Reprezentanţa Naţională, sau Parlamentul, avea structură bicamerală: Adunarea Deputaţilor şi Senatul.
- deputaţii erau aleşi pe baza votului universal, egal, obligatoriu şi secret al alegătorilor români.
- senatul era format din membrii aleşi, cetăţeni români care aveau minim 40 ani şi de drept (reprezentanţii înaltului cler, preşedintele Academiei Române, foşti preşedinţi ai Consiliului de Miniştrii, ai corpurilor legiuitoare, ai Înaltei Curţii de Casaţie, generali în rezervă etc.).
- reprezenta puterea legislativă în cadrul regimului democratic;
- articolele 33 şi 42 din Constituţia din 1923 au prevăzut că puterea emană de la naţiuni şi că membrii Parlamentului reprezentau naţiunea;
- în 1926 sistemul electoral din România a dobândit forma aproape finală. Dreptul de vot, printr-o lege electorală, era acordat doar bărbaţilor majori (peste 21 de ani), referitor la femei urmând să se decidă prin legi speciale (ceea ce s-a întâmplat în 1939 când o lege electorală a dat drept de vot femeilor;
- legea electorală din 1926 înlocuia la Camera Deputaţilor principiul reprezentării proporţionale a partidelor cu principiul reprezentării primei parlamentare. Cei care obţineau peste 40 % din totalul mandatelor primea prima parlamentară: 50 % din totalul mandatelor. Cealaltă jumătate era împărţită celorlalte partide care au obţinut pragul parlamentar de cel puţin 2 %. Doar dacă nu se obţineau 40 % din voturi atunci împărţirea nu se făcea proporţional.
- la Senat s-a aplicat principiul majorităţii relative. Toate mandatele dintr-o circumscripţie revenind  partidului ce a obţinut cele mai multe voturi.
- funcţia de preşedinte al Parlamentului reprezenta o încununare a unei îndelungate activităţi social-politice şi culturale: Nicolae Iorga, Duiliu Zamfirescu, D. Pompei, Alexandru Lapedatu;

Practica parlamentară cuprindea:
- interpelări la adresa guvernului (între 1919-1937 s-au formulat 12.000 interpelări);
- votul de neîncredere acordat executivului;
- invalidarea de mandate;
- dezbaterile şi răspunsurile pe marginea Discursului Tronului (rostit la începutul fiecărei sesiuni a forului legislativ);
- era un for de control al activităţii executivului: miniştrii erau responsabili pentru actele lor în faţa Parlamentului;
În privinţa culorii politice, Parlamentul a fost dominat de Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc, dar şi de alte partide,
- în cadrul său au activat reprezentanţii burgheziei mari, mici, mijlocii, intelectuali, jurişti, învăţători, avocaţi, industriaşi, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale;    
- a găzduit ample dezbateri concretizate în importante hotărâri asupra marilor probleme ale societăţii româneşti în perioada interbelică: ratificarea tratatelor de pace după primul război mondial; Constituţia din 1923, organizarea administrativă, evoluţia economică, consultările electorale, progresul culturii; 

 

parlament1
Parlamentul în perioada interbelică