În Transilvania mişcarea pentru autodeterminare a avut un caracter popular mai accentuat. Ideea autodeterminării s-a bucurat de adeziunea populaţiei româneşti la toate nivelurile. Presa i-a dat o mare extindere în toamna anului 1918.
- cel mai mare ecou l-au avut declaraţiile preşedintelui american Wilson difuzate în opinia publică românească prin toate canalele posibile, receptate în toate zonele Transilvaniei şi în toate categoriile sociale până la nivelul ţărănesc.
- lupta pentru realizarea unirii cu patria-mamă se radicalizează odată cu debutul primei conflagraţii mondiale;
- Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor desfăşoară o intensă activitate în sprijinul idealului naţional;
- intrarea trupelor române în Transilvania în vara anului 1916 este primită cu entuziasm de români;
     După retragerea unităţilor militare în sudul Dunării, ca urmare a necesităţilor militare, autorităţile maghiare duc o puternică mişcare de reprimare a mişcării naţionale româneşti:
- rechiziţii, arestări, internări în lagăre;
- presa românească a fost suspendată;
- au fost închise şi suspendate şcoli confesionale ale românilor;
- în pofida interdicţiilor pronunţate de guvernul Tisza, au avut loc acţiuni sociale şi de protest între 1916 şi 1018 pe Valea Jiului, la Cluj, Oradea, Braşov, Timişoara;
- la 1 octombrie 1918 a reapărut ziarul „Adevărul”;
- în ianuarie şi iunie 1918 au avut loc în întregul imperiu puternice greve generale;
     În străinătate s-a desfăşurat o intensă propagandă pentru susţinerea cauzei unităţii tuturor românilor:
- au acţionat în acest sens în Franţa. Anglia, SUA, Italia, Suedia, Take Ionescu, Simion Mândrescu, Ioan Ursu, Constantin Angelescu, Vasile Lucaciu şi alţii:
- s-au publicat articole de presă, cărţi, au avut loc conferinţe şi manifestaţii, s-au tăcut intervenţii parlamentare;
- la 8 aprilie 1918 a avut loc la Roma Congresul popoarelor asuprite din Imperiul austro-ungar la care au participati Simion Mândrescu, dr. Nicolae Lupu, D. Drăghicescu, C.G. Mironescu. S-a decis continuarea luptei popoarelor asuprite din monarhia austro-ungară;
- la 3 octombrie 1918 s-a constituit la Paris sub preşedinţia lui Take Ionescu Consiliul Naţional ai Unităţii Româneşti, ce publica ziarul „La Roumanie”;
- în Transilvania şi-a reluat activitatea Partidul Naţional Român. La Oradea, Comitetul său executiv a adoptat la 29 septembrie / 12 octombrie 1918 o declaraţie ce proclama „independenţa naţiunii române” în cadrul dublei monarhii; prezentată în parlamentul maghiar la 18 octombrie; este rezultatul tratativelor dintre principalele forţe politice româneşti, desfăşurate la Budapesta la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie.
- declaraţia din 12 octombrie este o declaraţie politică generală, de principii, în care regăsim principalele componente ale conceptului european: libertatea naţiunii, secesiunea politică de Ungaria, asumarea suveranităţii naţiunii în teritoriul său naţional, plebiscitul.
- au fost reluate contactele cu Partidul Social Democrat;

 

