- în România interbelică, sistemul formaţiunilor politice s-a remarcat printr-o complexitate deosebită;
- au exprimat interesele unor pături, grupuri şi forţe sociale
- rolul important l-au avut Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc
- în perioadele de criză şi recesiune economică a existat un număr mare de partide între 1918-1921; 1929-1933
- în perioadele de stabilitate economică 1922-1928 şi 1934-1937 s-au produs importante regrupări de forţe politice
- nu au lipsit manifestările de extremă dreapta şi stânga, deşi viaţa politică internă a evoluat în limitele curentului democratic.
- partidele conservatoare au dispărut după 1918 de pe scena istoriei.
- expresie a caracterului democratic al regimului politic din România în perioada interbelică au activat şi unele partide şi formaţiuni ale minorităţilor naţionale: Partidul Maghiar, Uniunea maghiară, Partidul German, Partidul Popular şvăbesc, Partidul Evreiesc, Uniunea Evreilor.

- între 1918-1940 în România s-au succedat 38 de guverne conduse între alţii de: Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Coandă, Ion I.C. Brătianu, Arthur Văitoianu, Alexandru Vaida-Voevod, Take Ionescu, Vintilă Brătianu, Iuliu Maniu, N. Iorga, Constantin Argetoianu, I.Gh. Duca, Ghe. Tătărescu, Armand Călinescu.
- au alternat perioade de stabilitate, cu cele de instabilitate pe plan politic.
- s-a căutat asigurarea unei structuri instituţionale adecvată noilor cerinţe ale progresului
- reforma electorală:
- după modificarea în 1917 a articolelor 57 şi 67 din Constituţie se deschide calea unei reforme electorale
- la 16 decembrie 1918, un decret lege, prevedea votul universal direct şi secret pentru toţi locuitorii începând cu vârsta de 21 ani (nu participau femeile, magistraţii, ofiţerii).
- la alegerile parlamentare din 1919 parlamentul avea 568 deputaţi (şi un număr de socialişti):
- rotativa guvernamentală a fost înlăturată.
- La 29 decembrie 1919, Parlamentul a votat legile prin care se ratifica unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România.
- în 1919, s-a introdus calendarul gregorian (1 aprilie 1919 stil vechi a devenit 14 aprilie 1919 stil nou).
- 1925 la insistenţele guvernului român, Patriarhia de la Constantinopol, a recunoscut Patriarhia Română, condusă de Miron Cristea, episcop de Caransebeş.
Măsuri în vederea relansării economice:
- se repunea în ordine circulaţia monetară:
- ştampilarea bancnotelor ce circulau paralel cu leul emis de Banca Naţională a României (rubla Lvov, rubla Romanov, coroana austro-ungară);
- 1920 s-a efectuat unificarea monetară;
- 1921 reforma monetară elaborată de N. Titulescu prevede un sistem unitar de impozite şi un minim de venit neimpozabil,
- s-au întreprins măsuri pentru desfiinţarea barierelor vamale între Vechiul Regat şi provinciile unite cu Ţara.
- realizarea reformei agrare a constituit o preocupare deosebită:
- la 15 decembrie 1918 s-a emis decretul-lege pentru exproprierea marilor proprietăţi rurale din Regat viza 2 milioane de ha din Transilvania, Bucovina şi Basarabia, din proprietăţile particulare ale supuşilor statelor străine, Casei Regalele, Coroanei, absenteiştilor;
- decretul din 27 decembrie 1918 a fixat condiţiile de expropriere
- acte legislative speciale din anii 1919-1920 au vizat aplicarea reformei agrare în provincii
- legea propriu-zisă de reformă agrară din 1921 a asigurat redistribuirea proprietăţii agrare în favoarea ţărănimii