Historia magistra vitae

1-roma
Cultura și știința

Literatura egipteană a cunoscut o înflorire importantă pe măsura extinderii materialelor pe care erau scrise, desenate, pictate diferitele texte: piatră, lemn, ceramică și în final pe papirus. între producțiile poetice egiptene,un loc distinct ocupă imnurile dedicate zeilor, regilor și orașelor.

Imnurile, se pare, sunt cele mai frumoase, mai ales cele descoperite la Medinet Habu, care reprezentau omagii aduse faraonilor pentru o viață îndelungată. O mare operă lirică, databilă în epoca Regatului Nou, este Imnul lui Amon-Ra care exprimă idei ce reflectă o gândire pre-filosofică de mulțumire fată de binefacerile soarelui:

„El face să înverzească pășunile pe care pasc turmele și cirezile ce dau hrană oamenilor,

El dă viață peștilor din fluviu și tuturor păsărilor cerului.

El dă suflare făpturii din ou și hrană dă gâștelor,

El dă viață păsărilor din stufăriș, târâtoarelor și tuturor insectelor zburătoare,

El dă hrană șoarecilor de câmp și păsărilor,care zboară din ram în ram ....”.

Un loc distinct îl ocupă textele funerare incizate pe pereții mormintelor, statuetelor sau sarcofagelor. Ele cuprindeau sfaturi pentru viața de dincolo, prescripții rituale. Cele mai vechi texte sunt Textele Piramidelor databile în timpul dinastiei a V-a și a VI-a (2500 î.Hr.), dar care probabil existau cu mult înainte.

Operele cu caracter moral-etic, cunoscute încă din timpul Regatului Vechi, se continuă pe întreaga durată a antichității. Astfel, sunt învățăturile lui Ptah-hotep, dinastia a V-a, în care se exprimă ideea de bază de supunere față de faraon: „Pleacă-ți spinarea în fața mai marelui tău” sau idei de conduită morală, cum ar fi de pildă.

„Nu fi îngâmfat de știința ta, ci sfătuiește-te cu cel neștiutor la fel ca cu cel învățat, căci hotarele științei nu pot fi atinse... și nu se află învățat care s-o stăpânească cu desăvârșire...”.

Această operă literară în versuri este guvernată de un fir călăuzitor și anume că ordinea stabilită în Univers și în Stat trebuie respectată.

În perioada intermediară au apărut lucrări de inspirație laică, cum ar fi lucrările în versuri: Profețiile lui Ipuwer, Învățăturile lui Merikare, care reflectă, implicit, epoca în care au fost scrise, provocate de instabilitatea internă a statului.

În timpul Regatului Nou, tradiția poeziei magico-religioase se continuă cu Cartea Morților, care preluase idei ale vechilor texte funerare din epoca precedentă.