timpul dinastiei a VI-a 6 puterea faraonilor slăbește și crește cea a nobilimii locale. Schimbările sociale grăbesc prăbușirea statului unitar și provinciile statului își câștigă independența. Au loc lupte între nobilimea feudală locală care provoacă o subminare crescândă a legii și ordinii; se produc răscoale, distrugeri ale mormintelor. Criza intelectuală se reflecta în literatura vremii: „Învățături pentru regele Merikare”, „Jeluirea țăranului limbut”, „Sfătuirea unui om deznădăjduit cu sufletul său”.

 Prima perioada interimară 2190-2052 î.Hr. 

Este perioada dinastiilor VII-X, fiind numită epoca de la Heracleopolis. Caracteristica perioadei este dată de fărâmițarea unității politice a statului.

Perpetuarea funcțiilor de nomarh din tată în fiu, ca și a altor demnități pe care aceștia le consideră ca puteri similare cu ale faraonului în zonele pe care le administrau va duce la decăderea Regatului Vechi. Puterea faraonului este lipsită de conținut real, rămânând doar nominală.

Nobilii ce conduceau regiunea Heracleopolis duc o activitate politică și militară în vederea reunificării statului egiptean. Vârfurile nobilimii de la Teba încep lupta pentru unificare reușind să reunifice Egiptul în timpul dinastiei a XI-a (cunoscută și sub denumirea Vechiul Regat Teban sau Regatul Mijlociu).


Regatul Mijlociu (2052 - cca 1570 î.Hr.)

................................................ ..............................................

................................................. .............................................


Regatul Nou (1570 - 715 î.Hr.)

................................................ ..............................................

................................................. .............................................


Regatul Târziu (715 - 332 î.Hr.)

................................................ ..............................................

................................................. .............................................