     La 3/16 octombrie 1918 împăratul Carol I face un ultim efort pentru a salva monarhia în plină dezagregare, lansând manifestul „Către popoarele mele credincioase” în care propune federalizarea Austro-Ungariei. Drept răspuns, Alexandru Vaida-Voevod a citit în parlamentul maghiar Declaraţia de independenţă;
- treptat, puterea locală a fost preluată de consiliile româneşti numite Sfaturi, ce au dispus de sprijinul militar al populaţiei prin intermediul gărzilor româneşti;
- la 30 octombrie / 12 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român Central din care au făcut parte şase reprezentanţi ai Partidului Naţional RomânTheodor Mihaly, Vasile Goldiş, Aurel Vlad, Alexandru Vaida-Voevod, Ștefan Cicio-Pop, A. Lazăr şi şase ai Partidului Social DemocratIoan Flueraş, Basil Surdu, Iosif Renoiu, Tiron Albani, Enea Grapini, Iosif Jumanca. A avut sediul la Arad şi a devenit organul central al luptei românilor pentru Unire; ulterior s-a numit Marele Sfat al Naţiunii din Transilvania şi Ungaria;
- la 9/22 noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român Central a anunţat guvernul de la Budapesta că a preluat puterea deplină în Transilvania;
- între 13-15 noiembrie 1918 au avut loc la Arad tratative între reprezentanţi ai Consiliului Naţional şi ai guvernului Tisza. care au eşuat.
- s-a hotărât să se supună aprobării populare documentele unităţii naţionale în cadrul unei mari adunări, la Alba-Iulia.

     Adunarea Naţională de la Alba-Iulia a avut loc la 18 noiembrie / 1 decembrie 1918 reuneşte peste 1228 delegaţi aleşi şi 100.000 participanţi.
- constituie faza finală a procesului de autodeterminare prin faptul că a dobândit un caracter consultativ, plebiscitar. Voinţa colectivităţii româneşti din Transilvania de a se uni cu România a fost exprimată în forma unui plebiscit spontan.
- au participat delegaţii din 27 de comitate respectiv 130 de circumscripţii electorale;
- conform regulamentului reprezentarea nu a fost făcută numai pe localităţi ci şi pe organizaţii, instituţii, asociaţii culturale, profesionale etc., unităţi militare;
- pe lângă delegaţii oficiali au sosit zeci de mii de delegaţi neoficiali din toate părţile Banatului şi Transilvaniei care aduceau cu sine adeziunile altor sute de mii de oameni rămaşi în localităţile lor;
- Consiliul Naţional Român îşi depune mandatul lăsându-i adunării dreptul de a decide asupra viitorului naţiunii române din Transilvania şi Banat;
- este deschisă de Gheorghe Pop de Băseşti, care a proclamat unirea „acelor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România”;
     A doua zi s-au ales organele provizorii ale puterii de stat:
- Marele Sfat Naţional (a jucat rol de for legislativ) este condus de Gh. Pop de Băseşti;
- Consiliul Dirigent ( a avut rol executiv) prezidat de Iuliu Maniu şi format din 15 membri;
- actul de la Alba-Iulia a consfinţit înfăptuirea Marii Uniri:
     Unirea a fost recunoscuta si de naţionalităţile din Transilvania:
- la 8 ianuarie 1919, Comitelui Naţional Săsesc a recunoscut la Mediaş actul Unirii;
- în ianuarie 1919 de populaţia evreiască;
- în august 1919 de Congresul şvabilor de la Timişoara;
-în acelaşi sens s-a exprimat şi Consiliul Naţional Maghiar de la Târgu-Mureş;
     Adunarea a proclamat unirea Transilvaniei şi Banatului cu România enunţându-se şi principiile care vor direcţiona ţara în perioada ce va urma: libertate pentru naţionalităţi, libertate confesională, tratament egal pentru toate confesiunile, regim democratic, libertăţi la standardele ţărilor civilizate – a presei, cuvântului, întrunirilor, de asociere – vot universal, reformă agrară, drepturi pentru muncitori la nivelul ţărilor occidentale etc.
- a fost exprimată şi speranţa că lumea va fi organizată pe criteriile universale ale dreptăţii, egalităţii statelor mari şi mici, că războiul va fi eliminat ca mijloc de reglementare a raporturilor dintre si ale.
- refuzul autorităţilor maghiare de a recunoaşte hotărârea de unire a românilor şi Consiliul Diligent, ameninţările proferate de Bela Kun, ca şi atacurile armatei maghiare împotriva românilor, au impus participarea armatei române la campania din 1919;
- în august 1919 armata română, înfrângând forţele maghiare, a pătruns în Budapesta  


Marea Adunare - Alba Iulia
Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918