Historia magistra vitae

1-roma
Cultura și știința

Elemente ale cunoștințelor din acest domeniu trebuie deduse din reprezentările cu caracter astronomic care figurează pe monumentele funerare din timpul Regatului Nou sau pe Calendarele diagonale care împodobeau sarcofagele din timpul Regatului Mijlociu.

Deși semnele zodiacale ce apăreau pictate pe tavanele piramidelor au fost interpretate de primii egiptologi ca elemente ale cunoștințelor astronomice, ele nu au dat rezultate concludente.
În papirusul denumit Carlsberg 9, datat în plină epocă romană, în anul 144 d.Hr., a fost descrisă o metodă de determinare a fazelor Lunii, care s-ar baza pe izvoare mai vechi egiptene. Într-un alt papirus, Carlsberg 1 apare amintită existența unor tratate astronomice.

Calendarul (începutul anului era la mijlocul lui iulie, adică la momentul marii inundații anuale) are 365 de zile (12 x 30 + 5). Anii bisecți nu sunt cunoscuți, ceea ce explică diferența față de anul solar. Mai târziu se fac observații asupra stelei Sothis (Sirius) și se ajunge la „anul lui Sothis” = 365 și 1/4 zile. Fiecare anotimp se compunea din patru luni: I Revărsarea (Akhet); II Ieșirea din iarnă (Pevet); III Vara (Shemu) – lipsa de apă. Acest calendar solar a fost modificat în epoca ptolemaică și a devenit calendarul Iulian (al lui Iulius Caesar), care, apoi cu mici modificări, a devenit calendarul gregorian de astăzi.

Alături de calendarul civil, egiptenii utilizau și un calendar întemeiat pe perioadele lunii, care servea la fixarea sărbătorilor religioase. Conform papirusului Carlsberg 9, la 25 de ani egipteni corespund 309 lunații, ceea ce duce la un număr de 9125 de zile în total și care, împărțite pe grupe lunare, au fiecare 29 sau 30 de zile.

Cronologia la egipteni se exprima din anii de domnie ai unui faraon aflat în momentul respectiv la tron, ceea ce a creat desigur, reale probleme în formarea cronologiei generale a întregii epoci, până în perioada greco-romană. Egiptenii au făcut observații asupra a 36 de constelații care erau urmărite zilnic. Denumirile date diferiților aștri sunt, de pildă: „...stelele care nu se opresc niciodată, steaua dimineții = Venus, astrul strălucitor = Jupiter, Horus taurul = Saturn etc...”