Partidul Național Liberal Partidul Naţional Ţărănesc Partidele Conservatoare Partidul Social-Democrat Mișcarea legionară Partidul comunist

- reprezintă interesele burgheziei financiare şi industriale.
- la conducere s-au succedat Ion I.C. Brătianu, ce a dat numele său perioadei 1922-1928 – decada brătienistă. Vintilă Brătianu, I.G. Duca, Constantin (Dinu) I.C. Brătianu.
- partidul a dezvoltat teoria liberalismului politic (burghezia juca rolul de conducere iar societatea urma să se organizeze pe baza „armoniei” şi „echilibrului” social)
- a susţinut ideea reformei agrare şi electorale, a făurit ansamblul de măsuri legislative ce au contribuit la realizarea Constituţiei din 1923.
- I.I.C. Brătianu a influenţat Casa Regală şi s-a folosit de dificultăţile prin care aceasta trecea în perioada crizei dinastice.
- moartea lui Brătianu în 1927 dă o lovitură prestigiului partidului, acesta a respins iniţial Restauraţia Carlistă
- la 9 iulie 1930 în urma audienţei la rege a lui Vintilă Brătianu partidul a acceptat de facto noua situaţie politică.
- reorganizat în mai 1930 PNL continuă să fie marcat de sciziune.
- încurajat de rege ce lovea în forţa partidului Gh. Brătianu cu sprijinul unor cadre tinerea format PNL Gh. Brătianu.
- Gh. Brătianu a fost primit în audienţă la noiembrie 1936 de Cancelarul german Adolf Hitler.
- în 1930 s-a desprins gruparea lui Constantin Argetoianu, care peste 2 ani a format Uniunea Agrară, pusă în slujba politicii lui Carol al II-lea.
- în decembrie 1930 preşedinte al PNL a fost ales I.G. Duca, care a luptat pentru refacerea organizaţiilor judeţene şi a creşterii prestigiului partidului;
- este asasinat la Sinaia la 29 decembrie 1933
- în 1934 şef al partidului a fost ales Constantin (Dinu) I.C. Brătianu
- regele numeşte prim-ministru nu pe preşedintele PNL (încălcând uzanţele parlamentare şi accentuând deruta şi disensiunile) ci pe Gh. Tătărăscu.
- duce o politică în sprijinul lui Carol ce se pregătea să-şi instaureze regimul său personal
- la alegerile din 1937, rezultatele sunt slabe.
- în 1938 Gh. Brătianu acceptă fuziunea cu partidul lui Dinu Brătianu

      Liberalismul interbelic a preluat de la liberalismul românesc anterior cel puţin trei elemente definitorii:
-   ideea proprietăţii private ca temelie a întregii organizări social-economice a ţării
-   ideea modernizării ţării şi a protejării acesteia
-   ideea priorităţii intereselor întreprinzătorilor autohtoni
Doctrinarii liberali au propus câteva inovaţii:
 a)  accelerarea rolului statului în industria ţării şi dezvoltarea întreprinderilor private autohtone
 b) luarea în colimator a unor probleme sociale care s-au ivit datorită efectelor negative ale economiei de la vremea respectivă: şomajul, inegalitatea în venituri, menţinerea unor  vestigii feudale.
Principalii emisari ai doctrinei neoliberale: M. Manoelescu, şt. Zeletin, I.G. Duca, V. Slăvescu, I. Anghelescu, Vintilă I.C. Brătianu. I.G. Duca spunea: „Doctrina liberală este ca un templu susţinut de patru coloane: ordinea în stat, colaborarea cu străinătatea, armonia socială, dezvoltarea forţelor naţionale.
Doctrina neoliberală este favorabilă dezvoltării capitalismului în România după tiparul grafic occidental, bazat pe capitalul autohton şi pe intervenţia statului (fie una masivă, fie una limitată). Acest deziderat este ilustrat de sintagma lui V. Brătianu „Prin noi înşine”, care rezolva locul de căpetenie a capitalului autohton.
Desigur, nu se punea problema excluderii capitalului străin, ci doar aceea a priorităţii capitalului autohton, asigurarea burgheziei (a climatului din PNL), care stăpânea Banca Naţională. După unii liberali colaborarea cu capitalul străin trebuia să se limiteze la avansuri financiare pentru acoperirea unor investiţii ce nu beneficiau de suficient capital autohton. Acestea trebuiau să se materializeze mai ales în natură.
Capitalul străin era apreciat astfel:
-  cel de care statul român avea neapărat nevoie pentru înzestrarea sa, căruia să i se permită pătrunderea în ţară        
-    cel destinat valorificării bogăţiilor naturale, cu acces limitat
Această doctrină a vizat refacerea şi dezvoltarea economiei prin valorificarea resurselor interne, prin protejarea avuţiei naţionale, prin sporirea forţei naţiunii, prin posibilitatea acumulării de capital, prin faptul că ea cântărea cu atenţie înlesnirile aduse capitalului străin (răsplata ce putea fi adusă acestuia), şi de asemenea urmărea garantarea şi securitatea ţării.
În politica agrară liberalii apreciau că exproprierea marii proprietăţi este o formulă de progres social, dar că nu trebuia să depăşească ideea de proprietate individuală.
Limitele  sintagmei liberale, „Prin noi înşine”, consta în faptul că ei urmăreau şi satisfacerea intereselor proprii, căutau să rămână principalii beneficiari ai avuţiei naţionale, să se menţină la guvernare, să-şi îndepărteze concurenţa (PNŢ care prin doctrina sa afecta interesele capitalismului liberal). Liberalii sperau că economia va dobândi un caracter agrar industrial.