- după 1947, în evoluţia României se remarcă câteva etape:
-1948 - 1964 - perioada preluării, organizării şi consolidării puterii de către comunişti în cadrul unui proces specific de stalinizare;
-1965 - 1974 - perioada unei relative destinderi interne;
-1974 - 1989 - perioada regimului ceauşist de esenţă neostalinistă.   

- după 1948, comuniştii au introdus modelul stalinist în toate componentele societăţii, prin mijloace economice şi politice paşnice, dar, mai ales, violenţe împotriva celor care luptau pentru pluralism:
- adept al dirijismului economic, regimul comunist a luptat împotriva proprietăţii private (11 iunie 1948 naţionalizarea a 1.060 de întreprinderi industriale şi miniere, extinzându-se până în 1950 asupra restului de unităţi economice, social-culturale şi locuinţe) .
- comuniştii şi-au intensificat prezenţa în lumea satelor spre a desăvârşi colectivizarea (în 1949, 55 gospodării agricole deţineau 8% din fondul arabil).
- după 1958 este o relansare către un Stalinism rigid, legată de neînţelegerile cu URSS pe tema integrării în CAER.
- s-a dus o politică de industrializare forţată ale cărei baze s-au dorit industria siderurgică, chimică, metalurgică, constructoare de maşini;
- venitul naţional pe cap de locuitor în 1940 era de 180 $ iar în 1965 de 653 $.
- asupra economiei naţionale, comuniştii au impus planurile cincinale.
- în martie 1948 au avut loc alegeri pentru Adunarea Constituantă câştigate de Frontul Democraţiei Populare.
- în aprilie 1948 s-a dat o nouă Constituţie, inspirată după cea sovietică.
- s-a adoptat sistemul monopartinic.
- forul suprem pe linie de stat era Prezidiul Marii Adunări Naţionale.
- ca organ suprem al puterii de stat s-a organizat „Consiliul de Stat” condus de: C.I. Parhon 1948-1952; Petru Groza 1952-1958; Ion Gheorghe Maurer 1958-1961.
- între 1948-1949 s-au creat securitatea şi miliţia populară; securitatea a devenit un instrument de teroare şi represiune politică îndreptat împotriva oricărui opozant al noului regim, era coordonată de generali agenţi ai serviciilor sovietice de spionaj ca: Alexandru Nikolski, P. Bodnarenko. În 1952 şi-a început activitatea de torţionar Alexandru Drăghici – devenit ulterior ministru de interne
- sistemul detenţionar în România comunistă a cuprins nenumărate închisori şi lagăre de muncă: Gherla, Aiud, Sighet, Piteşti, Râmnicul Sărat, Portiţa, Canalul Dunăre-Marea Neagră
- instituţia Bisericii a fost crunt reprimată, mulţi preoţi au fost arestaţi şi numeroase mănăstiri închise.
- 14 iulie 1948 guvernul român denunţă concordatul cu Vaticanul, iar la 1 decembrie 1948 cultul greco-catolic a fost desfiinţat şi episcopii săi arestaţi.
- Legea cultelor, din 14 august 1948 a supus Biserica statului comunist.
- impunerea forţată a colectivizării, strămutarea forţată din Banat în Bărăgan, 80.000 de ţărani au fost judecaţi.
- în cultura naţională s-a iniţiat stilul sovietic, unii autori trecuţi în slujba culturii comuniste (culturnicii) precum Roller, Iosiv Kisinevski, Iosif Ardeleanu, Leonte Răutu. După 1948 cenzură strictă la peste 2.000 de titluri de cărţi şi reviste.
- unii autori au modificat cu bună ştiinţă istoria ţării şi au fetişizat în literatură şi artă, chipul muncitorului.
- filozofia, statistica, sociologia au fost etichetate drept „burgheze” şi au fost, practic, desfiinţate.
- trebuie de menţionat totuşi lupta împotriva analfabetismului, deschiderea, fie ea şi mutilată, a culturii către populaţie.
- în februarie 1948, prin înlocuirea din PSD, în mod silit, a celor care se opuneau fuziunii, comuniştii au creat Partidul Muncitoresc Român - prototipul partidului unic, figura centrală fiind, între 1945 - 1965, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
- în 1952 a intrat în Biroul Politic şi viitorul dictator Nicolae Ceauşescu.
- se înscrie o nouă linie politică, cea promovată la Moscova de Nichita Sergheevici Hruşciov, care incrimina stalinismul.
- Gheorghe Gheorghiu-Dej a înlăturat toţi conducătorii potenţiali ce ar fi putut fi un sprijin pentru politica lui Hruşciov în România (este cazul lui Lucreţiu Pătrăşcanu alături de Lena Constante, Elena Pătrăşcanu, Bellu Zilber, Hary Braunn).
- pe plan extern România a fost subordonată URSS prin „"Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală din 1948”, plătind în continuare despăgubiri statului sovietic.
- expresia unui control deghizat în economie au fost şi sovromurile (Sovrom Petrol, Sovrom Lemn) care au fost desfiinţate după 1954.
- în 1949, România devine membră a CAER şi în 1955 a Pactului de la Varşovia.
- după 1955, Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a pronunţat pentru „calea românească de construire a socialismului”
- între 1958 - 1960 s-au încheiat unele acorduri economice cu statele vest-europene
- Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a folosit de conflictul ideologic dintre comuniştii chinezi şi ruşi ca şi de poziţia de frondă a lui Iosif Broz Tito pentru a se distanta de linia Moscovei.
- apogeul contradicţiilor a fost înregistrat în 1964, când s-a publicat planul Valev (prevedea un complex economic, care să cuprindă sudul URSS, sud-estul României şi nordul Bulgariei) .
- în 1964 s-a dat Declaraţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării muncitoreşti internaţionale, documentul propunea statuarea unor noi principii: egalitate, avantaj reciproc, neamestec în afacerile interne şi altele.
- 1968 - marele miting de la Bucureşti când a fost criticată agresiunea Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, acţiune la care România a refuzat să participe        

