Românii din Bucovina îşi exprimaseră ca toţi ceilalţi români din Austro-Ungaria, în cadrul organizaţiilor de refugiaţi, dorinţa de Unire cu România.
- în perioada neutralităţii „Asociaţia românilor bucovineni şi transilvăneni” a militat consecvent pentru intrarea ţării în război alături de Antantă în speranţa că astfel se va putea realiza dezideratul unionist.
- Bucovina a fost teatru de război, numeroşi tineri fiind înrolaţi în anuala austro-ungară;
- lupta naţională s-a radicalizat în condiţiile înfrângerilor suferite de Puterile Centrale;
- numeroşi ostaşi români din armata austro-ungară căzuţi prizonieri în Rusia, s-au înrolat în detaşamentele de voluntari ce susţineau lupta pentru unitate naţională;
- la 27 mai / 8 iunie 1918 a sosit la Iaşi primul detaşament de voluntari transilvăneni şi bucovineni;
    În toamna anului 1918 se vehicula ideea anexării de către Habsburgi a Bucovinei la Galiţia, iar Ucraina ridica pretenţii la stăpânirea provinciei româneşti şi ameninţa cu intervenţia armată;
- la Cernăuţi iniţiativa a fost luată de gruparea intelectualilor români din jurul publicaţiei „Glasul Bucovinei” în frunte cu Sextil Puşcariu care prin articolul-program al ziarului, „Ce vrem ?”, din 9/22 octombrie 1918, enunţa voinţa populaţiei româneşti de a proclama autonomia, strânsa colaborare cu ardelenii, trimiterea reprezentanţilor proprii la conferinţa de pace care va organiza Europa postbelică.
- pentru a da greutate acţiunilor lor dar şi pentru a aduce în faţa opiniei publice internaţionale situaţia din Bucovina şi poziţia românilor au convocat o adunare naţională la Cernăuţi (14/27 octombrie) la care s-a cerut unirea Bucovinei cu celelalte provincii româneşti din Austro-Ungaria într-un stat independent;
- cu acest prilej a fost desemnat un Consiliu Naţional şi un Birou Executiv prezidat de Iancu Flondor.
- în urma declaraţiei făcută de Rada (Adunării) ucrainiană cum că intenţionează anexarea Bucovinei  de Nord,  a abuzurilor făcute de detaşamente naţionaliste ucrainiene şi bolşevice, Consiliul Naţional a cerut intervenţia trupelor române;
- faptul a fost notificat şi guvernatorului austriac al provinciei.
     Răspunsul guvernului român a fost favorabil şi după intrarea armatei, la 12 noiembrie, Consiliul Naţional a votat „Legea fundamentală provizorie a Bucovinei” confirmând Consiliul Naţional ca adunare constituantă cu puteri legislative şi a Biroului prezidat de Iancu Flondor ca organism executiv.
    Cu aceasta etapa autonomistă în Bucovina s-a finalizat.       

     La 25 noiembrie la Cernăuţi s-a convocat un Congres General care, în unanimitate, a votat unirea necondiţionată cu România în graniţele pe care le-a avut în anul 1774 atunci când a fost anexată de Austria de la principatul Moldovei.
     Guvernul bucovinean a convocat la 15/28 noiembrie 1918, la Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei la care au participat alături de Consiliul Naţional Român şi guvernul bucovinean şi reprezentanţi ai Consiliilor Naţionale german şi polon.
- populaţia ucraineană a fost reprezentată de 13 primari şi delegaţi din localităţi unde formau majoritatea
- în unanimitate, Congresul a votat „unirea necondiţionată şi pe veci a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu regatul României”.



palatul metropolitan
Palatul Metropolitan din Cernăuți - locul unde s-a votat unirea cu România