Prin decretul din 14 februarie 1941 s-a abrogat denumirea de stat naţional legionar, profesorul Mihai Antonescu vicepreşedinte al Consiliului de Miniştrii, apoi Ministrul Afacerilor Străine.
s-a constituit un guvern de militari şi tehnicieni condus de Ion Antonescu;
în 1942, mareşalul Ion Antonescu avea putere deplină şi guverna prin decrete-legi;
- s-a trecut la reprimarea mişcării democratice prin arestări, deportări, lagăre de muncă, militarizarea întreprinderilor;
- a asigurat României statutul de ţară neocupată de nazişti, deşi trupele germane ocupau poziţii strategice, Bucureşti, Valea Prahovei, Dobrogea, porturile Dunărene, şi au costat statul român 67 miliarde lei (valută 1938);
statutul României în sistemul de alianţe al puterilor fasciste era recunoscut oficial de Germania;
întreaga economie a fost pusă în slujba eforturilor de război;
- în 1941 s-au dat decrete-legi privind militarizarea întreprinderilor şi instituţiilor de stat şi particulare, mobilizarea agricolă, s-a instituit pedeapsa cu moartea pentru sabotaje în economie;
- modernizarea industriei şi agriculturii s-a făcut cu utilaje perfecţionate importate din Reich;
se face simţită inflaţia, efectul fiind deprecierea leului faţă de marca germană şi alte valute;
la 4 decembrie 1940 s-a semnat un acord economic româno-german pe 10 ani (privea intensificarea exportului de produse agricole şi forestiere din România în Germania şi regimul muncii în timp de război);
în perioada 1940 -1944 au funcţionat în România 325 firme germane. Trustul Konthinental Oel A.G. s-a ocupat cu organizarea exploatării petrolului;
- în anul 1943, 60% din totalul exportului şi 85% din cel al importului românesc se afla în mâna firmelor germane;
schimburile comerciale neechivalente cu Germania au provocat României pagube de 440 milioane de dolari;
- între 1 octombrie 1940 şi 23 august 1944, Germania a ridicat din ţara noastră peste 10 milioane tone produse petroliere;
- abia în 1943 Germania a acceptat plata în aur la un preţ unic a petrolului românesc;
pe plan politic:
     •  s-a manifestat o anumită toleranţă faţă de activitatea liderilor PNL şi PNŢ.;
     •  în Basarabia împotriva populaţiei evreieşti s-au produs pogromuri la Mărculeşti, Gura Kamenka, Climăuţi, Gura Găinari;
     •  Antonescu s-a opus exterminării populaţiei evreieşti din România, obţine anularea promisiunii de a deporta evrei din România la Auschwitz, o singură excepţie a fost programul din 6 iulie 1941 de la Iaşi;
     •  se opun liderii mişcării sioniste din România: L. Felderman, M. Benevisti, Al.L. Zissu;
     •  guvernul român a acceptat emigrarea evreilor în Palestina.

     Prin dictatul de Viena a fost smulsă României partea de nord-vest a Transilvaniei (43.492 km pătraţi şi o populaţie de 2.667.007 locuitori – 50,2% români, 37,19% maghiari).
în perioada septembrie-noiembrie 1940 în aceată parte a funcţionat administraţia militară;
- între anii 1941 - 1944 a fost instaurat un regim civil, cu nimic mai tolerant decât cel precedent;
- asupra populaţiei româneşti s-a abătut o teroare cruntă, marcată de expulzări, dislocări de populaţii, maltratări, schingiuiri şi bătăi, crime, jafuri şi rechiziţii;
- de menţionat asasinatele înfiorătoare din toamna anului 1940 la Zalău, Ciumirna, Ianculeşti, Huedin, Hodoş, Nusfalău, Halmajd, Mureşenii de Câmpie, Trăznea, Hâda.
în martie 1944 Ungaria a fost ocupată de trupele naziste, au fost instituite legi excepţionale iar populaţia evreiască a fost vânată practic de hitlerişti, peste 150.000 evrei din nord-vestul Transilvaniei au fost deportaţi în lagărele morţii la Dachau, Buchenwald, Bergen-Belsen, Auschwitz-Birkenah;
în Basarabia şi Bucovina de Nord au loc deportări şi execuţii şi s-a intensificat deznaţionalizarea românilor (suprafaţă 50.500 km pătraţi, populaţie 3.800.000 locuitori).       

