Partidul Național Liberal Partidul Naţional Ţărănesc Partidele Conservatoare Partidul Social-Democrat Mișcarea legionară Partidul comunist

- s-a format la 10 octombrie 1926 prin fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc (una din condiţii a fost înlăturarea lui Constantin Stere)

Partidul Ţărănesc

Partidul Ţărănesc a luat fiinţă în noiembrie 1918, ca exponent al burgheziei rurale al unor pături largi ale ţărănimii, ai unor intelectuali şi chiar a unor mari grupări burgheze ostile liberalilor.
Doctrinarii partidului erau adepţii unei societăţi în care agricultura să domine economia naţională. Ei nu preconizau lichidarea industrie, ci doar dezvoltarea ei care să valorifice bogăţiile ţării şi producerea de armament necesar apărării.
- fondator - învăţătorul Ion Mihalache;
- exponentul păturii înstărite de la sate: preoţi, învăţători, ţărani înstăriţi;
- ziarele partidului „Ţara Nouă” şi apoi „Aurora”.
- printre liderii săi pot fi menţionaţi: Constantin Stere, Virgil Madgearu, Pantelimon Halippa; 

Partidul Naţional Român din Transilvania

- conducătorii Iuliu Maniu. Al. Vaida-Voevod, Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiş;
- baza ideologică şt programatică a fost Declaraţia de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia.
- organ de presă „Patria”.
- se bucura de un sprijin substanţial în rândurile şăranilor români din Transilvania
- ideologia era burgheză prin concepţiile sale şi mai degrabă naţionalistă decât ţărănescă
- între 1924-1926 P.N.R. duce tratative cu Partidul Ţărănesc concretizate în 1926 prin formarea Partidului Naţional Ţărănesc.


- a dus o politică democratică dar s-a deplasat treptat spre centru dreapta.
- grupa reprezentanţi ai burgheziei mici şi mijlocii.
- preşedinte Iuliu Maniu.
- organ de presă „Dreptatea”.
- partidul s-a confruntat cu dificultăţi în perioada 1929-1933.
- în 1933 contra uzanţelor, Carol al II-lea numeşte prim-ministru pe Al. Vaida-Voevod în locul lui Iuliu Maniu
- în septembrie 1933 a fost ales preşedinte al PNŢ, Ion Mihalache, iar în conducere au fost numite cadre tinere ca Mihail Ralea, Mihail Ghelmegeanu.
- în 1935 s-a publicat un nou program politic al cărui scop era edificarea „statului naţional ţărănesc” în România.
- în 1935 se produc 2 rupturi prin plecarea lui Dem Dobrescu şi Alexandru Vaida-Voevod din P.N.Ţ.
- în cadrul partidului s-au constituit trei aripi:
- dr. Nicolae Lupu cerea intensificarea luptei pentru menţinerea regimului democratic
- Iuliu Maniu care aprecia că pericolul principal era politica autoritară carlistă şi era gata să colaboreze cu Garda de Fier.
- Armand Călinescu ce se apropia de poziţiile regelui şi se pronunţa pentru intransigenŢă faţă de extrema dreaptă.
-  în 1937 în urma demisiei lui Mihalache, Maniu revine la conducerea partidului.
- la alegerile din noiembrie 1937 deşi a semnat cu liderul legionarilor Corneliu Zelea Codreanu un pact de „neagresiune electorală” PNŢ nu a obţinut rezultate bune.
- Dinu Brătianu şi Maniu protestează faţă de instaurarea monarhiei lui Carol al II-lea după 1938 (prin scrisori, memorii, declaraţii politice).

      În anul 1926 Partidul Ţărănesc, al lui Ion Mihalache, fuzionează cu Partidul Naţional Român dihn Transilvania, după care se adoptă un nou program. Printre conducătorii şi doctrinarii PNŢ îi pomenim pe Iuliu Maniu, I. Mihalache, N. Lupu, Pantelimon Hallipa.
      Prin programul lor au pus accentul pe agricultură ceea ce i-a situat în opoziţie faţă de liberali. Se remarcă Virgil Madgearu prin lucrările doctrinare: „Doctrina ţărănistă” (1923),  „Noua politică a României”,  „Agrarism, capitalism, imperialism”.
- se nega existenţa condiţiilor favorabile transformării României într-un stat industrial.
- proprietatea burgheziei săteşti era apreciată drept agrariană şi nu capitalistă.
- considera că România se deosebeşte fundamental de ţările dezvoltate, ceea ce făcea inadecvată atât doctrina liberală, cât şi pe cea socialistă.
- în economia naţională erau numeroase deficienţe: existenţa unei suprapopulaţii româneşti la sate, tehnica rudimentară, datoriile băneşti ale ţărănimii. El a stabilit câteva obiective ţintă :
-     dezvoltarea agriculturii prin pluricultură (diversificare)
-     trecerea la o agricultură intensivă cu sprijinul statului
-     misiunea ştiinţelor agricole care trebuia să creeze diverse tipuri de cooperative (de credit, de consum).
      Ţărăniştii vedeau posibilă dezvoltarea economică a ţării prin asocierea efortului privat autohton cu avuţia statului prin: arendă, concesiune, regie cooperatistă. La această asociere trebuia chemat capitalul străin.
- curentul economic ţărănist este exprimat prin sintagma „porţilor deschise”.
- ei susţineau că legile propuse de liberali contravin statului român şi sunt menite doar să asigure interesele personale ale acestora.
- doctrina ţărănistă este parte a gândirii ce conţine elemente de mare valoare şi este componentă a gândirii economice mondiale.