- 1965-1967 România a evoluat sub semnul unei relative liberalizări a regimului comunist in politica internă şi externă
- la 16 martie 1965 a murit Gheorghiu-Dej fiind urmat de Nicolae Ceauşescu
- se înregistrează un relativ progres economic în industria grea, petrochimică.
- s-a preconizat construirea de centrale nucleare, dezvoltarea industriei aeronautice, a transporturilor maritime
- în 1965, noua Constituţie schimbă denumirea ţării în Republica Socialistă România
- ţara împărţită în judeţe: încurajarea proprietăţii particulare.
- Plenara PCR din 1968 a reabilitat unele personalităţi: Lucreţiu Pătrăşcanu, ştefan Foriş.
- Nicolae Ceauşescu în 1967 devine preşedinte al Consiliului de Stat, controla Consiliul Economic, iar din 1968 al Consiliului de Apărare.
- România a primit vizita unor lideri occidentali, preşedinţii Franţei, SUA, a întreţinut relaţii cordiale cu Tito, a criticat invazia trupelor Pactului de Varşovia în Cehoslovacia în 1968, care a pus capăt mişcării reformatoare iniţiată de Alexander Dubcek (Primăvara de la Praga, a stabilit relaţii diplomatice cu RFG şi Israel.
- a aderat la organisme internaţionale: GATT (1971), Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională (1972) şi la Comunitatea Economică Europeană.

-1971 relansează căile dezvoltării societăţii româneşti, elaborând faimoasele teze ce semnificau reîntoarcerea la autoritarismul politic
- s-a pronunţat pentru o „puritate ideologică” şi o orientare naţionalistă în cultură.
- cultul personalităţii a jucat un rol decisiv, instaurând o guvernare de familie (1973 - Elena Ceauşescu intră în Comitetul Politic Executiv) .
- viaţa economică a fost marcată de centralizare.
- dictatorul stabilea singur ritmul de dezvoltare al industriei şi agriculturii, transferul silit al forţei de muncă din agricultură în industrie.
- perioada 1970 - 1980 s-a confruntat cu o criză alimentară acută
- a luat măsuri de sporire artificială a natalităţii.
- a iniţiat-o amplă acţiune de sistematizare teritorială, a conceput în capitală un proiect gigantic: B-dul Victoria Socialismului.
- după 1975, în România se desfăşoară o amplă mişcare de protest.
- încălcarea flagrantă a libertăţilor umane duce la răcirea relaţiilor cu statele occidentale, fapt ce l-a determinat să se îndrepte către o cooperare ineficientă cu statele africane şi latino-americane.
-1977- greva minerilor din Valea Jiului (intervenţia lui Ilie Verdeţ, prim-ministru, şi a lui Nicolae Ceauşescu).
-1979 s-a înfiinţat Sindicatul Liber al oamenilor muncii din România.
-1987 mari agitaţii - 16 februarie manifestaţia studenţilor din Iaşi;
-15 noiembrie demonstraţia muncitorilor de la Braşov
-14 decembrie 1989 era pregătită să izbucnească la Iaşi o acţiune de protest antidictatorială.
-1979 acuzaţii la adresa lui C. Pârvulescu.
-1980 acuzaţii la adresa lui ştefan Voitec.
- în planul politicii externe;
- România afişează o politică de independenţă faţă de URSS;
- până în 1981 Nicolae şi Elena Ceauşescu au efectuat 150 de vizite;
- N. Ceauşescu respinge concepţiile de restructurarea şi democratizarea iniţiată de M. Gorbaciov în politica de Perestroika.
- în 1989, 6 fruntaşi al Partidului Comunist: Corneliu Mănescu, AI. Bârlădeanu, Grigore Răceanu, C. Pârvulescu, Gh. Apostol, Silviu Brucan au adresat un apel lui N. Ceauşescu în care solicitau respectarea drepturilor omului şi a Constituţiei, oprirea „sistematizării” teritoriului ţării, încetarea exportului de alimente, restabilirea prestigiului internaţional al României.
- la finele anului 1980 criza de structură a regimului comunist din România s-a adâncit. Aceasta a dus, în decembrie 1989, la o puternică revoltă populară concretizată în mari acţiuni de protest din 16 - 22 decembrie, la Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca, Arad, Braşov, Sibiu, soldate cu numeroase victime. Dictatura lui Nicolae Ceauşescu s-a prăbuşit.
- Frontul Salvării Naţionale a preluat conducerea ţării.

 

pagina in lucru