     În implicarea României în conflictul mondial între septembrie 1940 şi august 1944 pot fi deosebite două etape:
        • septembrie 1940 - iunie 1941 - nonbeligerantă cu aderarea la Axă;
        • iunie 1941 - august 1944 - beligerantă alături de Axă;
în primăvara anului 1941, România a refuzat să participe la agresiunea nazistă contra Iugoslaviei şi Greciei;
la sfârşitul anului 1941, începutul anului 1942 a intervenit starea de război cu Marea Britanie, S.U.A. şi aliaţii lor pe fondul participării României la războiul din răsărit;
- România lua parte la războiul din răsărit pentru a obţine eliberarea teritoriilor ocupate în 1940 de sovietici;
- la 30 noiembrie 1941 guvernul britanic adresează un ultimatum prin care cere autorităţilor antonesciene ca până la 5 decembrie să oprească operaţiunile militare pe frontul împotriva URSS;
- la 6 decembrie 1941 intervine starea de război între România şi Marea Britanie;
- între 8 şi 11 decembrie au declarat război României: Canada, Noua Zeelandă, Australia, Uniunea Sud-Africană;
- la insistenţele Germaniei, România declară război Statelor Unite ale Americii la 12 decembrie 1941 iar răspunsul american a survenit în iunie 1942;
la 12 iunie 1941 generalul Antonescu este invitat de Hitler la München unde i se prezintă planul Barbarossa ce urmărea distrugerea URSS;
- la 22 iunie 1941, România a luat parte alături de Germania şi aliaţi la atacul asupra URSS;
- armata română a intrat în război pentru a readuce la trupul ţării provinciile smulse de sovietici în vara tragică a anului 1940;
pe frontul de sud acţionau:
        •  armata 3 (generalul Petre Dumitrescu) ;
        •  armata 4 (generalul Nicolae Ciupercă) ;
până la sfârşitul lui iulie 1941 au fost eliberate Basarabia şi Bucovina de Nord;
- în Basarabia s-a reinstaurat administraţia românească;
- la 26 iulie armata română a atins Nistru;
16 august 1941 la întâlnirea de la Berdicev, Antonescu acceptă cererea lui Hitler de a-i da concursul în luptele de peste Nistru, armata română urmând a acţiona pe direcţia Odessa – Peninsula Crimeea;
- României i-a fost încredinţată administrarea Transnistriei;
la 22 august Antonescu a fost avansat la gradul de mareşal al României;
- după lupte grele armata română cucereşte Odessa în octombrie 1941, iar Sevastopolul în iulie 1942;
- la Stalingrad (iulie 1942 - februarie 1943), 26 divizii româneşti au luptat alături de Axă;
- în 1943 - 1944, trupele române au susţinut lupte grele în Crimeea şi Basarabia;
- în februarie 1942 Hitler cere României mărirea efectivelor în Răsărit;
după 1943 Antonescu acţionează pentru a scoate ţara din război, înţelegând că Germania va fi învinsă (pierderile României datorate războiului, 1 miliard dolari valută 1938);
în 1943 la Rastenburg, între Hitler şi Antonescu, s-a semnat „Protocolul de reglementare a plăţilor între Germania şi România”;
în 1942 Horia Sima evadează din lagărul din Germania, trece în Italia provocând momente de încordare;
alianţa româno-germană a avut şi unele contradicţii, legate de probleme economice solicitările lui Antonescu de a anula Dictatul de la Viena; statutul grupului etnic german din ţara noastră, tratamentul aplicat evreilor, discuţiile angajate de România în capitalele statelor neutre pentru ieşirea din război.

     Figura centrală ce a polarizat unele discuţii în vederea ieşirii României din război a fost Iuliu Maniu - liderul PNŢ.
ca reprezentant al Opoziţiei Unite, închegată în toamna anului 1941, Maniu a menţinut legătura cu aliaţii anglo-american;
- în ianuarie 1942, Iuliu Maniu a reuşit să închege un acord de principiu cu regele Mihai
în 1943 s-a format Frontul Patriotic Antihitlerist din PCR, Uniunea Patrioţilor, Frontul Plugarilor, M.A.D.O.S.Z., Partidul Socialist Ţărănesc şi unele organizaţii ale Partidului Social Democrat şi şi-au propus:
        •  ieşirea României din război;
        •  alăturarea la coaliţia antihitleristă;
        •  eliberarea teritoriului naţional şi anularea Dictatului de la Viena;
        •  reorganizarea ţării pe baze democratice.
au avut loc contacte ale diplomaţilor români cu reprezentanţii coaliţiei antihitleriste în capitalele statelor neutre: LisabonaIon Pângal şi V. Cădere; MadridScarlat Grigoriu; la BernaRichard Franosovici, N. Lahovary; Roma şi Vatican Raoul Bossy; StockholmGeorge Anca.
începând din 1943, monarhia redevine un centru de putere;
- s-au format două centre de sondare a aliaţilor: unul în jurul regelui şi Opoziţiei Unite şi altul în jurul mareşalului;
- au fost numiţi noi reprezentanţi diplomatici la Stockholm (F. Nanu) şi la Ankara (Alexandru Cretzianu), Iuliu Maniu a fost acceptat ca interlocutor în discuţii de conducerea sovietică (martie 1943).
la 15 ianuarie 1943, Mihai Antonescu propune lui Ciano ieşirea simultană din război a Ungariei, României şi Italiei;
cele mai importante negocieri la: Ankara, septembrie 1943 - martie 1944; la Stockholm, noiembrie 1943 - iulie 1944; Frederic Nanu în discuţiile cu ambasadorul sovietic Alexandra Kollontay a abordat problema armistiţiului.
- Churchill la 2 mai 1944 într-un mesaj către Molotov considera situaţia din România subordonată Rusiei.
tratativele de la Cairo din 1944 s-au concentrat în jurul capitulării necondiţionate a României în faţa Aliaţilor (tratativele erau purtate cu acordul mareşalului dar în numele opoziţiei).
la cererea sovieticilor, opoziţia a acceptat includerea în cadrul său a unui reprezentant din partea comuniştilor.
soarta României a fost influenţată de tratativele secrete între Churchill, Roosevelt şi Stalin.